12,849 matches
-
Donului. Ei, la Dachau mi l-au luat. Am avut bocanci bunicei, de iarnă, dar s-a terminat... Bocanci cu talpa de lemn, care erau prea mici... - Ați putea descrie cum se vedea lagărul Înainte de a intra În curte? Era luminat, era Încă noapte? - Era spre noapte. Deja nu mai era soare, iar luminile erau aprinse. Și am văzut turnurile de pază unde stăteau ăia cu mitralierele. - Erau multe asemenea turnuri? - La 100 de metri era un turn. - Cât de mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta". (În 20:30). Cercul închis al Frăției Rosicruciene și ale Ordinului Martinist păstrează aceste învățături secrete transmise din străfundurile istoriei prin marii inițiați, creatori de mari religii, tocmai pentru că au dorit să lumineze cât mai mult omenirea cu marile adevăruri ale tradiției. Evaluarea unui lucru după cât costă să-l obții sau să-l atingi este o tendință omenească încă de la Adam și Eva, dar să împrăștii mărgăritare în troaca din ogradă în ideea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fi răspunsuri simpliste, depășite și oricum insuficiente. Câmpul cosmic determinat genetic de "haosul" neantic, împrăștiat și totuși într-o unitate de invidiat, cuprinde dinainte de începuturile actualului univers întreg sideralul (de aici ideea cosmică de țară eternă și nesfârșită Sideralia). "Anthal luminează. Urca-vom spre ea? Rămâne-vom? // I-am văzut sclipirea descrisă de toți / Și de tine. / Dar de unde aflăm că există / Nu știu, căci nimeni nu s-a-ntors... // Și plutesc pe câmpia anthală"378. Iată călătoria la care adesea, în vis
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de lumea invizibilă. Primele clipe ale somnului sunt imagini ale morții; o toropeală neguroasă ne cuprinde gândirea și nu mai putem determina exact clipa în care eul, sub o altă formă continuă opera existenței. E o subterană obscură care se luminează încetul cu încetul, și unde se desprind din umbră și noapte palidele chipuri de o imobilitate solemnă, ce sălășluiesc în lăcașurile drepților. Apoi tabloul ia formă mai deslușită, o limpezime nouă îl luminează și pune în mișcare aceste apariții stranii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
existenței. E o subterană obscură care se luminează încetul cu încetul, și unde se desprind din umbră și noapte palidele chipuri de o imobilitate solemnă, ce sălășluiesc în lăcașurile drepților. Apoi tabloul ia formă mai deslușită, o limpezime nouă îl luminează și pune în mișcare aceste apariții stranii; lumea Spiritelor se deschide în fața noastră. Swedenborg numea aceste viziuni Memorabilia; el le atribuia reveriei mai degrabă decât somnului; Măgarul de aur al lui Apuleius, Divina comedie a lui Dante sunt modelele poetice
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
podul curcubeu, asemenea mitologiei sudaneze. Carul tras de cei patru armăsari din mithraism se învârtesc perpetuu în cerc, primul purtând pe pielea sa strălucitoare semnele planetelor și ale constelațiilor, este foarte iute și puternic, al doilea are un veșmânt sobru luminat doar dintr-o parte de soare, mai puțin agil și viguros, al treilea și mai slab iar al patrulea este static, întunecat și parcă așteaptă ca primul să se răstoarne peste el și să-i aprindă coama 417. Transformarea este
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ne înalță, nisipul e timpul greu care pe clipă ce trece ne copleșește, e timpul care curge și timpul care zboară. În flacără timpul visează. Există două focuri: unul mai puternic care îl devorează pe celălalt, flacăra care strălucește și luminează are rădăcini cu vârfuri albastre, cealaltă care cuprinde lemnul sau fitilul e roșie. Există foc alb, galben, verde, violet, purpuriu, indigo, azuriu, portocaliu și de fapt în toate nuanțele universului. Flacăra nu se înalță decât dacă este încorporată într-o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
accesibil oricui, muntele era locul pentru inițiere, când însă el s-a restrâns la o elită, caverna, peștera a devenit centrul spiritual din interiorul piramidei. Creangă spunea despre peșteră că e un rai nu altceva, René Guénon că peștera inițiatică luminată din interior ca la Platon e în opoziție cu întunericul absolut care domnește afară, lumea profană fiind asimilată cu tenebrele din afară. Labirintul este cel care păzește intrarea în munte, în peșteră. Peștera poate fi un sarcofag, nu numaidecât o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fața adunării formată din doisprezece preoți și o păpușă îmbrăcată aidoma, reprezentându-l pe rege. Piatra pe care era invitat să se așeze era încinsă. Dacă nu se așeza trecea la a doua probă, a beznei și trebuia să se lumineze cu o făclie ce nu trebuia să se stingă. Reușita îl împingea în casa lănciilor ducând patru ghivece cu flori rare și ferindu-se de armele lăncierilor. Proba a patra era petrecerea unei nopți în casa de gheață, a cincea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
porți. Matricea simbolică a gestației spirituale adăpostea nouă săptămâni neofitul. Moarte și renaștere, rugăciuni și meditație conduceau candidatul în acea măreață sală cu douăsprezece altare, fiecare dedicată un rege-zeu al Atlantidei. Plafonul era susținut de coloane tăiate în lavă și luminat de o constelație de lumini. Marele altar al sălii circulare trona în mijloc, între statuia uriașă a lui Poseidon și un clopot așezat într-un cub ale cărui reverberații la lovirea cu un ciocan de bronz, fiind auzit până la intrarea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
împlinind cu cel feminin simbolurile familiei de pe altarul dedicat fertilității în Assyria. Piramida și crucea reprezintă simboluri ale copacului primordial din paradisul pierdut, semnificând legile universului, acestea fiind pentru demonstrația noastră preistoria. Ritualul limba universală a mesajului divin Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții 596. Cuvântul "mister" nu avea în antichitate (Egiptul, Grecia și Roma antică) aceeași conotație pe care o are astăzi. Când ne referim la mistere nu înțelegem
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
accesibil oricui, muntele era locul pentru inițiere, când însă el s-a restrâns la o elită, caverna, peștera a devenit centrul spiritual din interiorul piramidei. Creangă spunea despre peșteră că e un rai nu altceva, René Guénon că peștera inițiatică luminată din interior ca la Platon e în opoziție cu întunericul absolut care domnește afară, lumea profană fiind asimilată cu tenebrele din afară. Starea de trecere, ceremonia de inițiere în viața pe care am uitat s-o trăim, acesta este simbolul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
primul care a refuzat titlul de înțelept pentru a-l prelua pe cel de filosof ce semnifică: cel ce iubește înțelepciunea. Celebritatea lui era atât de mare încât cei mai înalți reprezentanți ai clerului elen veneau să-i ceară sfaturi luminate asupra reformelor pe care trebuiau să le facă pentru a-i satisface pe zei. Însăși politicienii se înghesuiau pentru a-i cunoaște opinia privind majoritatea problemelor ce se dezbăteau în aceea epocă. De aici putem considera că Pitagora a fost
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și frumos. Cunoașterea și înțelepciunea prin două semicercuri deschise la capetele brațului orizontal al crucii reprezintă Copacul plutitor, Arborele vieții, al cunoașterii binelui și răului. Acțiunea dinamică ascendentă sau descendentă e reprezentată de o săgeată. Ieșind din cerc ea e Lumina raza creatoare, ce continuând capetele semicercurilor exterioare definește spiritul minții iar prelungind laturile crucii un sens de zămislire a timpului în timp și-a spațiului din spațiu. Aceste caractere se găsesc în astre, în descendența divină a lumii atlante. Uranus
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu tine puntea lumii/ Spre insula de veșnicie 650. Dă-ne, Doamne, mintea să înțelegem dorințele care ne frământă, apa băută din fântâna înțelepciunii Tale, cu rouă prelinsă din mărețul curcubeu ce l-ai întins peste zilele noastre și ne luminează nopțile cu aripile astrelor ce poartă îngerii în spirala din clopot! Numai ascultându-ne nouă ruga vom ști unde, cine și de ce suntem. Așa cum spune Blaga 651 Frumusețea, ca și zborul și iubirea/ de cenușe-și leagă firea./ De ștergi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ideal, iată sentimente care înrâuresc harului elaborarea unui poem. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie? / ... Îngerul iubirei, îngerul de pace, / Pe altarul vestei tainic surâzând, / Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, / Când cu lampa-i zboară lumea luminând, / El pe sânu-ți vergin încă să coboare, / Guste fericirea raiului ceresc, / Tu îl strânge-n brațe, tu îi fă altare, / Dulce Românie, asta ți-o doresc 751. E un alt exemplu de deschidere a unei cutii a Pandorei, o explozie
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
celuilalt. Și fântâna răsucită în marile ritmuri cosmice ale spațiului sferic poate fi un uroboros. Focul intelectual e inteligența desprinsă de trup, dar nu de vehiculul, carul înțelepciunii din labirint, care ne conduce în umilința sufletului spre porul fântânii. El luminează fără să ardă în athanorul simbolurilor, purificând și eliberând omul, fiind eterul, catalizatorul amintit de Böhme, focul care separat de lumină devine dorință. Clopotele sufletului Viața poate fi înțeleasă nimai privind în urmă; dar poate fi trăită numai privind înainte
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
așternută pe suport material. Versul revelează și ocultează rând pe rând și în același timp. E semn de progresare pe calea inițiatică, enigmă și mesaj totodată, realitate inepuizabilă într-un etern mister. Să te strecori înăuntrul unei lumi/ și să luminezi/ gerul,// să scoți așchii din focurile sacre/ și să nu nărui/ zidul,// să dezvelești stelele/ ca să poți gândi/ și să nu mori ...// să culegi din clopote roua/ doar ca să știi/ unde e vidul 778. Creația a fost și un simbol
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
răbda târgul cu umbrele 816. Hegel 817 artată că neantul ni-l reprezentăm ca noapte pură, diferența dintre ființă și neant fiind asociată cu această deosebire. Dar vederea nu este cu nimic mai alterată în întunericul absolut. După scrierile filosofului lumina pură și întunericul pur sunt două viduri identice. Ele se întrepătrund însă și se determină una pe cealaltă, conducând la inițiere, deci la cunoaștere. Lumea este în permanentă stare de trecere între umbre și lumini (Orpheu, Dante). Aici se desfășoară
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și supratemporală. Blake: "omul viețuiește prin frăție și dragoste universală. Veșmântul oricărei forme în veșnicie este lumina... iar ea se cheamă libertate. Libertatea este deci lumina omului în veșnicie". Cetatea n-are nevoie de soare, nici de lună, să o lumineze, căci o luminează măreția lui Dumnezeu 855. Să nu uităm că în apocalips Isus este Steaua luminoasă a dimineții 856 Mereu există o contradicție între a fi treaz și a fi prezent în lumea spiritului, între percepția neantului divin, a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
omul viețuiește prin frăție și dragoste universală. Veșmântul oricărei forme în veșnicie este lumina... iar ea se cheamă libertate. Libertatea este deci lumina omului în veșnicie". Cetatea n-are nevoie de soare, nici de lună, să o lumineze, căci o luminează măreția lui Dumnezeu 855. Să nu uităm că în apocalips Isus este Steaua luminoasă a dimineții 856 Mereu există o contradicție între a fi treaz și a fi prezent în lumea spiritului, între percepția neantului divin, a Cuvântului în somn
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
timpului și apare frecvent ca o străfulgerare de secvențe necesare obținerii eternității. Dilema interpretării răului sau binelui din Dumnezeu, angelicul divin și angelicul demonic cuprinde febra liricii de-a lungul veacurilor: Și demonul ce voiește? O carte Răspundea vocea lui luminată de un vechi solar chiparos Al tău al meu sau un altul, Scrisă sub semn de sus. Și troate păsările cântară de mai multe ori pe cer Și poetul din nou era iluminat Strângea fărâmele cărții, redevenea orb și nevăzut
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu tine puntea lumii/ Spre insula de veșnicie"934. Dă-ne, Doamne, mintea să înțelegem dorințele care ne frământă, apa băută din fântâna înțelepciunii Tale, cu rouă prelinsă din mărețul curcubeu ce l-ai întins peste zilele noastre și ne luminează nopțile cu aripile astrelor ce poartă îngerii în spirala din clopot! Numai ascultându-ne nouă ruga vom ști unde, cine și de ce suntem. Așa cum spune Blaga 935 " Frumusețea ca și zborul și iubirea/ de cenușe-și leagă firea./ De ștergi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dumnezeu, creatorul și arhitectul tuturor lucrurilor. Deasupra noastră, cerul, astrele și planetele ne dau senzația că totul stă în puterea noastră și adeseori refuzăm să ascultăm ceea ce sinele ascuns ne șoptește. Trăim sub imperiul activității unui creier prin care zărim lumina. Ideile, planurile, acțiunile noastre ne determină să uităm până și de nevoile noastre. Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te văd minunato, e poate că ultimul strop din lumina creată în ziua dintâi 980. Și totuși privim
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ne-o dăruie soarele. Nimeni nu pune o candelă aprinsă într-un ascunziș, nici sub obroc, ci pe candelabru, ca să vadă lumina cei ce intră. Lumina corpului este ochiul tău. Când ochiul tău este limpede, și întreg corpul tău este luminat; dar când este vătămat, și corpul tău este întunecat. Vezi așadar dacă nu cumva lumina din tine este întuneric. Prin urmare, dacă întreg corpul tău este luminat, fără nicio parte întunecată, atunci va fi luminos pe de-a-ntregul, ca atunci când
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]