13,216 matches
-
la care mă gândesc și azi cu plăcere, iar pe unii Îi iubesc, nu fiindcă toți ar avea azi aceeași strălucire sau valoare, dar fiindcă i-am citit În tinerețe. Iar Mercure de France, această revue des deux mondes a gene rației noastre de acum o jumătate de secol, adăpostul ulti melor ecouri ale mișcării simboliste, era bucuria și desfăta rea noas tră bilunară, mai cu seamă pentru a sa „Revue de la Quinzaine“, atât de bogat informată cu mișcarea ideilor În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
curiozitatea noastră dragă pentru cronicarii și clasicii noștri, ca și pentru clasicii străini cărora le memorizam papagalicește anul și locul nașterii și al morții, lista operelor, cum și câteva „caracterizări“ stereotipe [aflate] prin toate manualele noastre și uzate de toate gene rațiile succesive de școlari. [...] Blestemată școala noastră cu profesorii ei! Fuga de școală, de dascălii și de Învățământul ei, era co mună mai tuturor celor mușcați la tinerețe de șarpele scrisului. Fenomenul s-ar explica fie prin acel orgoliu nativ
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
frivolitate foștilor săi „directori“ de local, chel nerilor și picolilor ajunși astăzi patroni ai unor boîtes mărunte, mai de pe la margine, dar Încă suculente, unde am mâncat și eu deunăzi, pe veresie, cu colonelul meu, un excelent bœuf braisé servit cu gene rozitate, În porții mari, fostului patron, egal acum cu mine În mizera noas tră pensie, egal cu mine care nu am dat totuși ascultare bătrânului sceptic Canianu. ...Nici azi nu-s Încă dumirit de-a binelea: ce cale sigură trebuia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
realiza toare promp tă, aptitudini foarte rar Întâlnite printre militarii de carieră. și am descoperit În executarea atribuțiilor mele de război o aplicație neașteptată a activităților mele sedentare de până atunci ca... secretar de redacție al unei reviste de cultură gene rală (Noua Revistă Română). Virtuțile și capacitățile noastre de realizare sunt, În intimi tatea lor secretă, aceleași, fie că Îți gospodărești ograda și via, sau pui pe roate lucrul oamenilor din atelier, sau zăbovești cu migală peste rânduri-rânduri de manuscrise
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
deputat și de primar al Capitalei, când m-a și Întâlnit odată și [m-a] luat cu el În mașină ca să-mi arate, În casa de odinioară, cu soția amazoană codoș lâtă la dușmani de un soț reformator al viitoarelor gene rații, să-mi arate pe băieții lui, acum mărișori și educați de un profesor-preot În spiritul dreptei ortodoxii; să-mi arate apoi biserica măreață de pe Colentina, cu cinci turle, ridicată din râvna lui aposto licească și cu gologanii precupeților din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de gaze tar În presa noastră politică, românească sau de limbă franceză de după război, cum și o strălucită carieră de presă la Paris, de director al Presei În Ministerul Afacerilor Străine, sub I.G. Duca și N. Titulescu, și de secretar gene ral al Minis terului Propagandei sub Carol al II-lea; băiat, altfel, drăguț cu toată lumea, deși purtând nasul cam pe sus, cabrându-se În ele ganța lui vestimentară de salonard flecar, afectat și importan tissim, care-mi vorbea acum cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și se scuză scriitoarea noas tră, mărturisindu-și În Jurnal acea „lene ticăloasă și nevred nică“ a ei, acele „Învinuiri de trândăvie“ ce și le aduce sau i se aduc din preajma ei, acea luptă a ei ca să alunge dimineața de pe gene „somnul vrăjmaș“, acele Întrebări ce și le pune: „Ce e păcatul?“ „Ce e virtutea?“, practicând, cum scrie În același Jurnal: „virtutea ca sport, ca ambiție sau izvorând dintr-un adânc de eroism mistic - și Încercând păcatul ca să Înfrunt pre ju
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noastră Încropită cu un „primus“ din care ieșeau adevărate minuni. - Viziune pitorească și suculentă a Bucureștilor de acum o jumătate de secol, cu halele, băcăniile, brân zăriile, mezelăriile și „birturile naționale“, mândriile acestui oraș de bonvivanți cu pipota sănătoasă. Considerații gene rale despre civilizația bunului trai și despre aportul nostru național la această civilizație. - O zi la românii noștri dintre Vidin și Timoc, cu varza și tocana lor de ți lua gura foc. - Citiți și recitiți această listă de bucate, floarea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Gabriel Robin și alții nu au rămas fără urme În viața lui și a familiei sale. În același timp, contactul cu țăranii din Stroești, cu oamenii ridicați din zonă, ca Ioan Niculescu și Constantin Dobrescu-Argeș, Îi permitea să-și manifeste gene rozitatea și spiritul de inițiativă. Soția sa Îl seconda, tenace. Adusese din satul Dopca, de unde era, sat component al comunei Hoghiz, pe Bucura, verișoara ei, s-o ajute la treburile din restaurant și gospodărie. Odată cu ea a venit și Gheorghe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o credeam bănățeancă. N-am cunoscut o. Probabil că Între ea și Beldie au fost relații amo roase, dar asta nu contează! Câte femei nu iubim noi! Toate trebuie să se sinucidă?“ Leon Kalustian locuia În fostul bloc al societății Gene rala, se mutase În apartamentul nr. 1 În care locuise Dimitrie Gusti. Îl Îngrijea o soră, ajunsă și ea la vârsta neputințelor, și apartamentul reflecta acest lucru. „Domnule, iartă-mă că te primesc Într-o nouă ediție a grajdu rilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
îi pasă că pe el l-au părăsit brusc și soția, și cumnatele, când poate să găsească oricând un bărbat ca să-i fie soție și alți zece cărora să le fie amant? Și de unde atâta magneziu, ca să vindeci harababura de la genele secolului XX? „Bietul Florinel - și-a mai zis sculptorul, și s-a dus să se culce -, nici nu știe ce-l așteaptă. Și măcar dacă ar fi crescut cu mamă, dar uite că o să crească numai cu tată. Și ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-mă,“ a răspuns el la slabul nostru protest Împotriva gestului său neașteptat, „doi doctori argentinieni să doarmă Într-un mediu neprietenos doar pentru că nu au bani? Așa ceva nu se poate.“ Dar, În ciuda patului călduros, cu greu am reușit să lipim geană de geană: de-a lungul nopții, frunzele de coca pe care le ingeraserăm s-au răzbunat pe bravada noastră, provocîndu-ne valuri de greață, crampe și dureri groaznice de cap. A doua zi, dis-de-dimineață, am plecat În direcția Sicuani, cu același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
răspuns el la slabul nostru protest Împotriva gestului său neașteptat, „doi doctori argentinieni să doarmă Într-un mediu neprietenos doar pentru că nu au bani? Așa ceva nu se poate.“ Dar, În ciuda patului călduros, cu greu am reușit să lipim geană de geană: de-a lungul nopții, frunzele de coca pe care le ingeraserăm s-au răzbunat pe bravada noastră, provocîndu-ne valuri de greață, crampe și dureri groaznice de cap. A doua zi, dis-de-dimineață, am plecat În direcția Sicuani, cu același camion, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
capișonul pe cap, apoi peste el și-a pus un fular care-i proteja atât partea superioară a capului, cât și obrajii aproape până la ochi, inclusiv. Un al doilea fular a fost aplicat peste cavitatea bucală și bărbie, ajungând până la genele globilor oculari. Astfel că între pleoapele de jos și cele de sus mai rămăsese pentru îndeplinirea funcției de organ vizual doar o fantă deosebit de subțire, precum lama unui cuțit, aidoma ochilor unor asiatici care-ți lasă impresia că sunt orbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și ulei consumată la moară, eram cu toții ceva mai vioi; până și Leu parcă ar fi avut chef de glume și de joacă. Băieți, nu ne-a spus morarul-șef că ne va fi mai bine? Uite, parcă dă o geană de soare. Și pășea cu siguranță pe cele patru piciorușe întremate, privind optimist la grupul de copii pe care-l conducea ca un adevărat ghid calificat. Morarul-șef! Da... De atunci și până astăzi, la vârsta de 75 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
redactori - ne citea, semiagramat, tot în fie care dimineață, articolul de fond din Scânteia. Iar noi trebuia să-l comentăm extaziați. Dintre chemările mele la Cadre, una a rămas de pomină. Aveam și eu ceva fru mos în mine: niște gene lungi și în toarse. Îmi aduc aminte odată, când am făcut cunoștință cu poetul George Lesnea, că mi-a spus: „Vai, ce gene îmbârligate ai!“ O stupiditate ca asta ți se înfige în minte și n-o mai uiți. Ei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mele la Cadre, una a rămas de pomină. Aveam și eu ceva fru mos în mine: niște gene lungi și în toarse. Îmi aduc aminte odată, când am făcut cunoștință cu poetul George Lesnea, că mi-a spus: „Vai, ce gene îmbârligate ai!“ O stupiditate ca asta ți se înfige în minte și n-o mai uiți. Ei bine, am fost reclamată la Cadre că vin la birou cu gene false și, credeți-mă, am fost cercetată pe viu. Cel mai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cunoștință cu poetul George Lesnea, că mi-a spus: „Vai, ce gene îmbârligate ai!“ O stupiditate ca asta ți se înfige în minte și n-o mai uiți. Ei bine, am fost reclamată la Cadre că vin la birou cu gene false și, credeți-mă, am fost cercetată pe viu. Cel mai mult mă deranja felul în care se uitau la tine cei de la Cadre. Chiorâș, pieziș, cu mefiență, de parcă te-ar fi crezut gata să le furi portofelul. R.P. V-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
între poporul român și poporul evreu există adânci legături istorice; chiar dacă unele amintiri nu au fost întotdeauna fericite, chiar dacă nu a fost o perpetuă lună de miere. Dar există o lungă legătură și eu cred că se poate vorbi de gene culturale iudaice în cultura română și de gene culturale românești în cultura iudaică. Deci, premiul românesc Ovidius conferit unui israelian înseamnă pentru mine un dialog între gene. Pe de altă parte, Ovidiu este un arhetip al poetului în exil; or
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
legături istorice; chiar dacă unele amintiri nu au fost întotdeauna fericite, chiar dacă nu a fost o perpetuă lună de miere. Dar există o lungă legătură și eu cred că se poate vorbi de gene culturale iudaice în cultura română și de gene culturale românești în cultura iudaică. Deci, premiul românesc Ovidius conferit unui israelian înseamnă pentru mine un dialog între gene. Pe de altă parte, Ovidiu este un arhetip al poetului în exil; or eu sunt un rod al exilaților, un nepot
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Dar există o lungă legătură și eu cred că se poate vorbi de gene culturale iudaice în cultura română și de gene culturale românești în cultura iudaică. Deci, premiul românesc Ovidius conferit unui israelian înseamnă pentru mine un dialog între gene. Pe de altă parte, Ovidiu este un arhetip al poetului în exil; or eu sunt un rod al exilaților, un nepot al refugiaților și al fugitivilor. Într-o dimineață, la Neptun, m-am dus singur, în zori, pe malul mării
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
e o confesiune. Dacă ne refe rim la romanul Să cunoști o femeie, eu n-am fost nicio dată agent secret și, har Domnului, nu mi-am pier dut soția. Dar în fiecare dintre personaje, fără excep ție, am plasat gene de ale mele. A.R. Am intuit o legătură lăuntrică între dum neavoastră și personajul Yoel. A.O. Cred că între un romancier și un agent secret există un gen de similitudine arhetipală. De pildă, când aștept un tren în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Libere, cu care a polemizat în scris și de la microfonul postului național de radio. Acuzat de plagiat în cazul romanului Incognito. După revoluție, director fondator al revistei România Mare, deputat din partea Partidului România Mare. în fiecare zori de zi sub geana soarelui, este și pentru că acest om există. Dacă avem pe masă pâinea de fiecare zi, bună-rea, cum este, că nu toate zilele și anii noștri sunt sărbătoare, asta se datorează și acestui vajnic bărbat care știe să spună și nu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
acest regim, cu orice jertfe i s-ar cere.“ (România liberă, 24 iunie 1958) Zaharia Stancu n-a auzit de Pasternak (nota V. I.) „În acea noapte care unora li se părea fără sfârșit și fără ieșire, singura licărire, singura geană de lumină, era cuvântul Partidului nostru, imprimat în condiții eroice pe manifeste minuscule, sau câte o pagină a scriitorilor sovietici ajunsă până la noi prin miracol, pe calea unor emisiuni radiofonice captate în ascuns de către un ascultător devotat. Am citit atunci
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Dermatograful negru alunecă și ne face ochii mari și codați; așa, mult negru, rimel nu mai are mama... Merge și fără, îl luase astă-vară la Mamaia de la polonezi și oricum se scurgea tot când dădeai și tu să bați din gene mai cu folos. Deodorantul Fa cu aromă de măr verde se cam fâsâie, dar a ajuns la țanc, pudra Caron peste micile accidente nefericite ale acestei vârste minunate, bogdaproste, mama, un pic de ruj, măcar pentru prima impresie, oricum după ce
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]