11,720 matches
-
Brewer, planificată acum pentru 1 aprilie. Printre forțele asignate se număra Divizia 1 Cavalerie; No. 73 Wing RAAF, care aduceau suport aerian; Regimentul 592 de Geniu (Vase și Țărm); Batalionul 1 Amfibii al Pușcașilor Marini și Batalioanele de Construcții al Marinei („Seabees”) pentru construirea bazei navale—un total de 45.000 de oameni. La 23 februarie 1944, însă, trei bombardiere B-25 Mitchell au efectuat zboruri de joasă altitudine peste Los Negros. Piloții au raportat că nu există semne de activitate a
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
la o nouă linie ce se întindea de la Marea Banda la Insulele Caroline. Imamura a fost însărcinat cu apărarea porțiunii sale din această linie, care includea și Insulele Amiralității și păstrarea lor cât mai mult timp posibil pentru a permite marinei și armatei japoneze să se pregătească pentru un contraatac decisiv împotriva forțelor Aliate. Păstrarea controlului asupra Insulelor Amiralității era crucială pentru planurile defensive japoneze, întrucât ocuparea lor de Aliați ar fi plasat importanta fortificație japoneză de la Truk în raza bombardierelor
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
cerut o divizie de infanterie, dar nu era niciuna disponibilă. S-a propus apoi transferarea Regimentului 66 din Palaus, unde era reconstruit după pierderi grele, dar Cartierul General considera că Armata a Optsprezecea avea nevoie mai mare de această unitate. Marina Imperială Japoneză a respins sugestia lui Imamura de a trimite în insule o forță navală specială de debarcare. În ianuarie 1944, s-a acceptat, însă, trimiterea Regimentului 66 pentru a întări capabilitățile defensive în urma debarcărilor Aliaților la Arawe și Saidor
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
o soluție disperată. De-a lungul următoarelor ore, bărcile au continuat să facă drumuri până la plajă, dar numai când se considera că distrugătoarele opriseră focul inamic. Ploaia reducea vizibilitatea și oferea acoperire. Ultimul distrugător a fost descărcat la 12:50. Marina pierduse doi morți și trei răniți. Pentru moment, era mai sigur la țărm. Cavaleriștii au cucerit aerodromul. Opoziția sporadică le-a permis să instaleze mitralierele antiaeriene pe plajă, să descarce proviziile și să trimită patrule spre interior. Doi soldați au
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
un LCM a adus un tanc mediu, mișcare la care japonezii nu au avut răspuns, iar cavaleriștii au reușit să-i învingă pe apărători, pierzând opt morți și 46 de răniți; s-au numărat 43 de japonezi morți din personalul marinei. Batalioanele 61 și 271 Artilerie de Câmp au fost mutate la Hauwei, în vreme ce 99 s-a stabilit pe Butjo Luto. Atacul asupra Manusului a demarat la 15 martie. Înainte de răsărit, două trupe din cadrul Regimenului 8 Cavalerie, șase LVT-uri de
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
În timpul acestuia, arabii au stăpânit Armenia, Cipru și întreg Iranul, care au fost alipite imperiului islamic în creștere; Afganistanul și Africa de Nord au suferit invazii majore, iar incursiunile musulmane pe mare au fost din Rodos până pe coastele sudice ale Peninsulei Iberice. Marina bizantină a fost învinsă în estul Mării Mediterane. Prima incursiune în Africa de Nord a fost ordonată de către califul Uthman bin Affan în 647. Mărșăluind din Medina, Arabia, 20.000 arabi s-au unit în Memphis, Egipt, cu alți 20.000 arabi
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
distanță. Cu toate acestea, înainte de începutul asediului, un refugiat creștin din Siria cu numele Kallinikos (Callinicus) din Heliopolis tocmai inventase pentru Imperiul Bizantin o nouă armă devastatoare, care a ajuns să fie cunoscută sub numele de "focul grecesc". În 677, marina bizantină a folosit această armă pentru a învinge decisiv marina umayyazilor în Marea Marmara, ca rezultat bizantinii au scăpat de asediu, anul următor, în 678. Printre cei uciși în timpul asediului a fost și Eyup, ultimul dintre însoțitorii profetului Mohammed (Pentru
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
din Siria cu numele Kallinikos (Callinicus) din Heliopolis tocmai inventase pentru Imperiul Bizantin o nouă armă devastatoare, care a ajuns să fie cunoscută sub numele de "focul grecesc". În 677, marina bizantină a folosit această armă pentru a învinge decisiv marina umayyazilor în Marea Marmara, ca rezultat bizantinii au scăpat de asediu, anul următor, în 678. Printre cei uciși în timpul asediului a fost și Eyup, ultimul dintre însoțitorii profetului Mohammed (Pentru musulmanii de astăzi, mormântul lui Eyup este considerat a fi
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
se presupune că ar fi fost prelucrate și folosite la construcția lui Hindenburg. Mobila de interior era creația lui Fritz August Breuhaus, arhitect și designer de interioare a cărui experiență includea vagoanele Pullman, nave transoceanice și nave de război ale Marinei Germane. Puntea superioară A era formată dintr-o mică zonă centrală conținând cabine de pasageri, flancată de încaperi publice mari: sala de mese la babord iar la tribord un foaier și o cameră de lectură. Pereții sălii de mese erau
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
, denumit și "Mitsubishi A6M Rei-sen" sau "Mitsubishi 12-shi", a fost un avion de vânătoare cu rază lungă de acțiune proiectat pentru a acționa de la bordul unui portavion (ambarcat). El s-a aflat în dotarea Serviciului Aeronaval al Marinei Imperiale Japoneze (大日本帝國海軍航空隊, Dai-Nippon Teikoku Kaigun Koukuu-tai) din 1940 până în 1945. A6M a fost denumit "Zero" de către Aliații celui de-al Doilea Război Mondial datorită proiectării sale drept "avion de vânătoare ambarcat de tip 0". Numele de cod oficial dat
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
de 12 la 1 avioane doborâte dar, începând cu anul 1942, combinația de noi tactici precum și noile echipamente militare introduse de Aliați au permis piloților săi să se poată angaja în confruntări directe de pe poziții sensibil egale. Serviciul Aeronaval al Marinei Imperiale Japoneze a utilizat adesea Mitsubishi Zero și ca avion cu decolare de la sol. Prin 1943, moștenirea slăbiciunilor de proiectare și stagnarea tehnologică (în special la capitolul de putere generată de motor) au rezultat într-o eficiență tot mai scăzută
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
utilizat în Războiul din Pacific în operațiuni "kamikaze". În decursul războiului, Zero a fost construit într-un număr mai mare decât oricare alt avion japonez. Avionul de vânătoare Mitsubishi A5M tocmai intrase în serviciul activ la începutul anului 1937 când Marina Militară Imperială Japoneză a început să caute deja un înlocuitor. În mai au emis caietul de sarcini 12-Shi pentru un nou avion de vânătoare ambarcat și l-a trimis firmelor Nakajima și Mitsubishi. Ambele companii au început lucrul de proiectare
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
un nou avion de vânătoare ambarcat și l-a trimis firmelor Nakajima și Mitsubishi. Ambele companii au început lucrul de proiectare în timp ce așteptau cerințele definitive să le fie transmise în următoarele luni. Bazându-se pe experiența lui A5M din China, Marina Militară a trimis cerințele în octombrie specificând viteza necesară de 500 km/h la altitudinea de 4.000 m și o putere ascensională de 3.000 m în 3,5 minute. De asemenea, se dorea testarea anduranței, avionul trebuia să
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
un contra-efect făcând controlul asupra acestora mult mai ușor. Dezavantajul era că la viteze mari eficiența de rotație era scăzută tinzând spre zero la 483 km/h. A6M este universal cunoscut drept "Zero", denumirea dată tipului de clasei sale de Marina Militara Japoneză, Avion de Vânătoare Ambarcat Tip 0 (Rei shiki Kanjō sentōki, 零式艦上戦闘機), preluat din ultima cifră a anului Imperial 2600 (1940), anul în care a intrat în serviciu. În Japonia se foloseau neoficial și denumirile "Rei-sen" și "Zero-sen"; piloții
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
serviciu. În Japonia se foloseau neoficial și denumirile "Rei-sen" și "Zero-sen"; piloții japonezi foloseau cel mai frecvent denumirea "Zero-sen". Restul denumirii oficiale A6M reprezenta tipul bazei utilizate, portavioanele (de aici litera "A"), "6" pentru că era al șaselea model construit pentru Marina Militară Imperială și "M" de la numele companiei constructoare, Mitsubishi. Numele de cod oficial utilizat de Aliați era "Zeke", în buna tradiție de a da nume masculine avioanelor, nume feminine bombelor, nume de păsări transportoarelor aeriene de trupe și denumiri de
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
580 kW (780 cp) Mitsubishi Zuisei 13 și o elice cu doua lame. A zburat pentru prima dată la 1 aprilie și a trecut testele într-o perioadă de timp remarcabil de scurtă. Până în septembrie avionul era deja acceptat de Marina Militară sub denumirea de Avion de Vânătoare Ambarcat A6M1 de Tip 0, singura modificare notabilă fiind adoptarea elicei cu 3 lame în locul celei cu două pentru a rezolva problemele de vibrație excesivă. În timp ce Marina Militară testa primele două prototipuri, experții
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
septembrie avionul era deja acceptat de Marina Militară sub denumirea de Avion de Vânătoare Ambarcat A6M1 de Tip 0, singura modificare notabilă fiind adoptarea elicei cu 3 lame în locul celei cu două pentru a rezolva problemele de vibrație excesivă. În timp ce Marina Militară testa primele două prototipuri, experții acesteia au sugerat ca al treilea să beneficieze de un motor Nakajima Sakae de 700 kW (940 cp). Mitsubishi avea propriul său motor de clasă asemănătoare, Kinsei, astfel ca au fost oarecum reticenți la
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
sugestia de a utiliza modelul Sakae. Cu toate acestea, când primul zbor al lui A6M2 a fost încheiat în ianuarie , puterea în plus furnizată de Sakae a ămpins performanțele avionului dincolo de specificațiile originale. Noua versiune era atât de promițătoare încât Marina avea deja 15 exemplare construite si îmbarcate pentru China înainte de a se fi încheiat toate testele. Ele au sosit în Manciuria în iulie 1940 iar primul a intrat într.o confruntare pentru prima dată deasupra Chungking în august. Aici s-
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
avioanele Polikarpov I-16 și I-153s care fuseseră o problemă pantru anterioarele A5M. În una dintre confruntări, 13 Zero-uri au doborât 27 I-15 și I-16în doar trei minute fără a înregistra vreo pierdere. După primirea unui asemenea raport, Marina Militară a comandat intrarea în producție imediată a Avionului de Vânătoare Ambarcat Model 11. Rapoarte despre performanțele noilor Zero-uri japoneze au ajuns pe diferite căi și în tabăra americană dar majoritatea oficialilor militari le-au respins credibilitatea considerând imposibilă
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
aripă. Grație noilor imbunătățiri capacitatea creștea la 570 litri iar avionul recăpăta raza de acțiune pierdută în versiunea anterioară. Pentru ca sașiul modificat al modelului 32 a fost abandonat iar motorul a rămas același, versiunea a fost desemnată Model 22 de către Marina Militară, în vreme ce Mitsubishi l-a numit A6M3a. Producția sa de uzină a inceput în decembrie și 560 de exemplare au fost produse. Pentru evaluare Mitsubishi a construit și câteva exemplare înarmate cu tunuri tip 5 de 30 mm, avioane denumite
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
desemnează patru ansambluri de nave navigând sub pavilion românesc : Ziua Marinei a fost oficializată ca onomastică a marinarilor militari români la 15 august 1902, de Sfânta Maria Mare, patroana Marinei Române. Serbarea oficială a avut loc pe crucișătorul Elisabeta, primul crucișător al marinei, unde au fost prezenți toți ofițerii Diviziei de
Marina Română () [Corola-website/Science/320323_a_321652]
-
desemnează patru ansambluri de nave navigând sub pavilion românesc : Ziua Marinei a fost oficializată ca onomastică a marinarilor militari români la 15 august 1902, de Sfânta Maria Mare, patroana Marinei Române. Serbarea oficială a avut loc pe crucișătorul Elisabeta, primul crucișător al marinei, unde au fost prezenți toți ofițerii Diviziei de Mare și la care a luat parte și Ministrul de Război, Dimitrie A. Sturdza. În mod tradițional, ocrotitorul marinarilor
Marina Română () [Corola-website/Science/320323_a_321652]
-
ansambluri de nave navigând sub pavilion românesc : Ziua Marinei a fost oficializată ca onomastică a marinarilor militari români la 15 august 1902, de Sfânta Maria Mare, patroana Marinei Române. Serbarea oficială a avut loc pe crucișătorul Elisabeta, primul crucișător al marinei, unde au fost prezenți toți ofițerii Diviziei de Mare și la care a luat parte și Ministrul de Război, Dimitrie A. Sturdza. În mod tradițional, ocrotitorul marinarilor în bisericile ortodoxe de miazăzi (români, sârbi, bulgari și greci) este Sfântul Nicolae
Marina Română () [Corola-website/Science/320323_a_321652]
-
a drapelului pe munte, ce a avut loc în ziua a cincea a bătăliei care a durat 35 de zile. Ea a devenit imaginea de referință a bătăliei și a fost reprodusă frecvent. Iwo Jima a fost singura bătălie a Marinei SUA în care numărul victimelor din tabăra americanilor a fost mai mare decât cel al victimelor din tabăra japoneză, deși numărul morților din rândul japonezilor a fost triplu față de cel al americanilor. După ce americanii au capturat insulele Marshall și după
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
acolo până la Insulele Ogasawara. În martie 1944, Armata a 31-a, sub comanda generalului Hideyoshi Obata, a fost activată cu scopul de a ocupa această linie interioară. Comandantul garnizoanei Chichi Jima a fost pus oficial la comanda unităților Armatei și Marinei Imperiale din Insulele Ogasawara. După ce americanii au ocupat bazele din Insulele Marshall în bătăliile de la Kwajalein și Eniwetok în februarie 1944, la Iwo Jima s-au trimis întăriri pentru forțele navale și terestre. Cinci sute de oameni din baza navală de la
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]