11,436 matches
-
cel mai utilizat instrument în examinarea medicală. Lucrările lui Marie Bichat (1771 - 1804), în Franța, asupra țesuturilor pun bazele histologiei, în timp ce germanul Rudolf Virchow (1821 - 1902), în Berlin (Germania)studiază substraturile anatomo-patologice ale bolilor și emite cunoscuta teorie a patologiei celulare. Descoperirile fundamentale în lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 - 1895) și ale lui Robert Koch (1843 - 1910) contribuie la dezvoltarea Microbiologiei, ale lui Emil von Behring (1854 - 1917) și Ilia Mecinicov (1845 - 1926) pun bazele Imunologiei. Pornind de la aceste
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
dezoxiribonucleic (ADN), suportul fizic al informației genetice. După ce se cunoșteau deja anticorpii serici ca factori esențiali în mecanismele de apărare ale organismului, în a doua jumătate a secolului al XX-lea se pune în evidență rolul diverselor limfocite în imunitatea celulară și producerea de anticorpi. La începutul secolului XX, Clemens von Pirquet introduce în medicină termenul de "alergie". Studiul științific al bolilor alergice, început de Pirquet, va continua în decursul secolului XX, odată cu creșterea prevalenței bolilor alergice în populație, ducând la
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
sunt elemente chimice fără grupare moleculară. Aceste tipuri de substanțe, precum compușii ionici și solide în rețea, sunt organizate în așa manieră încât nu este necesară existența unor molecule identificabile. În shcimb, aceste substanțe sunt discutate an termeni de unitate celulară că și cea mai mica structura repetitivă din interiorul substanțeo. Exemple de asemenea substanțe sunt sărurile minerale (precum sarea de masă), solidele precum carbonul și diamantul, metalele, siliciul și minerale silicate, precum cuarțul și granitul. Una din principalele caracteristici ale
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
sarcini tipice sunt: managementul datelor, construcția de hardware pentru calculatoare, proiectarea de software, administrarea unor întregi sisteme informaționale. În ultimii ani sfera de răspândire s-a lărgit mult, cuprinzând acum nu numai calculatoare și rețelele lor, dar și telefoane mobile celulare, intelifoane (smartphones), televizoare cuplabile la Internet, automatizarea automobilelor, aplicații militare și multe altele. De aceea, cererea de specialiști de vârf pe piată mâinii de lucru a domeniului este constant mare. De aceea și instituțiile superioare de învătământ au introdus noi
Tehnologia informației () [Corola-website/Science/296563_a_297892]
-
tip de acces a rămas în urmă ca viteză și siguranță în funcționare și nu se mai utilizează aproape deloc. Legătura de la placa de rețea (NIC) din computerul local la ruter se poate face: Legătură prin radio, de la un telefon celular de tip "smartphone", de la un calculator portabil sau, mai general, de la un dispozitiv Internet mobil la antena celulară terestră, utilizând tehnicile GSM sau UMTS. Această tehnologie a fost dezvoltată pentru a asigura accesul în zonele izolate la internet de bandă
Internet () [Corola-website/Science/296554_a_297883]
-
aproape deloc. Legătura de la placa de rețea (NIC) din computerul local la ruter se poate face: Legătură prin radio, de la un telefon celular de tip "smartphone", de la un calculator portabil sau, mai general, de la un dispozitiv Internet mobil la antena celulară terestră, utilizând tehnicile GSM sau UMTS. Această tehnologie a fost dezvoltată pentru a asigura accesul în zonele izolate la internet de bandă largă, sau în zone în care furnizorii clasici nu au infrastructura dezvoltată. Pe anumite domenii speciale se fac
Internet () [Corola-website/Science/296554_a_297883]
-
la Universitatea din Sevilla. A ținut conferințe la peste 100 de universități și a avut numeroase invitații la conferințe internaționale. Principalele sale domenii de cercetare sunt teoria limbajelor formale și aplicațiile sale, lingvistică computațională, calcul bazat pe ADN și calcul celular/membranar. Calculul membranar (engl. Membrane Computing) a fost inițiat de el, în 1998, aceste modele purtând numele de "sisteme P" (engl. P Systems, cu P de la Păun). Autor extrem de prolific și complex, a publicat peste 500 de articole științifice și
Gheorghe Păun () [Corola-website/Science/307109_a_308438]
-
(n. 26 ianuarie 1944, Timișoara, România) este un medic român, membru corespondent al Academiei Române, profesor universitar și șef al Catedrei de Biologie Celulară și Moleculară din cadrul Universității de Medicină și Farmacie "Iuliu Hațieganu" din Cluj Napoca și șef al Laboratorului de Genetică Umană din cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj Napoca. În 1986, împreună cu Octavian Popescu și Victor I. Popa, demonstrează existența unei proteine-canal pentru apă în
Gheorghe Benga () [Corola-website/Science/307132_a_308461]
-
Moleculară din cadrul Universității de Medicină și Farmacie "Iuliu Hațieganu" din Cluj Napoca și șef al Laboratorului de Genetică Umană din cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj Napoca. În 1986, împreună cu Octavian Popescu și Victor I. Popa, demonstrează existența unei proteine-canal pentru apă în membrana celulară a globulelor roșii, pe care reușește să o detecteze cu ajutorul americanului Ross P. Holmes, de la Universitatea Illinois, care furnizează substanța necesară pentru detectarea acesteia. Descoperirea a fost publicată în anul 1986 în reviste internaționale de specialitate ("Biochemistry" și "European Journal
Gheorghe Benga () [Corola-website/Science/307132_a_308461]
-
reușește să o izoleze și purifice. În studiul publicat în 1988 de Peter Agre, lucrarea profesorului Gheorghe Benga este menționată în bibliografie. În 1992 Peter Agre publică un alt studiu, referitor la proprietatea aquaporinei de a transporta apa prin membrana celulară, în care profesorul Benga este omis din bibliografie. În anul 2003 "Premiul Nobel pentru Chimie" li se acordă americanilor Peter Agre și Roderick MacKinnon, pentru "descoperirile din domeniul canalelor membranelor celulare", astfel: jumătate din premiu lui Peter Agre (creditat de
Gheorghe Benga () [Corola-website/Science/307132_a_308461]
-
la proprietatea aquaporinei de a transporta apa prin membrana celulară, în care profesorul Benga este omis din bibliografie. În anul 2003 "Premiul Nobel pentru Chimie" li se acordă americanilor Peter Agre și Roderick MacKinnon, pentru "descoperirile din domeniul canalelor membranelor celulare", astfel: jumătate din premiu lui Peter Agre (creditat de juriul Nobel "pentru descoperirea canalelor pentru apă"), și jumătate din premiu lui Roderick MacKinnon (creditat de juriul Nobel pentru "studiile asupra structurii și mecanismelor canalelor ionice").
Gheorghe Benga () [Corola-website/Science/307132_a_308461]
-
vegetale și conferă plantei rezistență mecanică și elasticitate. Aceasta are aceeași formulă brută ca și amidonul (CHO), unde "n" poate atinge cifra miilor. Celuloza a fost prezentă pe Terra de când au apărut copacii și plantele fiind constituentul principal al pereților celulari vegetali. Datorită acestui fapt nu există o dată anume pentru descoperirea ei; a apărut înainte de nașterea omului. Recunoașterea celulozei ca fiind un constituent principal al peretelui celular vegetal a fost în glucoză. Hârtia (cea mai utilizată celuloză) a fost creată prima
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
prezentă pe Terra de când au apărut copacii și plantele fiind constituentul principal al pereților celulari vegetali. Datorită acestui fapt nu există o dată anume pentru descoperirea ei; a apărut înainte de nașterea omului. Recunoașterea celulozei ca fiind un constituent principal al peretelui celular vegetal a fost în glucoză. Hârtia (cea mai utilizată celuloză) a fost creată prima dată în anul 1838 datorită descoperirilor botanistului francez Anselme Payen care a izolat celuloza pentru prima dată din lemn. Atunci a fost înțeleasă structura sa. În
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
de celuloză prezente în lemn sunt sub forma unui polimer complex: lignină. Acesta tratat cu substanțe alcaline duce la formarea hârtiei. Alte surse sunt inul, cânepa, stuful (50%). Formarea celulozei în plante este rezultatul unui proces de biosinteză fotochimică. Peretele celular vegetal este alcătuit din celuloză cu excepția câtorva tipuri de alge. Celuloza este organizată în microfibre. Structura conferă rigiditate plantei și un mediu poros favorabil circulației apei, mineralelor și altor substanțe nutritive. Celuloza formează părțile de susținere ale plantelor împreună cu lignina
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
o macromoleculă formată din molecule mai mici care se repetă (glucoza în acest caz). Acest lucru explică faptul că structura celulozei este formată din molecule de glucoză sau C6H12O6. Glucoza este o substanță care are rol foarte important în respirația celulară și în fotosinteză:<br> CO2 (g) + H2O (l) + lumină = C6H12O6 (s) + O2 (g) (ecuația fotosintezei). Atomii de hidroxil sunt grupați ordonat precum structura cristalului în lanțul de celuloză. Legăturile de hidrogen în regiunile cristaline sunt puternice ducând la insolubilitate în
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
Începând din anul 1960 a efectuat cercetări în domeniul organelor de mașini confecționate din materiale plastice și roți dințate. Rezultatele le-a publicat cu titlurile: "Asupra utilizării maselor plastice, îndeosebi a poliamidelor, în construcția lagărelor de alunecare" (1961); "Masele plastice celulare" (1978); "Prelucrarea prin injecție a materialelor plastice" (publicată post-mortem, 1986). Pentru meritele sale științifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române, la 21 martie 1961. A primit numeroase medalii, printre care Meritul Științific, Medalia și Ordinul Muncii. S-a stins
Gheorghe Manea () [Corola-website/Science/307193_a_308522]
-
organizat Baza de Cercetări științifice a Academiei Române în Timișoara , al cărei director a fost până în 1958.În cadrul acesteia, Menkes a condus până în anul 1955 secția de medicină care a devenit apoi , tot sub direcția sa, secție de Embriologie și energetică celulară. În 1963 ea a fost transformată în Centrul de Embriologie Normală și Patologică. În 1952 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Menkes a efectuat cercetări în domeniul morfologiei și al embriologiei și teratologiei experimentale, în ontogeneza embrionului -(Cercetări de
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
centrat ,între altele, pe biologia heterogrefelor embrionare, determinismul cauzal al formării organelor axiale (somitogeneză), reproducerea experimentală a malformațiilor sistemului nervos central,cordului și membrelor. Menkes a fost, de asemenea, autorul unor cercetări originale și de pionierat în domeniul rolului morții celulare în morfogeneza normală și patologică și al mecanismelor stratigenezei normale și patologice în scoarța cerebrală. A emis, între altele, ipoteza „ gradientului de oxigen” ca mecanism în stratigeneza scoarței cerebrale. A efectuat investigații ale efectului teratogen al alcoolului. De asemenea a
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
Insulina este un hormon, secretat de insulele lui Langerhans, ce participă la metabolismul glucidelor. Insulina este cel mai important hormon în metabolismul glucidelor. Insulina contribuie în primul rând la micșorarea concentrației glucozei în sânge. Aceasta mărește permeabilitatea membranei celulare pentru glucoză. Insulina are o acțiunea antagonistă glucagonului. Laguesse în 1893 și Leonid V. Sobolev în 1899 au sugerat că insulele lui Langerhans (descoperite de acesta în 1869) produc o substanță care controlează metabolismul carbohidratilor.. Această substanță a fost numită
Insulină () [Corola-website/Science/307326_a_308655]
-
comun doar 50% din alele și care pot suferi influențe variabile ale mediului înconjurător). Cand proteină CFTR este defectă, celulele epiteliale nu pot regla modul în care clorul (care face parte din sarea numită clorura de sodiu) trece prin membranele celulare. Acest lucru perturbă echilibrul esențial al sării și apei, necesar pentru a menține o căptușeala normală subțire de fluid și mucus în interiorul plămânilor, pancreasului și al căilor de trecere din alte organe. Mucusul devine gros, lipicios și greu de deplasat
Fibroză chistică () [Corola-website/Science/308516_a_309845]
-
Telsonul se termină cu un ac prin care este eliberat veninul. Cantitatea de venin eliminată este reglată de scorpion. Hemolimfa scorpionilor este la fel de toxică, ca și veninul eliminate de aceștia. Mecanismul de acțiune al toxinelor, este legat de disfuncția membranelor celulare și al continuității curentului biologic în organism. Sub influența toxinelor extrase din scorpioni se dereglează canalele de transport al sodiului, ceea ce duce la disfuncția multor procese vitale. Din cele circa 1400 de specii cunoscute, numai 25 au venin extrem de periculos
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
demonstrate in vivo și pe linii de celule sarcom 180 și carcinom Erlich, observându-se o ușoară activitate inhibitoare. A fost demonstrat faptul că un extract din rostopasca conținând chelidonina are proprietatea de a anula în cazul mai multor linii celulare canceroase, proprietatea celulelor maligne de a-și dezvolta o rezistență la tratamentul medicamentos, prin interactiunea cu: transportorii ABC, CYP3A4 și GST, prin inducerea apoptozei și efectele citotoxice. Acțiunea chelidonina a fost testată in vitro pe linii de celule HepG2 asupra
Rostopască () [Corola-website/Science/308740_a_310069]
-
n≥2 -în mare majoritate în mozaic -la naștere sunt înregistrați ca băieți -dezvoltare sexuală incompletă testicule chistice -carectere sexuale -de tip ginoid (asatura etc. De tip femel) -în alte cazuri (Tuner, Klinefeter) se înregistrează subfertilitate-sterilitate -depinde de procentajul liniei celulare normale -indivizii prezintă grad ridicat de infertilitate -coeficientul de inteligență se apropie de limita normală -Y suplimentar crește potențialul de agresivitate al individului respectiv -scade capacitatea de adaptare socială
Trisomie () [Corola-website/Science/308017_a_309346]
-
Aceste alge se pot aranja sub formă de lanțuri, colonii sau filamente. Fiecare celulă din aceste forme „multicelulare” este identică cu cealaltă. Astfel, reproducerea este asexuată. De cele mai multe ori, aceasta constă în formarea celulelor în cadrul filamentelor în urma procesului de diviziune celulară. Algele verzi desemnează un grup de alge a căror pigmenți fotosintetici principali sunt clorofila, "a" și "b", și pigmenți xantofili și carotenici. Unele alge verzi, Streptophyta, sunt originea plantelor terestre; această ipoteză este confirmată de prezența clorofilei și similarității a
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
Algele roșii ("Rhodophyta") grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. Marea majoritate a algelor roșii sunt eucariote multicelulare. Își depozitează nutrienții sub formă de amidon floridean (sub formă de vezicule în cadrul citoplasmei celulare), iar peretele celular este alcătuit din pectină și celuloză. Conțin ficobiliproteină: ficoeritrină, ficocianină și aloficocianină, ce se găsesc în corpusculi, numiți ficobelizomi, iar clorofila este de tip "a". Algele brune ("Phaeophyceae") cuprind aproximativ 1500 specii și a căror caracteristică majoră
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]