12,937 matches
-
timp de șapte zile. După care, va trebui să mai întrebăm spiritele. Contemplez perspectiva de a rămâne în Chiguilpe încă o săptămână. Măcar o săptămână! Nici prin gând nu-mi trece. Voi pleca a doua zi și cu asta basta! Miezul nopții a trecut demult și decidem de comun acord să nu mai iau ayahuasca pentru a mă odihni puțin înainte de călătoria de a doua zi. A doua zi la micul dejun, Sandra, căreia Alfonso îi povestise predicțiile lumânării, mă privește
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
toți avem ceva în neregulă și mergem la culcare. Prima zi de conferință. Dimineața se fac înregistrările, apoi, ca într-o conferință cu adevărat vrăjitorească, prezentările vor începe în fiecare zi la ora trei după-amiază și vor continua până către miezul nopții. Participanții par culeși din toate colțurile lumii și existenței, de la hippy sereni la inși în costum la șapte ace, pășind grațios cu pantofii lucitori prin praful din Iquitos. Mă împrietenesc cu Chris, un american de 27 de ani din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
metodele lui Jorge sunt altfel decât cele „standard” și Jorge, nu numai că spune că metodele lui sunt excelente dar și vorbește de restul șamanilor în mod defăimător. Ceremonia cu Jorge va dura doar patru ore, de la opt seara până la miezul nopții, după care ne spune că vom fi cu toții suficient de treji ca să facem schimb de impresii în forum. Clara ne împarte la fiecare câte un bol de plastic similar celui de la Templul Luminii apoi ne așezăm fiecare pe salteaua
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
multe de la el, rămâne să revină a doua zi. Toată lumea pleacă și rămân singură cu Udita pe terasă, ne uităm unul la celălalt, eu izbucnesc în râs și simt o foame cotropitoare (am mâncat foarte puțin în vederea ceremoniei). Este aproape miezul nopții, sunt câteva restaurante încă deschise și mergem să mâncăm ceva. Comand pui prăjit, luăm și o bere, mâncăm și bem de parcă nimic nu s-a întâmplat în seara respectivă. Udita reflectează că ar trebui să fie mai atent cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
luați pe sus și că unii vor denunța clișeele lui Bayona, dar cred că e nu doar mai generos, ci și mai onest să le numim ingrediente, să admitem că fără ele fără uși scîrțîitoare, păpușele sinistre și bubuituri în miez de noapte poveștile cu fantome n-ar mai avea atîta haz și să cădem de acord că rareori au fost combinate atît de bine. în orice caz, nu ele fac filmul. Acesta nu e un exercițiu horror, ci o fantezie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
doi, moș Negruș privi cu atenție la fotografiile de familie puse pe pereți și prubului din ochi ce zestre o aștepta pe Emilia. Venind Costache și Ghiță de pe la treburile lor, se așezară în jurul mesei și începură să spargă nuci, muind miezii în sare și din vreme în vreme, îi udau cu înghițituri de vin, încă tulburel și mai acruț, dar cu nuci se potrivea de minune. Ghiță și socru-său spuseră după ceva vreme că ar trebui să plece în târg
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bună pentru ce îi trebuia ei și, bucuroasă se îndreaptă spre salcia sub care stătea, în așteptare, harbuzoaica. O despică cu greu în două jumătăți, apoi se chinui să o taie în alte două bucăți, ca să poată mușca din ele. Miezul nu era roșu, ci alb-roziu iar sâmburii abia începuseră să se înegrească, semn sigur că pepenele era încă crud. Mușcă cu poftă de două-trei ori din miezul alb-rozaliu și își dădu seama că avea un gust mai rău decât al
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
chinui să o taie în alte două bucăți, ca să poată mușca din ele. Miezul nu era roșu, ci alb-roziu iar sâmburii abia începuseră să se înegrească, semn sigur că pepenele era încă crud. Mușcă cu poftă de două-trei ori din miezul alb-rozaliu și își dădu seama că avea un gust mai rău decât al unui castravete. Aruncă o privire în jur, ca să se încredințeze că nu a observat nimeni manevrele ei, și începu să se gândească cum să scape de afurisitele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mamei veneau de sărbători și la o masă mai deosebită și cu un vin bun povesteau și povesteau despre luptele la care luaseră parte, iar eu, copilul, stăteam pe lângă sobă și ascultam... și ascultam întâmplări dramatice din război. Târziu, după miezul nopții, vraja sub care mă aflam se stingea odată cu odihna celor care trecuseră prin atâtea... Deci, la istorie îmi plăcea, pentru că îmi plăcea în mod deosebit și persoana profesorului. Eram numai ochi și urechi, luam notițe consistente și corecte și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
actual, însă eu insist pentru drumul spre gară. Ajungem în gară, dar până la 4 dimineața nu pleca nici un tren personal. Cu un neastâmpăr ce mă caracteriza în acel moment, mă informez și aflu de plecarea unui tren de marfă la miezul nopții, tren ce avea oprire la Ghidigeni. Era bun și fiecare din noi ar fi plecat spre satul natal - el la Cărăpcești și eu la Priponești. Colegul refuză să meargă în asemenea condiții fiindcă uniforma de ofițer nu-i permitea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și fiecare din noi ar fi plecat spre satul natal - el la Cărăpcești și eu la Priponești. Colegul refuză să meargă în asemenea condiții fiindcă uniforma de ofițer nu-i permitea acest lucru - de parcă l-ar fi văzut cineva în miez de noapte. Păcatul lui, săracul! Cu trenul de marfă reușesc să fiu acasă în jurul orei două noaptea. Găsesc două scrisori de toată frumusețea, le savurez și apoi mănânc din bunătățile pregătite de mama. În acest fel, obosit și fericit de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
serii, surprind un grup de recruți foarte agitat și îngrijorat. Am aflat de la ei și motivul. Era rămas un obicei în armată ca în noaptea premergătoare jurământului „Doamna Militărie” să coboare din pod. Gradații se îmbrăcau cu cearșafuri și după miezul nopții trezeau brusc pe recruții adormiți și-i luau la bătaie cu centurile fără a fi recunoscuți. La ora stingerii ordon adunarea batalionului pentru a face cunoscute dispozițiile superioare pentru ziua jurământului și în final cer „Doamnei” înveșmântată cu cearșafuri
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acea zi de 29 martie 1944. La căderea serii un viscol spulberă nămeții îngreunându-ne vizibilitatea și deplasarea. Glumeam cu ostașii mei și le spuneam că mă tem că rușii vor trece pe lângă voi și nu-i vom vedea... La miezul nopții, pe un viscol și mai vrăjmaș pornim cu Dumnezeu înainte prin viscolul tot mai năpraznic! Mergem forțat într-un marș epuizant, căutând să ne încadrăm itinerariului și orarului stabilit, urmând să ajungem în punctul terminus al deplasării la o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și ne gândeam la ce ni se putea întâmpla în viitorul cât mai apropiat! Ostașii mei erau cu gândul la ai lor, la lumânările din noaptea Învierii de altădată. Obiectau că acum doar pușca era lumânarea fiecăruia din ei. La miezul nopții, ca la o comandă, bălțile Nistrului s-au aprins arătându-ne mii și mii de lumini. „Iată măi băieți! Avem și lumânări pentru noaptea Învierii lui Iisus”. Apoi trasoare de diferite culori brăzdează cerul acestei nopți sfinte. Rămânem pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și beau tot vinul din sticlă, lucru nemaipomenit pentru mine... Corpul secătuit de sânge cerea imperios lichid! De aici, aproape pe întuneric, ajung la postul sanitar al regimentului unde mi se schimbă pansamentul, totuși sângele nu poate fi oprit! După miezul nopții mă trezesc delirând vorbe fără șir! Sunt trezit din delirul meu de cineva cunoscut. Cu greu recunosc persoana doctorului Pambuccian, tânărul medic din regimentul nostru. Mă întreabă dacă-l recunosc, îmi examinează rana și e nemulțumit că pierd tot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
asupra cercurilor militariste care se împotriveau încheierii războiului. După aceasta lumea ieșea încet-încet din starea de război și pășește cu greu spre starea de pace și de normalitate a relațiilor internaționale. Din septembrie 1939 și până în acel moment fusesem în miezul evenimentelor, în vâltoarea vremurilor! În scriptele militare am figurat ca militar până la 1 septembrie 1945 când urma să mă prezint la școala din Râfov Prahova la care activasem doar trei luni și jumătate, până am fost remobilizat. La 6 martie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
an școlar! Muncesc intens pe linie școlară și culturală, dar simt că orice aș face, nu e pe placul nimănui. Autoritatea de stat și partid ne ține tot mai tensionați! E vremea când în țară se petrec atâtea fapte în miez de noapte, când dispar oameni pe care regimul nu-i înghite. Tata află de la preotul satului că se va ridica un număr de intelectuali și mă previne să nu dorm noaptea acasă. La circa trei sute de metri depărtare de casă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
rămase fără conducătorii politici și spirituali să urmeze și să se supună noii orânduiri sub oblăduirea Moscovei. Izolați în acele locuri munceam cu îndârjire în profesia aleasă și nu prea știam ce se petrece în alte locuri din țară. La miez de noapte se petreceau arestările samavolnice și crimele inspirate de străini! Așa cum în 1931, la retragerea temporară din școală munceam la via tatei ca să uit de mine și situația grea în care mă aflam, acum munceam cu aceeași tenacitate și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
m-ar judeca și mai aspru dacă știu că le-am acuzat direct. Știa, sărmanul, prea multe în această privință, el, care în situația de basarabean refugiat aici, nu de puține ori a fost anchetat și mai ales pornit la miez de noapte de la Băcani la Bârlad cu jandarmul care, oricând putea să invoce clasicul motiv al asasinării - prin fuga de sub escortă. Ulterior am cunoscut o rudă apropiată acelui jandarm care, pe patul de moarte fiind și neputând muri, abia după ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ascultat rugămintea noastră!”, zice el. I se ia cuvântul spunându-i-se că nu e vorba de nici o rugăminte, ci doar de satisfacerea unei cereri de demisie. Cer și eu cuvântul. Mă angajez să ajut noua conducere până intră în miezul problemelor școlii și că nu-i voi face greutăți în activitatea viitoare. Așa am scăpat de direcția nedorită. Am tras destule în timp de patru ani. Îmi amintesc că aproximativ un an în urmă, când reclamațiile încă mai curgeau la adresa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o cu totul altă lume, fără a avea altă grijă decât aceea de a mă comporta ca un musafir, iubit și dorit, mai ales că acum eu am rămas pentru ea și mamă și tată! Într-o frumoasă zi din miezul lui aprilie 1992 iată-mă zburând spre Paris. Ce fericit mă simțeam survolând Europa și aterizând pe aeroportul Orly din Paris! Am plecat din București cu un enorm buchet multicolor de lalele, neștiind că în acel moment întregul Paris era
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lucru îl făcea cu prisosință fiica mea care, din timp în timp mai face și câte o poză, când observă ceva deosebit. Ne-am despărțit de marele oraș târziu, pe întuneric urmând să ne găsim un popas pe timpul nopții. Către miezul nopții abia am găsit o cameră la un hotel, părându-mi-se că am fost norocoșii-norocoșilor pentru că rezolvasem problema odihnei de noapte, mai ales că ne aflam în miezul sezonului turistic. Pe 9 mai suntem oaspeții orașului Siena. Îmi aminteam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe întuneric urmând să ne găsim un popas pe timpul nopții. Către miezul nopții abia am găsit o cameră la un hotel, părându-mi-se că am fost norocoșii-norocoșilor pentru că rezolvasem problema odihnei de noapte, mai ales că ne aflam în miezul sezonului turistic. Pe 9 mai suntem oaspeții orașului Siena. Îmi aminteam de anii de școală, că aici au funcționat bănci cu bancheri vestiți în toată lumea medievală. Urmărim anumite obiective turistice, ne încadrăm în fluxul mișcării generale, oarecum grăbită. Nimeni nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care am trecut și am constatat că am fost pregătit chiar pentru sacrificiul vieții! Până atunci trecusem prin momente de spaimă, de frică animalică. La aproape paisprezece ani, în timp ce făceam de planton pe coridorul de nord al Școlii Normale în miez de noapte, am rămas încremenit cu ochii bulbucați de spaimă în fața unui schelet uman. Vâjâieli prin urechi, cu părul măciucă, mă holbam înnebunit de spaimă, privind acel schelet uman. Apoi, încet-încet mi-am revenit, reamintindu-mi că acel schelet îmi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai degrabă să plângă mă-sa". M. M.: Apar halucinațiile. S. B.: Apare oboseala, stresul. Un stres reciproc potențat de toți cei participanți la această operațiune. Și vă povestesc că am stat în noaptea aia în locașul de tragere. Pe la miezul nopții se trage foc de la biută. M. M.: Da, și dă-i! S. B.: S-a declanșat Iadul acolo. Și toate erau spre "blocurile NATO" și spre stradă. M. M.: Vai de mine și de mine! S. B.: Oamenii ăia
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]