15,033 matches
-
avea o voce de tenor și-i încânta pe enoriași la slujbele bisericești, unde profesa din tinerețe. Provine din Sucevița, iar doamna din Frătăuții Noi. Copiii: Aurel și Modest, au urmat Școala Normală de Învățători, de la Șendriceni, în frumoasele lor costume naționale. Mama fiind o gospodină desăvârșită le cosea niște cămăși cu "pui lați", domnești, cu bumbac negru, ca la intelectualii de vază. Aveau bundițe de postav cu aceleași motive aplicate, în ton cu cămașa. Ițarii țesuți în patru ițe, în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
consideră de-acum logodiți și se impune, ca cei implicați în pregătirea nunții (socrii mari și mici, nașii, pețitorul, bunicii) să se întâlnească cât de curând, pentru a stabili în detaliul cumpărăturile, localul desfășurării și tot ce ține de ceremonial (costumele mirilor, masa etc.) Tata, fiind luat mereu la pețit, mama a reușit să aibă în lada de zestre un mare număr de minișteguri. Acestea sunt o frumoasă amintire a obiceiurilor păstrare la sate. Familii de suflet Cunoscând că prietenia înseamnă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Hramul de la Costișa La 8 septembrie, în fiecare an românii sărbătoresc Sfânta Maria Mică. Locuitorii din Costișa, în această zi, invită satele vecine la hramul bisericii. Preoți din multe parohii participă la o slujbă religioasă, deosebită. Îmbrăcați în frumoasele lor costume naționale, cu flori și lumânări, fiecare costișan, adult, copil sau tânăr, încă de la primele ore ale dimineții se îndreaptă sfioși către lăcașul sfânt. Trebuie să fie gazdă bună, să întâmpine cum se cuvine, oaspeții. Aici, în ajunul sărbătorii, gospodinele cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mergea pe la casele sătenilor. Înainte de război, la Costișa erau cunoscute două formații teatrale: una condusă de finul mamei, feciorul lui Archip a lui Gheorghe și alta de Pascari I. "Malanca" sau "Mascații" erau cete din dragomani îmbrăcați militari sau în costume colorate viu, cu coroane argintii de împărați pe cap. Aveau un repertoriu adecvat timpului. Rețin câteva versuri: "Sus cu clasa muncitoare, Jos, chiaburii, la răcoare!". "Căprița", "căiuții", "ursul" erau alte formații de mascați, însoțite de obicei de fanfară. Fiecare avea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nuntă se făcea logodna tinerilor și se strigau "vestiri" în biserică. Tinerii își alegeau nașii, de obicei (nașii de botez) și alții, buni gospodari, mai renumiți în satul lor (prin avere și comportare). La nuntă, mirii se îmbrăcau frumos, în costume naționale. Nunta începea de sâmbăta după-masă, când se dădea cămașa mirelui, a soacrei și se lua zestrea miresei. Vătăjeii (vorniceii) veneau cu sticle de rachiu în casă, cu năframă pe băț, cusută de o drușcă (domnișoară de onoare). Când se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Modest și Aurel Cazacu, ambii absolvenți proaspeți ai Școlii Normale din Șendriceni și viitori învățători. Acasă eram foarte aproape, ca vecini, dar mai distanți datorită respectului ce le purtam, fiind mai mari cu câțiva ani. Le-am admirat mereu familie, costumele naționale și preocuparea pentru lecturarea cărților. Domnul Modest mă aproviziona cu volumele de care aveam nevoie la liceu și chiar cu unele de... dragoste. Arcadie Lungu, absolvent al Școlii Medii Zootehnice, fecior de buni gospodari, cu mare predilecție pentru animale
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în mai multe băi acoperite. În plus, mai sunt două în aer liber, unde te poți îmbăia la 40 de grade Celsius, tot timpul anului. Este o adevărată desfătare să faci o baie fierbinte, în aer liber, îmbrăcată doar în „costumul Evei”, iar fulgii de nea să te mângâie tandru cu mătasea lor răcoroasă. Contrastele de fierbinte și rece, creează o senzație greu de descris. În jurul băii, vântul se strecoară, neauzit ca un „samurai”, printre brazi, îmbătându-ne cu mireasma cetinei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
este „Ariadna” pentru mine...Într-o seară, am asistat la o „sărbătoare locală”, când localnicii se despărțeau de vechiul an prin arderea unor brazi și păpuși mari, sărbătorind „Noul An” prin muzică și dansuri tradiționale, interpretate de tineri îmbrăcați în costume speciale... Orășelul este intim și plăcut, având străzi înguste și frumoase, cu ghivece de flori în fața fiecărei locuințe sau magazin. Yudanaka este o localitate de munte unde zăpada a căzut din abundență și, în aceste condiții de iarnă, flori, fantastic
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
fericiți că am ajuns cu bine. Odată sosiți acasă, am despachetat ultima geamantanul, ca să crească adrenalina „unchilor”, vis-à vis de darul făcut nepotului. Am procedat astfel, pentru că Dimi era în tabără cu cercetașii. Mariana i-a confecționat lui Dimi un costum tradițional de capră, pentru ca el să nu uite obiceiurile noastre. După un somn odihnitor, mi-am pregătit gentuța în care mi-am pus un caiet, două pixuri, camera de filmat, un prosopel și alte „nimicuri” femeiești, necesare și utile. Uneori
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
că un mic japonez știe a vorbi românește, la fel și noi toți. Când a ajuns acasă și a văzut darurile, Dimi a rămas încântat de tot ceea ce a primit de la fiecare în parte. Toți au fost darnici cu el. Costumul popular reprezentând „Capra” l-a surprins cel mai tare, spunând că-i place foarte mult. Seara, Dimi a dormit cu mine. Înainte de a ajunge la hotel, după plecarea de acasă, am trecut pe la un magazin de unde mi-am cumpărat lapte
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
acum, nu ne-a mai dat voie să-l așteptăm în locația cercetașilor de lângă templul Senso-Ji. În momentul în care a sunat la interfon, am ieșit pe hol și, când a ieșit din lift, i-am făcut o poză în costumul de cercetaș, altfel nu m-ar fi lăsat să-l pozez . S-a și speriat! Nu știa că sunt pe post de „paparrazi”. Mi-era dor de el, dar nu știam ce gesturi îmi mai sunt îngăduite. Japonezii nu se
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
niște localnici tare amabili, într-o cameră în care am rămas și a doua zi. De acolo am dat și primul telefon acasă. Curte casei era parcă pregătită de musafiri. De reținut acolo ieșirea oamenilor din biserica mare, toți în costume negre cu alb. În timp ce Mircea se odihnea cu familia (erau, totuși și doi copii), am plecat cu bicicleta, singur, spre Lacul Sfânta Ana. Următoarea zi (a cincea), pedalam cu toții spre lac. Prima parte a drumului am pedalat pe drumul amenajat
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
tardivă, dar pe deplin îndreptățită, a încălecat pur și simplu obiectul în partea dinspre picioare unde este mai îngust, cu un rânjet de satisfacție senilă, greu mascată. Conștient de faptul că până la urmă și el va fi îmbrăcat într-un "costum" solid și rigid ca acesta pe care stătea, voia să-și demonstreze bărbăția și imperturbabilitatea în fața dovezilor tot mai palpabile care-i semnalau capătul traseului. Spațiul din bordei era prea mic pentru a manevra sicriul în interiorul lui, așa că babica a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
frig și nori negri, încărcați cu zăpadă zgrunțuroasă, se profilau amenințător pe dunga orizontului, neîndrăznind, încă, să depășească această linie imaginară, străduindu-se, parcă, să respecte un ipotetic tratat militar, în virtutea căruia se stipula admiterea invaziei hoardelor dezlănțuite, echipate în costume albe de camuflaj, de-abia în zilele din apropierea Crăciunului. Era, după cum vă dați seama, un armistițiu de scurtă durată. Ca atare, trebuia acționat în forță și cât mai repede posibil. Ne-ara deplasat la depozit și am adus lețurile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-i ține În dormitor Încălzit, dar cu fereastra deschisă. Țin să arate că În general ei iubesc frigul. N-am văzut În acea iarnă, În Ithaca, om cu blană, căciulă sau șoșoni. La o altă reuniune doamna din Hawai, În costum popular local, așa cum descrie minunat Blasco Ibanez, În romanul său 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 44 „Voyage d’un romancier autour du monde”, ne prezintă o serie de dansuri indigene. Recoltează unanime aplauze. Am coleg și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
altele, păsări ce aleargă flămânde, grădini mici, pline de buruieni. Parte dintre ei au fost absorbiți de populația orașelor. Restul e plasat În special În vest, În așa numitele indian rezervations. Umblă Îmbrăcați europenește. Dar În jurul centrelor turistice apar În costumele lor vechi, dansând, Împărțind fotografii. Din totalul populației reprezintă circa 0.5%, circa 500.000-600.000 populație administrată de SAT, Biroul Afacerilor Indiene, pentru care s-a extins o vastă birocrație cu 16.000 de funcționari, deci unul pentru 35-40
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de conservare a solului. Națiunea nu pierde nici un dolar. Grație acestei legi, țara a ieșit din criză, banii au intrat În circuitul general. A doua zi, duminică 7 iunie plecăm. Totul surâde, soarele, Sănduța și sutele de negrese Îmbrăcate În costume de culoare deschisă ce le Întâlnim pe șosea. Trecem peste un pod impunător, În partea stângă a fluviului și intrăm În orașul Memphis, În statul Mississippi. Orașul cu 200.000 locuitori e un mare centru industrial și comercial, cu intens
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
se aplică deci puțin aici. Spectacolul cu urșii ne-a făcut să uităm că pentru noapte avem nevoie de un culcuș. Zorim spre marele hotel al parcului. E plină noapte. Hall-ul e plin de vizitatori. O trupă de girls, În costume sumare, joacă și cântă imnul Yellowstone-ului. Altele apar În costume indiene; camerele sunt ocupate toate. Vom dormi În mașină, dar nu prea departe de ușa hotelului. Am fost informat de amicul Lamont, la plecare din Ithaca, că se poate dormi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
făcut să uităm că pentru noapte avem nevoie de un culcuș. Zorim spre marele hotel al parcului. E plină noapte. Hall-ul e plin de vizitatori. O trupă de girls, În costume sumare, joacă și cântă imnul Yellowstone-ului. Altele apar În costume indiene; camerele sunt ocupate toate. Vom dormi În mașină, dar nu prea departe de ușa hotelului. Am fost informat de amicul Lamont, la plecare din Ithaca, că se poate dormi aci În cort, sau pe 30.000 km prin SUA
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Încărcate cu sticle, unele amintind de sticlele noastre de apă de Colonia - cu prețul pe ele - așteptând clienții. Mult vin de Tokay cu prețul de 3-5 dolari butelia. La Santa Rosa, un grup de cetățeni de origine spaniolă, Îmbrăcați În costumele lor naționale, se Înveselesc de zor. Auzind că suntem români, la plecare ne fac o scurtă manifestație de simpatie. Sângele apă nu se face, Îmi spun eu, mai ales când e alimentat cu vin de Tokay. Intrăm Într-o regiune
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Vile elegante, Înconjurate de parcuri cu o floră exotică pentru noi, constituie loc de atracție pentru vizitatori. Parcurile, șoselele, aleile sunt străjuite de Înalți eucalipți, palmieri și magnolii. La ora asta parcurile hotelurilor sunt pline de doamne și domni, În costume elegante pentru reuniunile de seară. Orașul are abia 35.000 locuitori, nu este deci mare, dar 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 133 vizitatorii sunt numeroși și În special din cei care dispun. În fericirea de aici
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
1821. În 1936 avea 6.000 de studenți. Mai sunt apoi Howard University, frecventată de mulți negri, apoi Catolic University și American University. Parcurgânt străzile suntem atrași de o mare firmă: Roumanian Restaurant, În vitrina căruia sunt două păpuși În costume naționale ardelenești. Seara ne Înființăm acolo; cerem mititei, de care patronul face mare caz. Dar ni se oferă grosotei, destul de lungi. Fetele ce servesc vorbesc prost românește. Patronul e evreu ardelean, și e vesel că nu l-am ocolit. Ministerul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de ce să se entuziasmeze În această grădină a popoarelor lumii. Prin Tirol la Viena. Budapesta A doua zi suntem În Austria. Trecem prin Innsbruck de unde ne Îmbrățisează dulcea vale a Tirolului. Întlnim grupuri de fete și băieți, În pitoreștile lor costume, cu obrajii roșii, sănătoși, cântând. Sandu Aldea, În „Drum și popas” scrie: Dragostea tirolezului e curată, luminoasă și inima lui Întreagă e ascunsă Într-un trandafir ce-l dă iubitei. Schenckt man sich Rosen Tirol Weisst man was das bedeuten
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Oradea, Îmi va Închide mașina În garaj, vom veni a doua zi din nou la frontieră, de unde vom telefona la Ministerul de Finanțe și vom aștepta rezultatul. La Parc Hotel, seara, suntem obiecte de curiozitate. Sănduța În special Într-un costum transoceanic, cu păpușa gigant de la El Paso, se plimbă ca o prințesă a dolarului. În sala restaurantului, În jurul meu, au Început să roiască misiții, În vânătoarea de dolari. Iar eu stau Îngândurat, prizonier, ostatic, În fața acestei lecții de economie politică
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a observat că grefierul scria totuși. Vaman și următorul martor nu au mai fost chemați. Octavian Voinea își amintește că a fost transportat la Malmaison pe 5 noiembrie 1954 și, după două, trei zile, a fost bărbierit, îmbrăcat într-un costum nou și dus la Tribunalul Militar București. Speculând un moment de neatenție al jandarmilor, i-a spus lui Juberian: Să văd acum pe unde scoateți cămașa?', însă acesta i-a răspuns că totul e o formalitate. Voinea nu a înțeles
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]