11,010 matches
-
exemplare. Și în România sunt cunoscute peste 2.500 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care mai mult de 500 sunt comestibile, fiind mai mult sau mai puțin gustoase. Din păcate multe din ciupercile comestibile pot fi confundate ușor cu ciuperci otrăvitoare de același gen din cauza similitudinii (ca de exemplu "Amanita rubescens" cu o canelură tipică pe manșetă și "Amanita panterina" cu o canelură tipică la marginea pălăriei). Spre deosebire de plante, ciupercile au un citoschelet susținător din chitină care contribuie la scăderea
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
păcate multe din ciupercile comestibile pot fi confundate ușor cu ciuperci otrăvitoare de același gen din cauza similitudinii (ca de exemplu "Amanita rubescens" cu o canelură tipică pe manșetă și "Amanita panterina" cu o canelură tipică la marginea pălăriei). Spre deosebire de plante, ciupercile au un citoschelet susținător din chitină care contribuie la scăderea digestibilității lor în cazul persoanelor cu sistem digestiv sensibil. De acea câteva soiuri trebuie fierte suficient de mult. Unele specii (de exemplu "Amanita rubescens" sau "Boletus luridus" - sin. "Suillellus luridus
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
mult. Unele specii (de exemplu "Amanita rubescens" sau "Boletus luridus" - sin. "Suillellus luridus"), dacă sunt mâncate crud, devin toxice, altele - ca de exemplu "Coprinopsis atramentaria", sin. "Coprinus atramentarius" dețin substanțe care pot duce la un disconfort în combinație cu alcool. Ciupercile comestibile trebuiesc prelucrate în stare proaspătă, deoarece proteinele lor structurale se descompun rapid, generând produși nesănătoși sau chiar toxici. Prin urmare, consumul de ciuperci comestibile degradate provoacă otrăviri care sunt mult mai frecvente decât intoxicațiile cu acelea cu adevărat otrăvitoare
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
atramentaria", sin. "Coprinus atramentarius" dețin substanțe care pot duce la un disconfort în combinație cu alcool. Ciupercile comestibile trebuiesc prelucrate în stare proaspătă, deoarece proteinele lor structurale se descompun rapid, generând produși nesănătoși sau chiar toxici. Prin urmare, consumul de ciuperci comestibile degradate provoacă otrăviri care sunt mult mai frecvente decât intoxicațiile cu acelea cu adevărat otrăvitoare. pot fi adunate pe tot parcursul anului, chiar și în iarnă ca "Flammulina velutipes" care crește pe trunchiuri de foioase precum conifere (octombrie-martie) sau
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
velutipes" care crește pe trunchiuri de foioase precum conifere (octombrie-martie) sau "Auricularia auricula-judae" (sin. "A. auricula", "A. sambucina", "Hirneola auricula"), cunoscută din bucătăria asiatică ca "Mu-Err", care se dezvoltă preferat pe scoarța socului bătrân (august-martie). Se spune, că „sezonul de ciuperci” începe cu luna august, durând până la sfârșitul lui octombrie, cea ce nu este corect. Nu numai că diferite specii nu cresc în aceste luni (ca de exemplu genul "Morchella"), mai mult formarea de corpuri fructifere depinde de un climat convenabil
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
de corpuri fructifere depinde de un climat convenabil pentru apariția lor, ca de exemplu umiditate prin ploi calde și căldură suficientă. În caz de căldură uscată persistentă sau condiții de umezeală rece nu pot fi așteptate recolte. Se indică adesea, ciupercile să fie tăiate cu un cuțit ascuțit, în caz contrar miceliul ar putea fi rănit sau chiar distrus. Dar printr-o tăietură prea sus, restul ciupercii ar putea să putrezească contagiind și miceliul. Mai bine este extragerea buretelui din sol
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
persistentă sau condiții de umezeală rece nu pot fi așteptate recolte. Se indică adesea, ciupercile să fie tăiate cu un cuțit ascuțit, în caz contrar miceliul ar putea fi rănit sau chiar distrus. Dar printr-o tăietură prea sus, restul ciupercii ar putea să putrezească contagiind și miceliul. Mai bine este extragerea buretelui din sol prin o rotire ușoară, acoperind locul după acea cu pământ și frunze. Această metodă este mai folositoare, fiindcă unele specii nu se pot defini sigur fără
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
fiindcă unele specii nu se pot defini sigur fără examinarea a bazei piciorului ( la "Amanita"). Bureții sunt de colectat mereu în, de exemplu, coșuri, nici odată în pungi de plastic, altfel se stric în foarte scurt timp, devenind tare otrăvitori. Ciupercile au o valoare nutritivă ridicată. Între altele conțin proteine vegetale, cele mai multe vitamine (Vitamina A, B1-B9, B12, Vitamina c, Vitamina D, Vitamina E, Vitamina K), mineralele (calciu, fosfor, magneziu, natriu, potasiu, seleniu, sulf), oligoelementele cupru, fier, fluor, iod, mangan, zinc precum
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
natriu, potasiu, seleniu, sulf), oligoelementele cupru, fier, fluor, iod, mangan, zinc precum Aminoacide (ca de exemplu Acid aspartic, Acid glutamic, alanină, arginină, izoleucină, lizină. În același timp, ele conțin puține glucide și grăsimi și, prin urmare, sunt sărace în calorii. Ciupercile pot fi conservate în diferite feluri. Cel mai bun mod este uscatul bureților. De abia atunci mulți dintre ei dezvoltă savoarea lor extraordinară precum aroma tipică. O excepție reprezintă Cantharellus cibarius care devine amărui și vâscos. Cu toții pot să fie
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
excepție reprezintă Cantharellus cibarius care devine amărui și vâscos. Cu toții pot să fie și congelați sau prelucrați conservă. În ultimul caz sunt în majoritate foarte moi și puțin gustoși. În Europa sunt cunoscute mai mult de 6000 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care peste 600 sunt sigur comestibile, iar aproximativ 200 sunt otrăvitoare și peste 800 necomestibile. Restul lor este de fapt bine descris, dar valoarea încă necunoscută.
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
Macrolepiota procera, sin. Agaricus columinus, denumită în popor parasol, piciorul căprioarei burete șerpesc sau pălăria șarpelui este o specie de ciuperci de "basidiomycete" din familia "Agaricaceae" precum genul "Macrolepiota". Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde (în păduri foioase și de conifere, prin pășuni, tufișuri, locuri ierboase, chiar și la margine de drum, preferat pe soluri
Parasol () [Corola-website/Science/335119_a_336448]
-
și Bucovina de Nord oriunde (în păduri foioase și de conifere, prin pășuni, tufișuri, locuri ierboase, chiar și la margine de drum, preferat pe soluri calcaroase și silicoase, mai ales după o ploaie puternică de vară, din iunie până în octombrie. Ciuperca a fost descrisă pentru prima oară în 1772 de către naturalistul tirolez Giovanni Antonio Scopoli, care a numit-o "Agaricus procerus". Rolf Singer a transferat genul spre "Macrolepiota" în anul 1948. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și
Parasol () [Corola-website/Science/335119_a_336448]
-
olivascens, "Macrolepiota permixta", "Macrolepiota puellaris", "Macrolepiota rhacodes", "Macrolepiota umbonata". "Lepiota aspera sin. Acutesquamosa", "Lepiota clypeolaria", "Lepiota cristata", "Lepiota felina", "Lepiota helveola". Aceștia sunt cu toții de mărime mai inferioară. Pălăria parasolilor proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau panați precum prăjiți în unt ca un șnițel. În afară de aceasta, ele pot fi tăiate felii, apoi blanșate și congelate. De asemenea este posibilă uscarea iar în continuare pulberăria buretelui (aici inclusiv piciorului) într-o mașină electrică. Praful
Parasol () [Corola-website/Science/335119_a_336448]
-
minerilor efectuate ulterior. Cu propunerile sale privind metodele de siguranță și de vindecare la locul de muncă în opera sa „Tentamina physicochymico-medica” (1761), el a devenit un co-fondator al medicinii muncii. De asemenea, savantul a studiat plante subterane (în principal ciuperci și licheni) și a devenit astfel un pionier al speologiei botanice. El a descris acolo, în detaliu, însușirile macroscopice și caracterizante de 187 specii de ciuperci, împărțindu-le în 11 genuri în conformitate cu taxonomia lui Linné, refuzând însă acestui sistem al
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
un co-fondator al medicinii muncii. De asemenea, savantul a studiat plante subterane (în principal ciuperci și licheni) și a devenit astfel un pionier al speologiei botanice. El a descris acolo, în detaliu, însușirile macroscopice și caracterizante de 187 specii de ciuperci, împărțindu-le în 11 genuri în conformitate cu taxonomia lui Linné, refuzând însă acestui sistem al sexualității plantelor. Treizeci de specii de bureți poartă numele lui, printre care Amanita caesarea și Macrolepiota procera. Dar și multe specii de plante și insecte descrise
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
Göttingen. Dar s-a mutat curând la Halle, pentru a studia mai întâi teologia , apoi și medicina. În 1799, Persoon a promovat la "Kaiserlich-Leopoldinisch-Carolinische Deutsche Akademie der Naturforscher" în Erlangen, unde a fost deja cunoscut pentru munca sa în clasificarea ciupercilor. În plus de practică sa medicală, el a dedicat timpul liber pentru botanica și a publicat mai multe cărți valoroase despre ciuperci. Opera sa "Synopsis Methodica Fungorum" (1801) a fost o lucrare epică despre taxonomia bureților și August Karl Joseph
Christian Hendrik Persoon () [Corola-website/Science/335166_a_336495]
-
la "Kaiserlich-Leopoldinisch-Carolinische Deutsche Akademie der Naturforscher" în Erlangen, unde a fost deja cunoscut pentru munca sa în clasificarea ciupercilor. În plus de practică sa medicală, el a dedicat timpul liber pentru botanica și a publicat mai multe cărți valoroase despre ciuperci. Opera sa "Synopsis Methodica Fungorum" (1801) a fost o lucrare epică despre taxonomia bureților și August Karl Joseph Corda a considerat -o ca "Cartea de aur" al timpului său. El a devenifost numit membru al Academiei Regale Suedeze de Științe
Christian Hendrik Persoon () [Corola-website/Science/335166_a_336495]
-
în colecția " Herbarului Național al Olandei" în Leiden, împreună cu o importantă colecție a corespondenței sale cu oameni de știința din această perioadă de timp. Genul "Persoonia" precum revista micologicä "Persoonia" sunt numite după el. Savantul a revizuit a revizuit clasificarea ciupercilor inaugurată de Carl von Linné evident. Marele savant a murit în sărăcie la Paris și a fost înmormântat în cimitirul Père Lachaise. Selecție din lucrările micologului:
Christian Hendrik Persoon () [Corola-website/Science/335166_a_336495]
-
Craterellus cornucopioides, sin. Cantharellus cornucopioides (Fr.), cunoscut în România sub numele burete de toamnă, trâmbița (ciuperca) morților sau trâmbița piticilor, este o ciupercă comestibilă din ordinul "Cantharellales", de genul "Craterellus" în familia "Cantharellaceae", al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=corn al abundenței)". Această specie, care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe
Trâmbița morților () [Corola-website/Science/335164_a_336493]
-
Craterellus cornucopioides, sin. Cantharellus cornucopioides (Fr.), cunoscut în România sub numele burete de toamnă, trâmbița (ciuperca) morților sau trâmbița piticilor, este o ciupercă comestibilă din ordinul "Cantharellales", de genul "Craterellus" în familia "Cantharellaceae", al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=corn al abundenței)". Această specie, care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), este foarte răspândită în România
Trâmbița morților () [Corola-website/Science/335164_a_336493]
-
Mai rare sunt exemplare de culoare gălbuie, care au fost separate anterior ca specie independentă sub numele "Craterellus konradii" (sancționată astfel pentru ultima dată de Bourdot & Maire în 1930, vezi în stânga). Dar acest burete reprezintă doar o anomalie pigmentară a ciupercii morților, fapt dovedit recent printr-o examinare ADN. În mod general, acest burete precum variația sa poate fi confundat numai cu alții cu toți comestibili de genul "Cantharellus", "Craterellus" sau "Gomphus", ca de exemplu "Cantharellus carbonarius" sin. "Geopetalum carbonarius", "Cantharellus
Trâmbița morților () [Corola-website/Science/335164_a_336493]
-
Amanita viridis (1772) (mai departe și Agaricus bulbosus (1790), Agaricus phalloides în 1821), din familia Amanitaceae și genul Amanita este împreună cu gemenele ei albe "Amanita verna" și "Amanita virosa" precum "Cortinarius orellanus" si "Cortinarius rubellus" una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Această specie este numită în popor buretele viperei. El coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din (mai) iunie până în octombrie mai ales în păduri
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
masă fungidă. Doza letală de amanitină la om este de 0,1 miligrame pe kilogram de greutate corporală, pentru o persoană de 70 kilograme, adică aproximativ 7 miligrame. Această cantitate este conținută în mai puțin de 35 de grame de ciuperci proaspete. Un organism ajuns la maturitate poate cântării 50 de grame sau mai mult, prin urmare, un singur exemplar consumat va produce o otrăvire mortală. Primele simptome provocate de amanitină sunt de natură gastrointestinală care includ greață severă precum diaree
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
de acesta cu "penicilinä G". Dacă tratamentul ar fi fost zadarnic, speranța unei persoane infectate rămâne doar în transplantația unui ficat. Toate trei speciile ale buretelui viperei sunt responsabile pentru aproximativ 90 la sută din decesele cauzate prin intoxicații cu ciuperci. La începutul secolului al XX-lea aproape fiecare otrăvire cu acest burete a dus la moarte. În zilele de astăzi proporția de intoxicații fatale a fost redusă datorit depistării precoce și a terapiei intensive la aproximativ 10-15 la sută de
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
cazuri letale. Specia "Amanita phalloides" formată de culoare mai deschisă poate fi confundată cu "Amanita verna" sau "Amanita virosa", ce nu joacă un rol, pentru că toate trei sunt mortal otrăvitoare. Dar de dincolo, ea poate fi recunoscută prin eroare ca ciupercă comestibilă. Asta se poate întâmpla la clasificarea altor "Amanitaceae", ca de exemplu la "A. beckerii", "A. caesarea", "A. citrina", "A. gemmata", "A. ovoidea", "A. strobiliformis" sau "Amanita vaginata". Culegători mai puțin exersați culeg veninosul cu preferință în confuzie cu diverse
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]