10,806 matches
-
în straie de beduin, la portul Jaffa, de unde oamenii săi l-au transportat în Liban, care împreună cu Siria se aflau sub dominație franceză. Ceilalți membri ai Înaltului Comitet Arab din Palestina au fost deportați de britanici în insulele Seychelles. În exil el a reînființat un Înalt Comitet Arab palestinian. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial , Marea Britanie a cerut Franței să-l extrădeze pe Hadj Amin, care era cunoscut de multă vreme pentru legăturile lui cu Italia și Germania, dar
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
sa fugă din Liban, după ce a mituit un comandant francez cu 500 lire sterline. Travestit în femeie, după un drum de trei zile, a ajuns cu bine în Irak, unde a fost primit cu onoruri. . Împreună cu alți conducători palestinieni din exil, el a participat acolo la organizarea răscoalei contra britanicilor și atacurilor împotriva evreilor locali (aprilie 1941), mai ales a pogromului antievreiesc din Bagdad, cunoscut sub numele de Farhud (1-2 iunie 1941). După eșecul revoltei progermane a lui Rashid Ali pașa
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
de gazare. Alții, între care Eichmann însuși, au dezmințit aceasta. La Berlin al-Husseini a cooperat la emisiunile de propagandă ale Germaniei, destinate lumii arabe și musulmane. În activitatea sa în Germania i s-au alăturat și alți militanți palestinieni în exil, ca de pildă Fawzi al-Kawukdji și Hassan Salama. Ex-muftiul beneficia din partea Reichului plata exorbitantă de 50.000 mărci pe lună. Din cauza rolului propagandistic pe care l-a jucat, Walter Winchell l-a poreclit „Lordul Haw Haw al arabilor.” Al Husseini
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
până în ziua în care a fost ucis. Spre sfârșitul războiului Amin al-Husseini a participat la constituirea la Gaza, sub control militar egiptean, a Guvernului Întregii Palestine, sub conducerea sa. Foarte curând, însă, autoritățile egiptene au hotărât transferarea acestui guvern în exil la Cairo, unde a continuat o existență oficială, dar virtuală până în anul 1959. Dacă la început Egiptul a asigurat sprijinul său, cel puțin în public, pentru acest guvern, cu timpul a început să limiteze pașii lui al-Husseini și să răceasca
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
abandoneze ierarhia bisericească română unită și să se pună sub jurisdicția mitropolitului ortodox sârb de la Carloviț. Precedentul în acest sens a fost creat de călugărul sârb bosniac Visarion Sarai, care a dus la vacantarea Episcopiei române unite de la Blaj prin exilul episcopului Inocențiu Micu-Klein. În primăvara anului 1757 autoritățile austriece din satul din apropiere, Vințu de Jos, au distrus micul schit al lui Sofronie în încercarea de a elimina rezistența ortodoxă din Transilvania. De asemenea, autoritățile au început să aresteze toți
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
și copiii în Cetatea Ciceului din Transilvania, pe care o stăpânea. Cetatea este asediată timp de patru luni de oștile lui Ioan I Zápolya. Domnul rămâne acolo timp de un an și jumătate într-o stare de semiprizonierat. Aflat în exil, Petru Rareș a pus-o pe Doamna Elena să scrie o scrisoare în limba sârbă către sultan în care fostul domn al Moldovei își arăta pocăința pentru faptele săvârșite de el și își afirma supunerea către turci dacă va fi
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
anii 1930 și 1940, în Uniunea Sovietică, prin punerea bazelor sale teoretice de către unii lingviști ca E. D. Polivanov sau V. V. Vinogradov. Apoi contribuții însemnate aduc frazeologiei unii lingviști germani și francezi. Dintre lingviștii români, Eugen Coșeriu, care trăia în exil, s-a ocupat încă din 1964 de frazeologie, definind noțiunea de „discurs repetat”, în care includea citatele, proverbele, locuțiunile fixe, formulele de comparație și diferite alte expresii integrate de vorbitor în ceea ce lingvistul numea „tehnica liberă a discursului”. Începând cu
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
a reușit să treacă pentru prima dată frontiera de stat cehoslovacă. Conducerea carismatică și curajul personal al lui Svoboda au fost foarte apreciate de către superiorul său militar de la acea vreme, mareșalul sovietic Ivan Konev. Beneficiind de încrederea conducătorului comunist din exil Klement Gottwald și a oficialilor sovietici, el a urcat rapid treptele ierarhiei militare, devenind general de armată în august 1945. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o mare parte a Cehoslovaciei a fost eliberată de Armata Roșie și de
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
regatul în favoarea lui Eduard Balliol, fiul lui Ioan, care a reușit să fie încoronat rege al Scoției (1332-1336) și să predea Angliei sudul Scoției înainte de a fi alungat din nou. David a petrecut o mare parte a vieții sale în exil, mai întâi în libertate în Franța, apoi în inchisoare în Anglia. A reușit să se întoarcă în Scoția abia în 1371. La moartea sa, acesta neavând moștenitori, Casa de Bruce a ajuns la capăt. Robert Stuart a fost nepotul lui
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
după unele deliberări, a rupt legăturile cu Anglia și l-a declarat rege pe Carol al II-lea, fiul și moștenitorul lui Carol I. El a domnit până în 1651, când armatele lui Oliver Cromwell au ocupat Scoția, acesta fugind în exil. O dată cu restaurarea, Stuartii au devenit, din nou, regi în Scoția. Însă drepturile din Scoția nu au fost respectate: Parlamentul scoțian a fost dizolvat, în timpul domniei lui Carol al II-lea, iar fratele său, Iacob, a fost numit guvernator al Scoției
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
aderarea reginei Anna a Marii Britanii, fiica lui Iacob al VII-lea. Anna a avut mai mulți copii, dar nici unul dintre aceștia nu au supraviețuit, lăsând ca moștenitor al său un frate vitreg, Iacob, apoi a plecat în Franța, trăind în exil. Englezii au favorizat-o pe protestanta Sofia de Hanovra (o nepoată a lui Iacob al VI-lea) ca moștenitor. Mulți scoțieni îl preferau pe prințul Iacob, care, ca Stuart de origine, a amenințat că va rupe Uniunea coroanelor dintre Anglia
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
Recomandări:<br> Literary Anthropology, Ed. Bibliotheca, 2005; New York Ramayana, Academia Internațională „Mihai Eminescu” (AIME), 2005; Ibsenienii (7 volume), Ed. Oscar Print, 2005-2006; Tangoul Tigrului, Ed. AIME, 2005; Sanskritikon, Ed. AIME, 2002; Manuscrisele de la Marea Vie, Majadahonda, 1996; Haos, temniță și exil la Eminescu, Cotruș, Gyr și Stamatu, Majadahonda, 1995; Articles on Education, Biblioteca Pedagogică Națională/Consiliul Europei, 1995 Indoeminescology , AIME, 1994<br> Poezie:<br> Invocații,1968, Dodii, 2002, Finish Romania, 2006<br> Proză:<br> Eres, 1970, La Gioia, 2003, Zăpezi hawaiiene
George Anca () [Corola-website/Science/335245_a_336574]
-
de membri. Ea a eșuat după mai puțin de un an, „soții agronomi” părăsind-o, nemulțumiți de rezultate, de condițiile de muncă, și de lipsa interesului lui Bălăceanu față de proiect. Fourier credea că o casă tradițională era un loc de exil și de oprimare a femeilor. El credea că rolurile sociale ale sexelor ar putea progresa prin traiul în cadrul unei comunități, mai mult decât prin susținerea libertății sexuale sau a altor concepte propagate de contele de Saint-Simon. În secolul al XX
Falanster () [Corola-website/Science/335318_a_336647]
-
din America Latină. După ocuparea Franței de către germani au călătorit pe mare de la Marseille la Buenos Aires pe vasul SS Mendoza unde s-au întâlnit cu alte mii de spanioli care au fost forțați să-și părăsească țara. Aici ea a folosit exilul în avantajul ei pentru a-și critică țară și a evita cenzură franchistă. În 1941 María a născut-o pe fiica lor, poeta Aitana. În timpul anilor 1940 și 1950, ea a organizat lecturi din operele ei în folosul victimelor nazismului
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
a făcut viața din ce in ce mai dificilă în Argentina și în 1963, după o ședere de 23 de ani in Buenos Aires, s-au mutat la Romă. La 27 aprilie 1977 s-au întors în Spania după aproape treizeci și opt ani de exil. María, cu toate acestea, suferea de maladia Alzheimer și nu a putut să-și recunoască nici măcar pe cei mai apropiați prieteni. Ea a petrecut ultimii săi ani de viață într-un sanatoriu montan din apropierea Madridului. A murit la 13 decembrie
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
scrise de către soțul ei: „Esta mañana, amor, tenemos veinte años” (În această dimineață, iubito, avem douăzeci de ani). i-a iubit întotdeauna pe Gonzalo și Enrique, primii ei copii. În viața ei a suferit de pe urma separărilor produse de cele două exiluri: primul față de copiii ei și apoi de țara sa. Volume de povestiri: Române: Non-Ficțiune: Piese de teatru: Scenarii: Traduceri:
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
arabii din partea de vest a Khuzestanului și guvernul iranian. Mișcarea separatistă arabă din vest încearcă să pună bazele unui stat autonom. Guvernul iranian neagă existența discriminării etnice sau a vreunui conflict în zonă. Există diverse grupuri separatiste care activează în exil, dar nu există un partid politic care să reprezinte arabii din Khuzestan sau celelalte minorități. Din cauza ideologiilor și a tacticilor diferite, a loialității tribale sau a ambiției personale aceste grupuri nu au format până în prezent un front unit. Unii militează
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
știu despre fiecare," Știu după chip orișice neam," Știu că de moarte nu-i scăpare," Știu tot, de mine habar n-am." (trad. Dan Dănilă) </poem> dar aceste aforturi nu i-au redeschis porțile Curții din Orléans. A urmat un exil de șase ani de mizerabil vagabondaj, în care s-a alăturat "coquillarzilor" o bandă de hoți și/sau o confrerie de homosexuali care activa prin părțile Dijonului de la sfârșitul Războiului de o sută de ani. În anul 1461 Villon a
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
pe ecran a romanului omonim scris de Henri Charrière. Filmul începe cu prezentarea unei deportări din anii 1930 a circa 100 deținuți în colonia din Guyana franceză. Chiar după ispășirea pedepsei ei trebuie să rămână mai departe în Guyana în exil forțat. Printre deținuți se află Henri Charrière, care datorită tatuajului său de pe piept este poreclit Papillon. El este acuzat de a fi omorât un proxenet, lucru care a fost de el negat toată viață. În timpul transportului pe mare al deținuților
Papillon (film) () [Corola-website/Science/331579_a_332908]
-
României. Petrecută în timpul guvernării Petru Groza și a "grevei regale", manifestația a fost înăbușită în sânge de către regimul comunist, soldându-se cu 11 morți, zeci de răniți și sute de arestări. Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, evenimentul „a rămas în istoriografia românească drept prima și una dintre cele consistente mișcări de protest îndreptate împotriva regimului comunist și, în același timp, în favoarea afirmării atașamentului față de valorile democrației liberale și ale monarhiei”. Diplomatul american Roy M. Melbourne
Manifestația de la 8 noiembrie 1945 () [Corola-website/Science/331555_a_332884]
-
s-a mutat la Paris și a obținut o poziție foarte onorabilă în suita soției regelui, Maria de Medici. Familia Guise a continuat să o susțină pe regină de-a lungul regenței și, Catherine a urmat-o pe Maria în exilul la Bloise după ce Ludovic al XIII-lea și-a asumat domnia. Henric și Catherine au avut 14 copii:
Catherine de Cleves () [Corola-website/Science/331623_a_332952]
-
și Longuevillea a fost oprit de Palatul Regal la 16 ianuarie 1650 și închis în castelul Vincennes, apoi în castelul Marcoussis și în cele din urmă la Le Havre. În 1651, Cardinalul Mazarin este obligat de Fronda să plece în exil iar Conți este eliberat la 7 februarie. În iunie 1654 este obligat să-și părăsească soția pentru a prelua comandă armatei care a invadat Catalonia. Se va întoarce la 30 noiembrie 1656. La 28 martie 1657 a fost numit Mare
Armand de Bourbon, Prinț de Conti () [Corola-website/Science/331631_a_332960]
-
sa. În cele din urmă, părțile beligerante s-au unit într-un singur regat, condus de o serie de regi despotici și cruzi. La sfârșitul secolului al 19-lea monarhia a fost răsturnata, dar familia regală a rămas populară în exil. Pe durata celui de-al doilea Război Mondial țară s-a aliat cu Germania Nazistă, iar ulterior a fost ocupată de către Uniunea Sovietică. După prăbușirea comunismului în Europa în anii 1990, țara devine o dictatură condusă de un guvernare coruptă
Molvanîa () [Corola-website/Science/331693_a_333022]
-
a rămas însărcinată, căsătoria a fost anunțată public (la 1 octombrie 1678) iar ea s-a retras de la curte pentru a da naștere primului ei copil, Harriet, care va muri în copilărie. Când Ducele de York a plecat într-un exil autoimpus în Scoția, John și Sarah l-au însoțit, iar Carol al II-lea a răsplătit loialitatea lui John numindu-l baron de Eyemouth în Scoția. Ducele de York s-a întors în Anglia după ce tensiunea religioasă a slăbit; Sarah
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
a fost un nobil și militar englez. Cunoscut și cu numele de James Stuart sau James FitzRoy, s-a născut la Rotterdam, fiul nelegitim a lui Carol al II-lea, regele Angliei și al amantei acestuia, Lucy Walter, cunoscută în timpul exilului. În 1685 a condus Rebeliunea lui Monmouth, o încercare de a lua locul unchiului său Iacob al II-lea al Angliei pe tronul Angliei. Declarându-se rege legitim, a încercat să profite de poziția lui de fiu nelegitim al lui
James Scott, I Duce de Monmouth () [Corola-website/Science/331721_a_333050]