11,179 matches
-
Magnus, în care este înfundat "Rögnvald Kali Kolsson", este construită în stil romanic. Această a fost una din cele mai nordice biserici ale evului mediu european. Catedrală a fost reconstruită de mai multe ori. Alături de ea - ruinele palatului unui episcop medieval și reșesința Iarlului de Orkney (secolul XVII).
Kirkwall () [Corola-website/Science/325144_a_326473]
-
S-a ajuns astfel chiar la un fel de turism sexual, similar cu cel din anii de după 1990, din Făgăraș. Altele au ajuns tractoriste sau muncitoare în uzine, cum s-a întâmplat la Brașov, după etapa de reeducare din conacul medieval de la Budila. Acțiunea, deși desfășurată sub controlul Partidului Comunist, nu a avut un succes imediat. Sursele vremii arată că, în București, nu ar fi fost închise decât 13 bordeluri. În aceste condiții, o vreme activitatea de prostituție a continuat, sub
Bordel () [Corola-website/Science/325167_a_326496]
-
Băișoara este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Cluj, Transilvania, România. Începuturile medievale ale așezării Băișoara se pierd în vechimeavremurilo, prima ei atestare documentara fiind târzie, abia în anul 1426 când Ladislau, fiul lui Petru, dorind să intre în stăpânirea moșiilor sale din Iară (Jara), Iară de Sus (Fel Jara), Băișoara (Banya), Ocolișel
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
că nu putem să trecem peste problemă semnificației numelui de Bánya, adică mină sau baie, pe care îl are așezarea de la prima mențiune documentara cât și în corelație cu altele care i-au succedat. Credem că începuturile închegaării unei comunități medievale pot fi legate de exploatarea minieră din partea locului. După unele opinii mai vechi, evoluția așezării ar fi fost în corelație cu cea a Ierii, punct de vedere pe care il considerăm realist și acceptabil, ingăduindu-ne să susținem următoarea evoluție. Datorită
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
credincioase unui Kezeliczki Matyas părți de moșii din Băișoara (Kys Banya), Ocolișul Mic (Kys Oklos), Iară de Sus (Felseo Jara), Iară de Jos (Also JAra), Remetea, dăruire la care s-au opus mai multe familii. Revenind la problema identificării începuturilor medievale ale așezării Băișoara, pe baza celor sus pomenit dar și prin corelație cu evoluția unei alte așezări asemănătoare Baia de Arieș putem formulă minatoarele idei. Possessio sau așezarea Băișoara își are înceăputurile cândva înainte de secolul al XV-lea, chiar dacă prima
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
a lui Bancsul Românul. Alături de aceștia au fost, desigur, mai mulți care se îngrijeau de cultivarea pământului, cositul fanate, creșterea animalelor, o parte cu mineritul dar și cu mânuirea armelor la nevoie. Literatura de specialitate nu menționează existența vreunei cetăți medievale ridicate la Săcel-Băișoara. Cu toate acestea, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea descrierile geografice ale vremii consemnează o asemenea cetate, comparată cu cea de la Cacova Ierii. Ruinele acesteia se păstrează până azi în hotarul Săcelului și pot fi văzute
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
călătorii români și străini care au trecut pe aici de-a lungul a peste trei secole. Pe linia aceleiași pasiuni pentru cultura și istoria orașului natal și a Muscelului se înscriu și alte volume și albume publicate. Preocupat de cartografia medievală, a identificat și comentat primele hărți în care apare orașul Câmpulung." "Pornit în recuperarea memoriei ascendenților săi direcți, a reconstituit prin documente și mărturii orale istoria a cinci generații din familia sa"." Pentru toate volumele și albumele s-au organizat
Adrian Săvoiu () [Corola-website/Science/325200_a_326529]
-
a reprezentat o rebeliune a trei conducători din Germania medievală, toți având numele de Henric, declanșată împotriva împăratului Otto al II-lea în anul 977. Într-un moment în care împăratul Otto al II-lea se afla într-o campanie împotriva lui Boleslav al II-lea al Boemiei, în Bavaria
Războiul celor Trei Henrici () [Corola-website/Science/325242_a_326571]
-
Dinastia lor sau a Ahalolfingilor a reprezentat o familie nobiliară din Germania medievală, de sorginte alemanică. Familia a apărut în timpul Imperiului Carolingian, fiind consemnată ca posedând pământuri nu numai în Alemania, dar și în Bavaria, Franconia și Italia. Baza puterii lor se afla în jurul văii râurilor Neckar și Dunăre. i au fost divizați
Ahalolfingeri () [Corola-website/Science/325250_a_326579]
-
i au reprezentat o dinastie medievală din Germania medievală care s-a aflat la conducerea Ducatului de Bavaria de la sfârșitul secolului al IX-lea până la anul 985. Strămoșul familiei lor a fost markgraful Luitpold de Bavaria (d. 907), posibil descendent din familia medievală nobiliară Huosi și
Luitpoldingi () [Corola-website/Science/325249_a_326578]
-
i au reprezentat o dinastie medievală din Germania medievală care s-a aflat la conducerea Ducatului de Bavaria de la sfârșitul secolului al IX-lea până la anul 985. Strămoșul familiei lor a fost markgraful Luitpold de Bavaria (d. 907), posibil descendent din familia medievală nobiliară Huosi și probabil a fost
Luitpoldingi () [Corola-website/Science/325249_a_326578]
-
reprezentat o dinastie medievală din Germania medievală care s-a aflat la conducerea Ducatului de Bavaria de la sfârșitul secolului al IX-lea până la anul 985. Strămoșul familiei lor a fost markgraful Luitpold de Bavaria (d. 907), posibil descendent din familia medievală nobiliară Huosi și probabil a fost în legătură cu Dinastia Carolingiană imperială prin Liutswinda, mama împăratului Arnulf de Carintia. Prin dinastia regală a Ottonienilor, fiii și nepoții lui Luitpold au devenit duci de Bavaria, după cum urmează: Luitpold, markgraf de Carintia și de
Luitpoldingi () [Corola-website/Science/325249_a_326578]
-
centrul Europei. Armata germană se presupune că includea peste 100.000 de soldați, detaliu care constituuie în mod cert o exagerare. Armata maghiară a regelui Árpád se cifra la numai 30-35.000 de luptători. Potrivit datelor, sunt doar puține armate medievale care să fi depășit cifra de 10.000 de oameni. Armata germană, constituită din trei grupuri de luptă, a fost zdrobită și o mare parte a trupelor lui Luitpold și-a găsit sfârșitul. Pierderile germane includ atât pe markgraful Luitpold
Bătălia de la Pressburg () [Corola-website/Science/325258_a_326587]
-
mănăstiri și alte lăcașe în Munții Pădurea Neagră. Totuși, teritoriul stăpânit de el eramic și prezenta puține oportunități de expaniune. Titlul său ducal era descris de către cronicarul Otto de Freising ca fiind unul dintre "titlurile lipsite de conținut" din Germania medievală. În 1093, el a întemeiat mănăstirea benedictină cu hramul Sfântului Petru din Pădurea Neagră, care a devenit apoi mausoleul familiei. Mănăstirile fondate de Berthold erau de obicei de tip reformat, ostile împăratului. Odată cu dizlocarea conților de Hohenburg din regiunea Pădurea
Berthold al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325271_a_326600]
-
este numele unei vechi familii medievale din Germania, care a întemeiat un mare număr de orașe în ceea ce este astăzi Elveția și landul Baden-Württemberg. În vreme ce o ramură minoră a familiei și-a asumat titlul de "duce de ", iar o altă ramură din Baden s-a stins
Zähringen () [Corola-website/Science/325274_a_326603]
-
a fost unul dintre ducatele din Germania medievală din perioada de constituire a Sfântului Imperiu roman de națiune germană în secolul al X-lea, parte a fostei Austrasia a francilor. Spre deosebire de celelalte regiuni ale francilor, Franconia nu a evoluat către o entitate politică stabilă. Primul său duce a
Ducatul de Franconia () [Corola-website/Science/325281_a_326610]
-
Dinastia saliană a fost o dinastie medievală din Sf. Imperiu Roman de Națiune Germană (1024-1125), cunoscută și ca dinastia franconă întrucât membrii familiei erau duci de Franconia. Toți acești regi au fost încoronați totodată regi ai Sf. Imperiu Roman de Națiune Germană (1027-1125). După moartea ultimului duce
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
a reprezentat un stat medieval (republică maritimă) din Italia, axat în jurul orașului Anconă, situat la Marea Adriatică, a cărui independența a durat din secolul al XI-lea până în anul 1532. După căderea Imperiului Român de Apus în anul 476, orașul Anconă a fost succesiv atacat de către
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
al lipsei de reverență a pisanilor, care declarau că, atâta vreme cât vântul le este favorabil, nu ar mai fi avut nevoie de ajutorul divin. Flota pisană a înaintat în coloană de marș pentru a ataca prima linie genoveză, luptând potrivit obiceiului medieval de a izbi și a debarca pe bordul advers. În cele din urmă, victoria a trecut decisiv de partea genovezilor prin intervenția escadronului lui Zaccaria, care a căzut asupra flancului flotei pisane. Flota acestora a fost aproape anihilată, podestà a
Bătălia de la Meloria (1284) () [Corola-website/Science/324521_a_325850]
-
la Complexul Muzeal "Iulian Antonescu" Bacău. La aproximativ 1 km spre E se afla necropola tumulară asociată centrului rezidențial. Alte vestigii aparținând epocii geto-dace au fost semnalate la Pâncești - "Vatra satului" și Soci. Din Pâncești provin și vestigii carpice și medievale. Prima atestare documentară a satelor Pâncești și Dieneț datează din anul 1471, într-un act semnat de Ștefan cel Mare în favoarea marelui boier Isaia din Răcătău. Cele două localități sunt menționate și de Dimitrie Cantemir în lucrarea "Descriptio Moldaviae" (1714-1716
Comuna Pâncești, Bacău () [Corola-website/Science/324578_a_325907]
-
Ancona). Donațiile au permis suveranului pontif să domnească pentru prima dată ca guvernator temporal. Această fâșie teritorială se întinde în diagonală de-a lungul Italiei de la Marea Tireniană la Marea Adriatică. Asupra acestor teritorii extinse și aflate în zonă muntoasă, papii medievali nu era în stare să își exercite suveranitatea în mod efectiv, dat fiind diferitele presiuni din decursul timpului, așa că Statul papal nou apărut a prezervat vechea moștenire longobardă a multor comitate și marchizate reduse, fiecare axat în jurul unei fortificații. Pepin
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
extins romanul, republicându-l sub numele prezent și în ediția omnibus. Au trecut multe sute de ani de la coborârea primelor două nave. Generațiile au trecut, noi așezări și ținuturi apărând pe suprafața planetei într-o societate care amintește de perioada medievală. Guvernul pământean monitorizează de pe orbită această lume, astfel încât să o protejeze de influența interstelară pentru ca ea să poată redescoperi progresele științifice de una singură. Dar pe planetă se infiltrează periodic pirați care caută lumi înapoiate de pe care să recruteze sclavi
Victimele novei () [Corola-website/Science/324606_a_325935]
-
el numește estetică heterogenului, jucându-se cu diferitele forme literare din mai multe tradiții, precum românul modernist european, poezia arabă preislamica, poeții mistici ai islamului, haiku japonez, etc.” Deși el scrie numai în franceză, munca să de traducător din poeții medievali arabofoni,ca și ambiția să literară conștientă de „a elibera referentul islamic de contextul lui strict, pentru ca să circule prin textul francez contemporan” marchează scrisul sau cu urmele enigmatice ale „alterității”. Privilegierea acestor precursori literări arabi și persani explorează resursele culturale
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
Israelul și conducătorii și media arabă, inclusiv cei ai mișcării Hamas în legătură cu evenimentele din timpul Operației Plumb turnat în fâșia Gază în deembrie 2008. analiza a originilor violenței islamiste; sublinierea contrastului între tradiția poetica a unor liberi cugetători și mistici medievali și tradiția militanta a unor gânditori dogmatici și puriști fanatici; în acelaș timp - critică prezentării simplificatoare a islamului că dușman de moarte în Occident. (Cea mai frumoasă istorie a libertății) (Primăvară Tunisului, metamorfoza istoriei) (Auf der Suche nach der «griechischen
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
Ducatul și apoi Principatul de Benevento a fost inițial cel mai sudic ducat longobard din Italia medievală, axat în jurul orașului Benevento, situat în sudul Italiei. Datorită existenței "Ducatus Romanus" al papilor, care tăia practic ducatul de Benevento de stăpânirile longobarde din nordul Italiei (Langobardia Major), Benevento a fost de la bun început independent "de facto". Paul Diaconul se
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]