14,797 matches
-
cade pradă patimii. Ea este salvată prin intervenția eonului Limită (Horos) sau Cruce, care este Salvatorul, și reintegrată astfel În Pleroma. Corespondentul ei rău, numit Ahamot, rămîne În afara Pleromei și dă naștere Demiurgului lumii de aici de jos, care este Dumnezeul Vechiului Testament. Demiurgul nu-și cunoaște originea și nu are cunoștință de existența Pleromei, fiind, de aceea, arogant și mîndru de unicitatea sa; el dă ființă altui set de ipostaze, de data aceasta cosmice: Hebdomada CÎrmuitorilor planetari teriomorfi, numiți și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ideală pentru ura și disprețul gnosticilor. Însă mitologia Demiurgului prezintă aproape tot atîtea variante cîte doctrine gnostice sînt. De aceea este o naivitate să se afirme că, pentru gnostici În general, Demiurgul cel rău al acestei lumi se confundă cu Dumnezeul Vechiului Testament. Dacă o asemenea identificare se petrece, Într-adevăr, de cele mai multe ori, numai În foarte puține cazuri Demiurgul este rău, Într-o manieră simplă ori strictă. 2. Fanfaronada Arhontelui Fanfaronada Arhontelui este, evident, produsul ignoranței sale, dar aici se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și Deuteronomul 5:9, unde se proclamă „gelos” (grecescul zelotes). Totuși AJ adaugă una dintre mostrele a ceea ce s-ar putea numi „exegeză Întoarsă”, ori „inversă”, a Vechiului Testament: „prin aceasta el indică deja Îngerilor inferiori că există și alt dumnezeu; căci, dacă n-ar mai exista nici unul, pe cine ar putea el fi gelos?”33. În HA34, avortonul pocit al Sophiei devine trufaș de cum deschide ochii și se laudă: „Eu sînt Dumnezeu și nu există nimeni În afară de mine!” „Atunci răsună
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În fruntea Arhonților: „Iată de ce s-a numit el Însuși Dumnezeu, căci era din cale afară de mîndru de locul de unde ieșise”42. Într-adevăr, „este nelegiuit În nebunia dintr-Însul, căci a grăit: «Eu sînt Dumnezeu și nu există alt dumnezeu În afară de mine», neștiutor cum este de izvorul lui, de locul de unde a venit”43. După ce creează Hebdomada planetară, Ialdabaot le dă planetelor masculine parteneri feminini: Providența, Divinitatea, Stăpînirea, Gelozia, Regalitatea, Inteligența, Înțelepciunea. Acestea sînt atributele tradiționale ale Dumnezeului din Vechiul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
există alt dumnezeu În afară de mine», neștiutor cum este de izvorul lui, de locul de unde a venit”43. După ce creează Hebdomada planetară, Ialdabaot le dă planetelor masculine parteneri feminini: Providența, Divinitatea, Stăpînirea, Gelozia, Regalitatea, Inteligența, Înțelepciunea. Acestea sînt atributele tradiționale ale Dumnezeului din Vechiul Testament, iar aici le găsim interpretate ca tot atîtea Însușiri negative 44. Aceste sizigii „au un firmament (stereoma) În fiecare cer și un eon (aion) similar eonului care există dintru Început În intenția Nepieritorului”45. Privind În jos la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Genezei (Gen. 1:2). Acesta desparte uscatul de umed; din primul Își face pămîntul de sub picioare, din cel de-al doilea făurește cerul. Prin intermediul Cuvîntului, Ialdabaot creează șase Prinți, care vor completa hebdomada planetară, și le dă drept partenere atributele Dumnezeului Bibliei, aici Înțelese din nou ca fiind vicii 46. În sistemul valentinian expus pe larg de Irineu 47, Arhontele, care nu e În nici un caz rău ci numai temporar ignorant, este creatorul a șapte ceruri inteligibile, din acest motiv fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Într-adevăr, din această Fatalitate au venit toate nedreptățile, ticăloșiile și blestemele, legăturile urii și neștiinței, precum și poruncile tiranice și păcatele apăsătoare și spaimele cele mari. Și astfel, Întreaga creație a fost orbită, ca să nu-l mai poată cunoaște pe Dumnezeul care stă deasupra tuturor”75. În alte pasaje, spiritului contrafăcut i se dă o explicație precisă: el este o informație genetică astrală ce Însoțește fiecare suflet care vine pe lume. Relația unei persoane cu propriul ei antimimon pneuma determină felul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ale tradiției valentiniene conciliatoare. Opinia cea mai răspîndită printre specialiști este că valentinismul ar fi o formă „intelectuală” de gnoză, În opoziție cu gnoza „vulgară”; și că anterioară este gnoza „vulgară”, deoarece demonstrează un dispreț radical față de Demiurg, identificat cu Dumnezeul inferior al Vechiului Testament. De fapt, nu există nici o „gnoză vulgară”, Însă există destulă Învățătură vulgară. În cronologiile alcătuite de ereziologi - singurele de care dispunem, din păcate - nu se află nici un indiciu că poziția moderată valentiniană ar fi posterioară unei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
car din heruvimi cu patru chipuri, Înconjurați de slujitori Îngerești. La dreapta lui stă Zoe, la stînga Îngerul MÎniei (piangelos ente torge), În dreapta lui e Viața (Zoe), În stînga lui Nedreptatea (adikia). După cum a observat F.T. Fallon, Sabaot este aici Dumnezeul Vechiului Testament, din nou Înfățișat ca o putere pozitivă și sustras oprobriului rezervat lui Ialdabaot 157. În cartea a patra din PS, Sabaot face obiectul unei duble dedublări: o dată În Micul Sabaot-Zeus (Planeta Jupiter) și În Marele Sabaot cel Bun
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
inițiat În această taină și se grăbește să se alăture, conștient și conștiincios, celor care i se dezvăluiseră drept superiori 166. Scrisoarea către Flora 167 a lui Ptolemeu confirmă că Demiurgul care a proclamat Legea este un just intermediar Între Dumnezeul cel Bun și Potrivnic. Theodot, valentinian din Răsărit, recunoaște și el că Demiurgul este imaginea Tatălui suprem, reflectarea acestuia și, În același timp, pandantul său degradat, pieritor 168, căci Născătoarea lui l-a zămislit după modelul eonului Crist și În conformitate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
regăsește și la basilidienii lui Ipolit 178, pentru care Demiurgul este dedublat În Marele Arhonte al Ogdoadei, perfect În comparație cu lumea, Însă neștiutor de ceea ce este deasupra (hyperkosmia)179, de regiunea ascunsă dincolo de firmament (stereoma), și În Arhontele Hebdomadei, care este dumnezeul din Tora180. Amîndoi au fii care le sînt superiori, În același fel În care sufletul este superior trupului 181. Marele Arhonte domnește peste cerurile planetare, iar Dumnezeul evreilor peste zona sublunară 182. Nici unul dintre ei nu este rău. Se vor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
179, de regiunea ascunsă dincolo de firmament (stereoma), și În Arhontele Hebdomadei, care este dumnezeul din Tora180. Amîndoi au fii care le sînt superiori, În același fel În care sufletul este superior trupului 181. Marele Arhonte domnește peste cerurile planetare, iar Dumnezeul evreilor peste zona sublunară 182. Nici unul dintre ei nu este rău. Se vor lăsa, fără greutate, convinși de fiii lor cu privire la existența Pleromei, după care se vor căi sincer amîndoi, deplîngîndu-și ignoranța de pînă atunci 183. R.M. Grant vede aici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de-a dreptul din Basilide 185. Nu ni se spune prea mult: doar că cerul vizibil este al 365-lea, pornind de sus, și că Îngerii și-au Împărțit Între ei toate ținuturile și toate popoarele. Arhontele lor (princeps) este Dumnezeul evreilor, cel care a Încercat să-i subjuge pe ceilalți Arhonți, Întîmpinînd Însă apriga lor Împotrivire. Tratatul Tripartit se arată a fi textul cel mai favorabil Demiurgului și creatorului acestuia, Logosul. Logosul este un eon masculin, ce nu derivă nici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Magarienii transferă toate aceste capacități asupra Îngerului, exonerîndu-l pe Dumnezeu de umanitate. Quispel e de părere că magarienii l-au influențat pe Simon Magul, care credea Într-un Dumnezeu existînd alături de divinități inferioare care i-au creat pe oameni 203. Dumnezeul evreilor se afla printre ele și a fost trimis să creeze lumea 204. O opinie similară avea și Cerint, iar alți gnostici Îl identificau pe Demiurg cu un Înger 205. Mai recent, Jarl E. Fossum a căutat originea Demiurgului gnostic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tradiții evolutive, care Începe de la Cuvînt și de la Numele lui Dumnezeu, Încheindu-se cu Îngerul Domnului și cu Înfricoșătorul Nume Înzestrat cu proprietăți magice 208. Protagoniștii nu Îl consideră pe Îngerul-Creator rău, Însă insistă asupra faptului că el nu este Dumnezeul suprem 209. Același Înger este văzut drept creatorul - sau drept unul dintre creatorii - trupului lui Adam210. Impresionanta erudiție a lui Fossum reușește să adauge o notă de subsol la istoria diteismului evreiesc, semnalat de H. Graetz Încă din 1846. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
selectată drept principiul hermeneutic de bază al gnosticilor. Interpretarea ne apare nouă ca răsturnată. În realitate, gnosticii o văd ca „restaurată”. Ei Înaintează către această operație de restituire pornind de la o singură regulă care generează un număr nelimitat de soluții: Dumnezeul Genezei nu este Dumnezeul suprem al tradiției platoniciene. Această concluzie a fost revoluționară, Însă poate că n-a fost surprinzătoare; platonicienii epocii de mijloc, precum Numenius, au cugetat uneori la o distincție similară Între Dumnezeu și Demiurg 214. Filon a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de bază al gnosticilor. Interpretarea ne apare nouă ca răsturnată. În realitate, gnosticii o văd ca „restaurată”. Ei Înaintează către această operație de restituire pornind de la o singură regulă care generează un număr nelimitat de soluții: Dumnezeul Genezei nu este Dumnezeul suprem al tradiției platoniciene. Această concluzie a fost revoluționară, Însă poate că n-a fost surprinzătoare; platonicienii epocii de mijloc, precum Numenius, au cugetat uneori la o distincție similară Între Dumnezeu și Demiurg 214. Filon a exorcizat asemenea interpretări radicale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fost surprinzătoare; platonicienii epocii de mijloc, precum Numenius, au cugetat uneori la o distincție similară Între Dumnezeu și Demiurg 214. Filon a exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre Logos, deschizîndu-le Însă În același timp calea din moment ce numește Logosul - Dumnezeul secund. Ajunși aici, devine indispensabilă o scurtă prezentare a teologiei lui Filon, axată pe opoziția Logos-Sophia. 13. Dumnezeul secund, Dumnezeea secundă Filon din Alexandria (circa 20 a.C. - 40 p.C.) a explorat, Împreună cu Plutarh din Cheroneea, unul dintre cei doi mari
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Demiurg 214. Filon a exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre Logos, deschizîndu-le Însă În același timp calea din moment ce numește Logosul - Dumnezeul secund. Ajunși aici, devine indispensabilă o scurtă prezentare a teologiei lui Filon, axată pe opoziția Logos-Sophia. 13. Dumnezeul secund, Dumnezeea secundă Filon din Alexandria (circa 20 a.C. - 40 p.C.) a explorat, Împreună cu Plutarh din Cheroneea, unul dintre cei doi mari gînditori platonicieni dintre Platon și Plotin, textele și tradițiile evreiești Într-o nouă manieră. În ciuda faptului că n-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
-l concilieze pe Platon cu Pentateucul și dialogul Timaios cu Cartea Genezei. Evident, cea dintîi problemă era că zeul-demiurg al lui Platon, cel care creează lumea cu ochii ațintiți la lumea Ideilor eterne și imuabile, nu prea corespundea cu descrierea Dumnezeului biblic, primordial și suveran, care creează totul ex nihilo. Filon l-a pus pe Dumnezeu să creeze Ideile, În loc să se lase generat de ele. În consecință, calificarea de ontos on (ceea ce este cu adevărat), pe care Platon 215 o conferă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
creat În afara Minții Înseși a lui Dumnezeu. Logosul lui Filon este o ipostază deplină, fiind numit cel mai vîrstnic dintre toate lucrurile, mai vechi decît toate lucrurile create, Primul-născut al lui Dumnezeu, Omul lui Dumnezeu, Chipul lui Dumnezeu, Al doilea Dumnezeu, Cel care stă după Dumnezeu. Filon mai face, de asemenea, observația că cei care posedă o cunoaștere imperfectă a adevăratului Dumnezeu vor numi Logosul Dumnezeu 218. Diferențele Între Dumnezeu și Logos sînt cele dintre etern, nenăscut și incoruptibil, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca toate regulile să derive Într-adevăr din platonism, platonicienii n-ar subscrie la toate. Această distincție este fundamentală. Am făcut anterior observația că exegeza biblică a lui Filon se dovedește pe alocuri mai preocupată de iudaism decît de platonism. Dumnezeul biblic al lui Filon este identificat cu lumea Ideilor și nu cu demiurgul (inferior) platonic. Ce s-ar Întîmpla Însă dacă un alt interpret l-ar identifica pe Dumnezeul creator al Genezei cu demiurgul platonic? Ar rezulta o transformare a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se dovedește pe alocuri mai preocupată de iudaism decît de platonism. Dumnezeul biblic al lui Filon este identificat cu lumea Ideilor și nu cu demiurgul (inferior) platonic. Ce s-ar Întîmpla Însă dacă un alt interpret l-ar identifica pe Dumnezeul creator al Genezei cu demiurgul platonic? Ar rezulta o transformare a lui Filon, prin care Logosul filonic ar deveni Dumnezeul din Tanakh. Consecința imediată a unei asemenea operații simple ar fi un Dumnezeu superior divinității din Vechiul Testament. Un platonician care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ideilor și nu cu demiurgul (inferior) platonic. Ce s-ar Întîmpla Însă dacă un alt interpret l-ar identifica pe Dumnezeul creator al Genezei cu demiurgul platonic? Ar rezulta o transformare a lui Filon, prin care Logosul filonic ar deveni Dumnezeul din Tanakh. Consecința imediată a unei asemenea operații simple ar fi un Dumnezeu superior divinității din Vechiul Testament. Un platonician care ar aborda această linie de transformări s-ar Împiedica de o problemă pe care Filon n-a avut-o de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un alt interpret l-ar identifica pe Dumnezeul creator al Genezei cu demiurgul platonic? Ar rezulta o transformare a lui Filon, prin care Logosul filonic ar deveni Dumnezeul din Tanakh. Consecința imediată a unei asemenea operații simple ar fi un Dumnezeu superior divinității din Vechiul Testament. Un platonician care ar aborda această linie de transformări s-ar Împiedica de o problemă pe care Filon n-a avut-o de Înfruntat: repetatele declarații ale Dumnezeului din Tanakh că el este singurul Dumnezeu. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]