11,537 matches
-
întâi de un fapt. O mică poveste, cu tâlcul ei mic: Împlinind vârsta, s-a pus problema buletinului de identitate al lui Vasile. Ar fi rămas, poate pentru totdeauna, un etern anonim, din seria persoanelor trecute în evidența spitalelor cu eterna denumire: "Necunoscut". Meritul descoperirii datelor primare: locul de proveniență, circuitul spitalicesc prin care a trecut Vasile (care habar nu avea de nimic), corespondențele, au fost meritul exclusiv al unei colege tinere, dotată cu un rar simț omenesc profesional. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai târziu am regăsit-o, bine descrisă, numai în "Rusoaica" lui Gib Mihăiescu), nu știau ce înseamnă "deportare", nu văzuseră o execuție, nici nu fuseseră străpunși de fiorul cântecelor de noapte, cântate pe patru voci, ca o disperare, ca o eternă chemare, neîncetată și nelămurită dorință. * Școala nu mi-a plăcut; încă de la început nu mi-a plăcut. Dar, ceva mai târziu, m-a fascinat Cartea. Se întâmplă adesea ca între Școală și Carte să fie o mare diferență. Eu, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de război care, întâmplător, cânta la trompetă, un soldat numit Burcea, unul dintre miile de Burcea care vor fi fost eroi. O teorie care mi se pare prea hazardată, greu de înțeles, susține că orice fapt fizic, odată produs, rămâne etern într-un univers virtual. De câte ori îmi amintesc de Burcea, îmi vine în minte această teorie și, o clipă, mi se pare că trebuie să fiu foarte atent dacă nu aud undeva trompeta soldatului Burcea, care la trompetă își cânta destinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și banal, este el destul de paranormal, prea destul. De altfel, datorită meseriei, am păreri destul de confuze despre câteva din cele mai esențiale repere ale vieții: normal, paranormal, realitate și suprarealitate... Sunt îngăduitor cu aceste forme de existență ce-mi sugerează eternul joc al obiectului cu umbra, dar sunt foarte sceptic. * Mă intrigă faptul că, după atâta amar de vreme în care am avut timp să gândesc și să răsgândesc aceste chestiuni, nu simt nici urmă de oboseală printre oameni foarte speciali
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
va admite, probabil, necesitatea eliberării sexualității, care, deși a perturbat unele principii, nu poate fi combătută; o cale de împăcare ar fi acceptarea (metafora) regăsirii edenului, primirea în grădina originară a celor doi exilați din rai. Un lucru este sigur: eterna poveste cu Romeo și Julieta nu se mai potrivește cu scenografia gândită de Shakespeare. Povestea rămâne, eu aceiași fiori de fericire și nefericire; personajele rămân, sunt eterne, sunt de când lumea; dar scena este alta, cei doi vor lăsa balconul, scara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în grădina originară a celor doi exilați din rai. Un lucru este sigur: eterna poveste cu Romeo și Julieta nu se mai potrivește cu scenografia gândită de Shakespeare. Povestea rămâne, eu aceiași fiori de fericire și nefericire; personajele rămân, sunt eterne, sunt de când lumea; dar scena este alta, cei doi vor lăsa balconul, scara de mătase, accesoriile și vor continua povestea mergând cu nimbul fericirii unul lângă altul, de mână; nimeni din jur nu se mai poate amesteca în prietenia lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mister al lui; aș spune că are un mister "cosmic", pe care îl resimt privind cum se despart, în mai multe lumi, păsările, fiecare urmându-și o precisă chemare. Și îmi vin în minte și gânduri "cosmice"; despre ritmicitatea acestor eterne obiceiuri, despre rostul lor universal, despre rostul soarelui, ca insignă a grației supreme și a performanței maxime în biologie. Astăzi culoarea apei este simpla, ca o cenușă monotonă. Tremură doar câteva trestii în vântul leneș. Doi băieți cară un cărucior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ușor; joacă table într-un parc sau citește ziarul la scara apartamentului de bloc, îmbrăcat "lejer", în pijama și papuci, dar neapărat cu pălăria pe cap. Merge bine și combinația maiou-pantaloni (prinși în pachești), papuci și pălărie. Personajul respectiv, un etern nemulțumit, are, cu siguranță, dreptatea lui; de altfel, orice pensionar cu patru milioane de lei pe lună are dreptatea sa. Aș spune că are obligația de a fi nemulțumit, de avea dreptatea de partea sa. Sunt, din acest punct de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
desuet, cam romantic... Ei și? Nu-i mai autentică decât o mie și una din creațiile scrâșnind a inovație care ne sar în ochi acum? Toamna este o tristă-fermecătoare stare de trecere. Nu știu câtă disponibilitate are sufletul actual pentru aceste fleacuri eterne... Alte versuri, alți oameni, alte poveți, alte amintiri, alte închipuiri... cine mai citește o scrisoare căzută din cer pe aripile unei frunze verzi, aurii, galbene, cu infinite nuanțe intermediare? Ce întâmplare! Când am ajuns acasă, după-amiază târziu, mă aștepta răbdător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
primea o "atenție". Ce forță extraordinară avea într-o vreme obiectul "scrisoare"... Erau tipuri anume de scrisori. Un tip de mare circulație era al scrisorii simple, țărănești: "Dragă mămucă, dragă tătucă, dragi surori și dragi frați, aflați despre mine..." Femeia, eterna poveste Am mai scris că, după părerea mea, în "seria omenească", femeia este "partea nedreptățită". Dăruindu-i Frumusețea, Domnul nu i-a dat și puterea de a o suporta. Nici umerii femeii nu i-a croit Dumnezeu atât de puternici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cel mai frumos din cetate". * Povestea Severinei sau a noastră a fost simplă, încape în câteva pagini; și, bineînțeles, din același motiv, al simplității ei, nu încape totodată nici pe imense suprafețe de hârtie în care se vorbește despre același etern subiect. Era o vreme tulbure, eram "refugiați", pe o parte venea armata sovietică, multă, cenușie, "câtă frunză, câtă iarbă", de cealaltă, armata germană. Și în fiecare noapte cerul lua foc de la miile de avioane americane de bombardament care se apropiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
O frunză suspectă 294 15 iunie, ora 17.00 fix 299 O veche complicitate 303 Realitatea ca poveste 309 Corabie albă pe mare trecea 315 Viitorul e în ouă 320 Bătrânețea ca infracțiune 324 Scrisorile, poștașul, alte timpuri 329 Femeia, eterna poveste 333 Sașa 338 Cioara cu ochii albaștri 342 Minciuna Țurcăniței 346 Cartea, ca subiect cotidian 351 Acțiunea " Visul interzis" 355 Îngerii lui Erofeev 361 Un Crăciun special 364 Părintele Vania 369 Severina 375 Vă invităm să vizitați site-ul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
relatarea lor pulsează de tensiunea firului subțire care a despărțit dintotdeauna, pe punte, viața de moarte. A fost cazul avocatului Richard Henry Dana Jr., de pildă, autorul relatării autobiografice Two Years Before the Mast (1840)2, un fel de manual etern valabil al vieții la bordul vechilor corăbii, cel puțin în spațiul nord-american, sau al cărții lui Frederick Marryat, Mr. Midshipman Easy (1836), ofițer de marină și romancier englez. Ambele îl vor influența considerabil pe Herman Melville în a-și amesteca
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
aș fi putut să cred că, dinainte, Din hăul fără fund de unde vin, Au fost întruchipate toate, de o minte Ce le-a gândit armonic și senin? Precum o stea din drumul ei n-o poți abate Din mersul ei etern spre infinit, Așa să fie și cu noi? Oricât ne-am zbate Să nu putem ieși din ce ne sortit? De ce atuncea mai vibrează-n noi iubirea, De ce atât clocotitir avânt, Dacă durerea noastră, ca și fericirea, Sortite toate dinainte
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
aveau grijă să-ți facă imediat mutația pe buletin, adică să te lege practic de glie. „Pătură afiliată clasei conducătoare”, absolvenții cu studii superioare nu mai primeau locuințe. Locul lor pe lista sindicală (un fel de stand-by al vremii) era etern la coadă. În ciuda evidenței monopolului de partid pe cunoașterea socială, continuam să credem că e doar un puseu trecător și că societatea aceea avea reală nevoie de unii ca noi, cei din „generația a treia” profesională. Cruntă naivitate juvenilă să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
fapte și responsabilitate istorică și moral-politică, ci pe explicații care s-au legat mereu de ideea că noi, românii, am fost mereu oropsiți: de popoare migratoare, de turci, de austro-ungari, de ruși: victime ale unui fel de viol istoric colectiv. Eterni nedreptățiți. Reacția formală o găsim în imn: „croiește-ți altă soartă”. Reacția comună este însă alta: o strategie a văicărelii. 4. Neajutorarea. Un lung exercițiu al infantilizării, datorat faptului de a avea alt „cap” decât cel propriu produce un sindrom
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
care au câștigat alegerile au făcut-o cu promisiuni de schimbare în liniște sau în bine. Liniștea și binele trebuiau asigurate prin autosacrificiul guvernanților, nu prin schimbări structurale în filosofia muncii și, după cum vedem, nici în cea a bugetului public, eternul sponsor al întreprinderilor nerentabile. Ministrul Finanțelor a încercat să ne convingă spre o altă direcție bugetară, dar el însuși a recunoscut că aceasta este cu putință doar dacă sindicatele nu vor face presiuni inverse. La aceste presiuni, guvernanții cedează. Oameni
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
o fetiță deghizată în mireasă, Ana Maria Cioabă. Fetița comite o veritabilă rebeliune transformată în scandal internațional: nu vrea să fie măritată cu forța. Dincolo de acesta, subiectul a fost de bună seamă toleranța statului față de asemenea „aberație”. Și așteptarea ca, eterna noastră opoziție democratică din ultimii ani: Uniunea Europeană, să ne oblige să punem capăt acestei toleranțe față de încălcarea gravă a drepturilor copiilor și ale femeilor. Până acum, lucrurile par ușor echilibrate: e bine că suntem aliații militari ai USA și e
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
dar cam primitiv. E jalnic și vinovat să tolerezi scoaterea din școală și căsătorirea copiilor cu forța. După Crăciun însă, fremătam împreună cu superba comunitate românească din Bloomington, așteptând marele eveniment care avea să dreagă ceva mai mult busuiocul în privința „imaginii” eternei și fascinantei noastre țări est-europene: Cold Mountain, filmul turnat preponderent în România, avându-i ca protagoniști pe Nicole Kidman și Jude Law și ca regizor pe Minghella. Filmul este nominalizat pentru Globul de Aur și Oscar, inclusiv pentru imagine („imaginile
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să producă în curând, în diviziunea economică globală, doar interes istorico-turistic, iar dacă ne mai integrăm și noi, eventual și unul antropologic. Ca europeni vom vinde lumii 2 500 de ani trecuți de istorie, cultură și civilizație, precum și câteva peisaje eterne. Ca români vom vinde mult mai puțină istorie, cultură și civilizație, multe peisaje însoțite de turism ecologic cu mămăliguță și sirop de afine, dar mai ales curiozități etno-antropologice: comunități care trăiesc în economie naturală închisă și comunități nomade. Reportajele noastre
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
poate sprijini în competiție și dezvoltare. Pe aici înțelegem greu faptul că educația este un serviciu și că vom intra în concurență atât între noi, cât și cu universitățile din întreaga lume, din Europa cu precădere. Probabil ne bazăm pe eternul dumpping: cine mai dă diplome la prețuri atât de ridicole? Ca dorească să vâneze chiar universitățile mințile necesare unui know-how competitiv, ar trebui să știe că de producția lor de know-how și specialiști depine finanțarea lor. Cam aceasta urma să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
are autonomie, nu are buget propriu și poate face foarte puțin. Instituțiile acestea ar fi trebuit să aibă pui în toate instituțiile statului, la nivel central și la nivel local. Lucrul acesta nu s-a întâmplat. Noi trăim într-o eternă poveste, în România: democrația se manifestă la nivel abstract, macrosocial, iar exercitarea ei este extrem de greoaie, pentru că nu se transferă politici, practici și instituții la nivel microsocial. Situația este valabilă în toate privințele, nu doar în egalitatea de șanse. Chiar
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Creatorului tău și fii liniștit: evaluează întreaga lume la prețul unui bănuț». Mâine vom celebra învierea glorioasă a lui Cristos: am să-mi amintesc de dumneavoastră la Sfânta Împărtășanie. Sunt lacrimi îndepărtate, temeri, melancolii! Natura noastră unită printr-o legătură eternă aceleiași divinități se înalță spre culmile cerești. De aceea, zăbovirea de a ne mai numi încă mizerabili ar suna nelegiuit. Dimpotrivă, omul este creatura pe care îngerii o invidiază, dacă ar putea să invidieze. Sus inimile! Poate că uneori, ar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o țigară?». Și apoi nu se teme să puncteze tot mai sus, vorbind cu curaj despre Curia romană... «de îmburghezirea lor, de mentalitatea unor impiegați de carieră care nu se mai preocupă de ministerul sacerdotal. E cert că situația Cetății eterne nu e proporționată între exuberanța numerică a clerului și a religioșilor, și deficiența de prezență din alte ambiente...». Înaintea ochilor lui don Calabria e prezentă situația tristă de mizerie și de abandonare a târgulețelor romane, unde lucrau preoții săi. Și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu regatul Italiei, existau contacte secrete prin agenți oficioși baronul Monti, între alții, care, la căderea nopții, făcea tainic naveta între Portone di Bronzo din piața Sfîntul Petru și prefectura palatului Quirinal sau Consulta spre a regla situații prin măsuri etern provizorii, mereu în pericol. În afara disensiunilor interne întreținute de această "problemă romană", pe atunci încă arzătoare (la ceremoniile de la Sfîntul Petru, atunci cînd Pontiful apărea pe Sedia gestatoria, mulțimea îl saluta prin strigăte repetate de "Trăiască papa rege"...). Papalitatea luase
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]