11,805 matches
-
profit. Pentru mine, orice experiență e inedită. Orice ieșire în oraș devine un fel de teren antropologic. Tehnicile de de-familiarizare ale antropologului care încearcă să observe exoticul vieții cotidiene îmi sunt mai la îndemână. Mă pot detașa, mă pot mira cu mai mare ușurință. Și asta pentru că, v-am spus, n-am încotro. Nu încerc să-mi descopăr cine știe ce merit. Chiar mă preocupă starea mea de indeterminare. Și mă obsedează întrebarea bunică-mii: bine, bine, scrii cărți, faci facultatea aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-l mai stânjenesc. La poarta bisericii era, în ziua aceea, ca în multe alte zile, femeia aia cu figură de cerșetoare. Avea o căciuliță fistichie, roz. Un palton murdar. S-a uitat lung atunci după Șăfu și parcă s-a mirat de discursul lui erudit. A părut că vrea să-i spună ceva, dar între timp m-a văzut pe mine. - He, he, ce mai faci! a și intrat direct în subiect. Ce mai face unchi-tu’, am auzit că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
desigur, dacă stai să le urmărești, o regulă, o ordine a deplasării lor, a luării în stăpânire a teritoriului marginii ăsteia de sat. Dar nu ele sunt responsabile pentru această ordine. Ciorile sunt niște animale idioate. Aproape teleghidate de te miri cine. În stradă sunt Motanu, Văleanu, Oaie și tot restul. Care povestesc beția din urmă cu o noapte. Și așteaptă porumbei care trebuie să vină de la Suceava, de la Roman. De la Carei. Așteaptă porumbei și uite că vin ciori. Așteaptă porumbei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
crezi“ scriitor. Asta distruge totul. Și vei deveni asemenea acelui profesor care își ridică reverele în scârbă față de tot ce e viu în jur. În proză nu ai nevoie de fantezie, ci de ținere de minte. Scriu proză și mă mir că scriu proză. Am răgazul să-mi amintesc. O șansă extraordinară. Proza e o chestie de exactitate, lucru care nu m-a caracterizat niciodată. Și totuși, de unde plăcerea asta pe care o încerc scriind proză? Pentru că numai exact nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-l poți descrie într-o eventuală proză. Scriam mai rar. Periam ce însăilasem în acea perioadă de rupere totală de realitate, acea perioadă de intoxicație textuală. Abia acum realizam că fusese prea mult text în viața mea. Citeam și mă miram, mă minunam ce putusem scorni atunci. De unde dracu’ îmi amintisem era problema. Acum n-aș fi mai putut. Încercam să termin un reportaj pentru o revistuță fantomă la care colaboram, o revistuță de trei lei, dar care publica reportaj. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aveam În 1904, le putea simți cu putere; zeiță cu o sută de glasuri, pentru care Richard Wagner, la ai săi 57 de ani, se cățăra ca un copilandru prin copaci și pe ziduri, de dragul ochilor ei. „Nu vă mai mirați atâta de el - Îi sfătuia Cosima Wagner pe oaspeții uimiți, Judith Gautier, Catulle Medșs și Villiers de L’Isle-Adam -, că nu știți de câte mai este capabil să facă.“ Din mahalaua noastră, a Gorganului și a Brezoianului, deo cheată prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tăticule?... Drept [e] că pe alocuri silabiseam, ca vai de capetele noas tre exaltate, cu dicționarul În mână sau amețiți doar de muzica litatea și parfumul versului și al prozei neînțelese, pe autorii chiar mai dificili și „absconși“, dibăciți, te miri cum, de noi, fu garii de la școală, prin rafturile prăfuite ale anticarilor, dim preună cu toate celebritățile epocii, sau, mai des, prin antologii: Baudelaire și Edgar Poe, Verlaine și Rimbaud, Mallarmé și Laforgue, Heredia și Samain, Villiers de l’IsleAdam
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plimbau În recreație printre elevii ne stin gheriți În jocurile lor de această prezență prietenoasă a dascălilor, pe când ai noștri fumau țigări peste țigări În cance larie, discutând politica zilei și văitându-se de insuficiențele elevilor. și să ne mai mirăm că generațiile ce urmară s au aruncat și ele, dezgustate de școală și speriate de decadentismul nostru, În brațele Gazetei Sporturilor, unde Învățară pe de-a rostul compunerea și valoarea echipelor de football de pe Întreaga suprafață a globului pământesc? O
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mi-ascundeam, pe cât puteam, mândrețele mele de reliefuri - cântate și de Walt Whitman - din cale-afară de proeminente pe pantalonii mei de dril cam prea strânși pe pulpele mele de adolescent. A doua zi, duminică, ducându-mă la biserică, mă tot miram față de poporeni, ca un prost de târgoveț ce eram, că popa, pre zent, dar fără veșmintele cultului, Îi da zor cu miluitul fără să mai slujească Sfânta Liturghie. Mi s-a explicat În cele din urmă, cu clipiri numai de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am Însușit apoi de la doctorul G. Robin acea calitate socială de bune raporturi cu lumea, acea amabilă atenție, acel zâmbet condescendent față de cei cărora le oferi sau le ceri serviciile. Fiindcă toată lumea era pe acea vreme cuviincioasă și amabilă - vă mirați, nu este așa?... A intrat odată În biroul meu de la laborator Alexandru Marghiloman, bolnav, Încă de pe atunci, de rinichi, dar nearătând - și de o eleganță mascu lină unică, scos ca din cutie, cu hainele și gulerele lui călcate, zice-se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nice fie de aplau dat, fie de batjocură. Am semnalat, așadar - aplaudând, ca să nu fluier - această nouă inițiativă a Caselor Naționale, [lucru] pentru care vechiul meu prieten generalul Iancu Manolescu a Încercat să mă certe printr-o scrisoare, prefăcându-se mirat de conținutul notiței mele, dar fără să o dezmintă și lăsând apoi lucrurile baltă. Casele Naționale dobândiseră În proprietatea lor Hotelul English din Piața Teatrului Național, vastă și veche clădire răspunzând până În Strada Academiei, unde Își aveau sediul, cum și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din mediul și atmo sfera formală a milităriei; Într-un cuvânt, lipsa unei elementare filozofii de viață, mulțumită căreia un „țivil“ ca dumneata, citi torule, și ca mine putem privi la Înălțările și coborâșurile acestei vieți fără să ne mai mirăm sau să ne Întristăm - și cu un stoi cism egal și salutar. Ar trebui neapărat gândit la introducerea, În programa școalelor noastre militare, a câtorva materii „inutile“, la fel cum, În locul „instrucției individuale“, al „mânuirilor“ și al exer cițiilor de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost reprezentată În 1916, când autorul avea 31 de ani, vreme În care până astăzi - când scriitorul are 66 de ani, deci o viață de om, și Încă de om voinic, rotofei și vesel mereu, cum este Sorbul - stăm, ne mirăm și ne Întristăm de neputințele acestuia de a fi măcar la nivelul de creație al primei sale tinereți. [...] Care psiholog literar al viitorului va analiza vreodată această dramă intimă și profundă a spiritului creator românesc, neputincios să urce peste o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Își ronțăia, ca de o ciudă Înrăită și neputincioasă, unghie după unghie, până la sânge? Neprietenos de felul lui, suferea totuși să-i dau cu palma peste degetele-i supte, trezindu-l astfel din acest trist exercițiu antropofagic, ornicofagic. Mulți se mirau pe atunci cum de am putut duce casă bună cu Nae Davidescu, care tocmai părăsise, trântind ușile, Revista Celorlalți, salonașul cu seră exotică În care cultiva, alături cu Ion Minulescu și Al. Stamatiad, plăpânda floare a poeziei noastre simboliste de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Cora din redacție ca s-o Însoțesc spre casă când, În dreptul străzii Sărindar, Îmi trecură prin minte insistențele fratelui ei, inginerul, care o Îndemna, după succesul primilor ei pași, să intre acum În marea presă de atunci, unde o disciplină - „mira culoasa disciplină“ sau „mecanizare“, În a căror putere de tămă duire scriitoarea nu credea și li se Împotrivea - ar fi salvat-o, poate, din toate Îndoielile și frământările. Cine m-a Îndemnat În acea minută - minuta care Închidea destinul ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vorbesc de intelectualul român cu „sufletul lui contrafăcut rătăcind Între timiditate și cinism, exasperat de a nu se regăsi pe sine“. Este autobiografic spus, dar și foarte à propos pentru toată generația noastră de proaspeți intelec tuali, răzvrătiți din te miri ce și pentru ce și Împotriva nu știu cui, orbecăind și căutând nu știam ce, porniți pe salturi În gol și rușinați de atâta seden tarism - „generația de margine“, cum bine i-au zis sociologii. Timiditățile, ca și revoltele de fiecare zi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la unsprezece ani, Îi scriam pe furiș: Si je t’aime, demande aux étoiles!, dar făcând-o Încă de pe atunci nefericită, până [la a] bea foi de leandru și chi brituri plămădite În esență de oțet, rețetă pe care mă mir că nu o mai repetă astăzi, după patruzeci de ani de servitute do mes tică, și, poate, mai cu succes. Iar pe femeile celelalte - care m-au iubit, sărmanele, și mi s-au sacrificat măritându-se, din disperare sau bune
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
au pierdut mințile, o dată măcar și iarăși la mare, punând pe gânduri toți prietenii și lumea cea de treabă. Plângeți și pe cei care n-au cunoscut farmecul străin și nemai Întâlnit pe care marea Îl Împrumută femeilor apărute te miri de unde și dispărute la fel, cum fu acel „idol negru“ din Cons tanța de acum treizeci de ani, care ne intimida pe mine, pe prietenii mei poeți și [pe] toată lumea de pe plajă doar numai prin prezența ei prestigioasă, tulburătoare, cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o pacoste. Toate femeile Își cunosc și Își detestă animalul impur și impudic, care dormitează și abia așteaptă să se tre zească din adâncul ființei lor atunci când se abandonează, plictisite de stăruințele vreunui mascul cât de nevrednic. și toate sunt mirate de Înălțimile la care le ridică imaginația inspirată și neghioabă a unora dintre noi, acceptând această neașteptată și nemeritată promovare a lor cu Îndoieli și cu neîncrederi, „cântându-vă În strună, fiindcă vedem că vă face vouă plăcere“, cum Îmi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Armorialului Franței (France-Bourbon et Bragance, Rohan, Narbonne, Sa voye-Soissons et Faucigny și Lorraine) [...]. Am stat deunăzi În mijlocul unora dintre aceste mlădițe boierești, Înghesuiți Într-o bucătărioară cât palma, la o masă cu cinci feluri de bucate improvizate franțuzește din te miri ce, câteva legume și o cană cu smântână, și cu o plăcintă ieșită sub ochii noștri ca dintr-o baghetă magică; le-am auzit sporo văind vesele și le-am ascultat preocupările grave rezolvate eroic. Ei bine! vom avea o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mele generoase, dar nu prea ruinătoare; sau În Balcicul Însorit, pe bordul cutterului cu siluetă de pasăre marină al vechiului meu prieten și colaborator de la Noua Revistă Română Nae Ionescu, filozof și lup de mare cu ape tulburi, pricopsit - te miri când și te miri din ce! - cu o vilă la Balcic, plină totdeauna cu musa firi flămânzi aduși de la București cu Mercedesul cu compresor, purtând pe aripa din spate un foarte vizibil D(eutschland) și mânat de șoferul de casă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prea ruinătoare; sau În Balcicul Însorit, pe bordul cutterului cu siluetă de pasăre marină al vechiului meu prieten și colaborator de la Noua Revistă Română Nae Ionescu, filozof și lup de mare cu ape tulburi, pricopsit - te miri când și te miri din ce! - cu o vilă la Balcic, plină totdeauna cu musa firi flămânzi aduși de la București cu Mercedesul cu compresor, purtând pe aripa din spate un foarte vizibil D(eutschland) și mânat de șoferul de casă mare al lui Nae
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mulțimea de ilustrații obscene risipite printre dărâmături. Am cerut neapă rat inginerului Alex. C. Beldie, pe atunci șef al apărării pasive din acea circumscripție, să li se constate numaidecât daunele suferite În vederea despăgubirilor de cerut și pe care m-aș mira de nu le vor fi obținut În timpul prizonieratului fiului meu. Iar mai acum un an, când asistam la Înmormântarea unui prieten, le-am văzut intrând, cu suflete pioase, În mausoleul lor de la Bellu Înălțat cu bani mulți și În care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tânără și mult gingașă femeie nespus de plăcută În dragoste fiindcă nu arăta Încă urmele dresajului profesional și [era] sincer amabilă și afectu oasă cu tine - care, Întrebând-o ce caută acolo, mi-a răspuns, privindu-mă cu liniște și mirată de Întrebare: „Am un copil acasă și trebuie să l cresc!“ Iar la un „Kuplerei“ din Brașov i-am arătat lui F. Aderca o superbă creatură blondă, „Junonă cu umerii albi“, i-ar spune Homer, desăvârșită În amănuntele ei fizice
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de zi, având pe acea vreme relații de plăți externe importante cu editorii francezi.) Care a fost sistemul lui Poincaré? Nici unul! Afară de Încrederea Franței, care s-a abandonat În brațele lui, la fel ca o femeie despre care se mai miră unii de ce se dă unui voinic de bărbat și se refuză unui savant chelit În speculații. Este riscant, după cum vedeți, să introducem neapărat „sistemă“, „logică“ și „rațiune“ În toate Împrejurările - rațiunea, spunea Montaigne, fiind mai degrabă „un instrument de plumb
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]