11,584 matches
-
fără pămînt cultivat, fără pomi fructiferi și aproape fără broaște-țestoase care să-i servească drept hrană. Trebuia s-o ia de la Început, cu o femeie Închisă Într-o peșteră, care aștepta să-i vină sorocul să nască un copil, trei prizonieri care deveniseră periculoși pentru siguranța lui și amenințarea constantă că vor mai veni și alte vapoare să-l caute. Și Începu. În fiecare seară Îi aduna pe prizonieri Într-una din peșterile din vîlcea, legați Între ei și de peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
peșteră, care aștepta să-i vină sorocul să nască un copil, trei prizonieri care deveniseră periculoși pentru siguranța lui și amenințarea constantă că vor mai veni și alte vapoare să-l caute. Și Începu. În fiecare seară Îi aduna pe prizonieri Într-una din peșterile din vîlcea, legați Între ei și de peretele de piatră cu lanțul pe care altădată Îl folosise pentru Niña Carmen. Dar era pe deplin conștient că, dacă Într-o noapte ar fi reușit să smulgă lanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cineva care se găsea Într-o situație atît de tragică și de precară. Iguana Oberlus se transformase Într-un om mînios, pradă atacurilor subite de furie, iar la pistoale și macetă adăugase acum un bici lung, care pocnea pe spinarea prizonierilor lui la cea mai mică provocare, cufundîndu-i Într-o stare permanentă de teroare și derută. Era conștient de faptul că, dacă fiecare navă care ancora la țărm era prevenită că el se afla acolo și pregătită să-l prindă, existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Întorseseră Încă din a treia migrație de cînd se proclamase „Regele Insulei Hood” și totul părea să se fi sfîrșit deja. Din bogățiile sale nu mai rămăsese decît aurul, care nu-i slujea la nimic acolo, iar dintre toți prizonierii nu mai trăiau decît norvegianul și cei doi portughezi. Dar chiar și așa, avea să supraviețuiască. Să lupte, să muncească, să lovească și să se Înfurie erau singurele lucruri care-i rămîneau pe lume, și din pricina asta putea fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la răsăritul soarelui. Zorii Îl surprinseră la vreo șase mile de coastă, dar, cu toate că ridică În mare grabă pînza și navigă direct spre golful adăpostit de vînt, fiind de-acum avertizat, Oberlus Îl descoperi, pricină pentru care Își adună iarăși prizonierii, Închizîndu-i Încă o dată În grota de lîngă faleză. Vreme de cinci zile, oamenii lui Arístides Rivero străbătură insula pas cu pas, constatînd că o parte din depozitele de apă fuseseră reparate, iar ici-colo se distingeau urme proaspete care trădau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără zgomot, aproape fără să trezească păsările care se odihneau În cuiburile lor. Acela era regatul său, pe care-l străbătuse de mii de ori, iar În anumite ocazii, În nopți asemănătoare, se strecurase la fel pentru a-și pîndi prizonierii, asigurîndu-se că rămîneau pe loc și că nu Încercau să se răzvrătească Împotriva lui. Ajunse pe plajă aproape o oră mai tîrziu și se opri la adăpostul umbrelor. În cea mai mare liniște, Îi observă pe bărbații care dormeau ghemuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
goli. CÎteva coaste și scînduri se umflaseră, ieșind din cuie și făcînd ca apa să pătrundă pînă la Încheieturi, dar reuși să se descurce și să ajungă, vîslind, În ansă, pentru a o scoate pe plajă. Îi chemă atunci pe prizonierii lui, care o Întoarseră invers, lăsînd apa să se scurgă complet, iar mai tîrziu Îi trimise să caute lemne și buruieni cu care să facă un foc mare. În cea mai mare găleată pe care o avea strînse alge roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
greu care conținea bijuteriile și banii găsiți la bordul lui Madeleine, al Mariei Alejadra și al lui Río Branco și la apusul soarelui totul fu pregătit pentru plecare, cu toate că Înainte de asta Oberlus trebui să Înfrunte o tentativă de rebeliune din partea prizonierilor, care refuzau să se Îmbarce. Cu lovituri de bici și amenințări cu moartea, Îl legă de bănci, apoi se postă În fața lor, spunîndu-le: - Lucrurile sînt clare... Tonul lui nu admitea nici un fel de replică. Dacă ajungem pe uscat, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În zorii zilei următoare avură În sfîrșit conștiința Înspăimîntătoarei lor singurătăți. Nici un val, nici un croncănit, nici măcar zgomotul apei care aluneca sub chilă; o liniște sfîșiată doar de monotona lovire a vîslelor, Într-un ritm unic, obsesiv, ca și cum, În loc de ființe omenești, prizonierii s-ar fi transformat În roboți, În mașini fără viață, condamnate să vîslească așa pînă la sfîrșitul veacurilor. Apa era raționalizată, mîncarea puțină și efortul controlat la maximum de către Oberlus, hotărît să-i țină În viață pe acei oameni chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În Hood, cînd ar fi trebuit s-o facem Într-una din insulele mari, mai spre nord... N-o să ajungem niciodată! repetă ea. Oberlus nu-i răspunse, stătu pe gînduri cîteva clipe și În cele din urmă se Întoarse spre prizonierii săi: - Ați auzit, spuse. Am deviat și, chiar dacă Încercăm să ne Întoarcem, n-o să mai găsim niciodată insula. Curentul dinspre mal ne-ar trage În larg și n-am ajunge nicăieri. Nu ne mai rămîne, prin urmare, decît un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din urmă. - Respiră, asta-i tot. Dar e limpede că trage să moară. Cu cît se isprăvește mai repede, cu atît mai bine pentru el și pentru noi toți... Se duse la timonă, dezlegă capătul lanțului cu care erau legați prizonierii, Îl eliberă pe Pinto Souza și, În fața neputinței femeii și a privirii indiferente a celorlalți, Îl luă de umeri și-l lăsă să cadă În apă. Foarte Încet - s-ar fi spus că acel ocean leneș le făcea pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o pasiune, neconvenabilă, pentru brigandul cu păr și ochi negri, să se compromită de dragul lui, să-i scandalizeze pe toți, pe Șerbănică, pe Ioniță, pe Melania, pe aceia care o priveau acum de pe pereți ori nu puteau s-o privească, prizonieri în albumul cu catarame de argint. ― Prea târziu, șopti. Totul vine prea târziu. Mai bine niciodată decât prea târziu. Șerban Miga tresări. ― Ce-ai spus? Da, e târziu. ― N-am să mai prind autobuzul la întoarcere, scânci Melania Lupu. Florence
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui de credit, și el nici nu a băgat de seamă! —Și cum Îi e? Se simte bine? am Întrebat. Poate Îi fac o vizită. Săraca Marci. Nu a mai pus nimic În gură de patru zile. Arată ca un prizonier de război. Este Încântată, n-a mai slăbit atâta de când cu episodul de anorexie din 1987, spuse Tinsley. Nu mai fi așa de crudă, Tinsley, o certă Lauren. Marci este Într-o stare groaznică. Chiar are nevoie de prietenele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că am cumpărat o pereche de ochelari de schi de 650 euro. 18tc "18" Valea Păpușilor, partea a douatc "Valea Păpușilor, partea a doua" — Dumnezeule, Sylvie, când ai mâncat ultima dată? mă muștrului Tinsley, țipând la mine. Arăți ca un prizonier de război. Se părea că pentru ea nu conta câtuși de puțin că zbiera În timpul unei vizionări cinematografice private la Soho House, dar, la urma urmei, toată lumea face asta În New York. Nu se consideră că este o treabă prea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de regulă plătite). Sau, răsturnînd perspectiva, că un astfel de serviciu online nu este decît „externalizarea” bocetului. Dar oare totul poate fi „externalizat” ? Da, îmi răspund singur, dar exact această constatare mă pune pe gînduri... Pentru a nu rămîne însă prizonierul propriilor mele simțiri, am căutat să văd ce spun și alții. Și iată ce am găsit, de pildă : Blasfemie de la Informmedia pe Doliu.ro 25.02.2009 by Emil Trifa Oare nu se întorc morții în groapă cînd apare despuiata
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că vocea care vă vorbește acum și care se zbate printre vocile de aici ca un pește în plasa pescarului, vocea asta care se află în orașul nașterii ei și-n țara ei, mai singură decât orice voce de om prizonier în țară străină, vorbește chiar acum cu ființe pe care n-aveți cum să le vedeți. Sau poate că eu, izvorul vocii, m-am stins deja, ca soarele care tocmai a apus, dar voi mă auziți încă, acolo, în lumea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
orice-ați spune, închiși de la naștere, ca-n pușcărie, ca-n plasa de fluturi sau ca-n colivie, într-o lume pe care n-o doreați, n-o cunoașteți și n aveți cum s-o stăpâniți. Degeaba vă zbateți. Suntem prizonieri și condamnați, fiecare în lumea lui și-n singurătatea lui. De ce nu mă vedeți? Sunt ferecat în argintul înghețat al icoanei unei lumi care poate că deja nu mai este. Încerc să vă văd de acolo, din rama zilei mele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o făceau să se zbată, dar fără s-o poată rupe. Iedera știa să lupte, iar Generalul știa s-o admire pentru asta. 5 Vorbesc tot mai puțin cu mine și poate că, în curând, vocea asta care mă ține prizonier în adâncurile ei o să tacă și eu o să fiu iar cum eram cândva. Poate că lumea asta o să mă înghită cu totul și n-o să mai simt dorul de cealaltă. Poate că interiorul și exteriorul o să se contopească. Nu știu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Se zvârcolea în plâns ca un copil naiv care ar fi primit mai puține bomboane decât fratele lui. Reîncepu firul, cu suspine: Era în cumplita iarnă a anului 1945... În vecinătatea lagărului nostru era tot așa, un lagăr cu soldați, prizonieri de război. Erau in jur de 900 de deținuți. Pentru soldați condițiile din lagăr erau mult mai aspre, mult mai neomenești...Îi vedeam cum se târau în păduricea din apropiere, ținându-se de o sanie, pentru a aduna câteva lemne
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un băț. Spectacolul acesta se repetă de câteva ori. Colega mea nu s-a lăsat demoralizată și a continuat să le ducă soldaților din pâinea ei. Urmară alte zile de carceră, de bătaie, de lucru foarte greu...Din toți soldații prizonieri au supraviețuit numai treișpe... Efortul ei de a povesti era enorm. Îl trăda răsuflarea alertă: Dacă n-ai răbdat de foame, de sete, de frig și n-ai suferit niciodată de singurătate, n-ai cum să înțelegi ce îndrug eu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-ți spun niciodată. Targuí-ul îl privi fix, sever, și tonul vocii lui arăta că e pe deplin convins de ceea ce spune. Dacă vreau cu tot dinadinsul, o să-mi spui, zise. Strămoșii mei erau vestiți pentru felul în care își torturau prizonierii și, cu toate că acum nu mai facem asemenea lucruri, vechile metode s-au transmis din gură în gură, ca simplă curiozitate. Luă ceainicul și umplu din nou paharele. — Ascultă! continuă. Poate că nu înțelegi, pentru că nu te-ai născut în ținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de asemenea, fiecare santinelă și ajutor de bucătar; jucase cu ei zaruri sau le scrisese scrisori pentru cei de-acasă; uneori, în nesfârșitele nopți ale deșertului, le citea romane, căci adesea era imposibil să hotărăști cine dintre ei era mai prizonier în acel fort de la marginea deșertului. îi cunoștea pe toți, și acum muriseră. Se întrebă ce fel de om e acela care recunoaște că a omorât paisprezece ființe omenești în timp ce dormeau, fără nici un tremur în glas, fără nici o scuză, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Ion Fercu Z roman Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) ION FERCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Ion Fercu Z roman EDITURA JUNIMEA IAȘI, 2009 De același autor: Iadul de paradă, poeme, Editura " Deșteptarea", Bacău, 1996. Prizonierul prizonierului, poeme, Editura "Cartea Românească", București, 1998. Teatrul Bacovia, 50. Subtitlu: Frumoșii nebuni ai marilor iluzii, Editura "Plumb" Bacău, 1998. Agonia umanului, eseuri, Editura "Plumb", Bacău, 2000. Amanții absurdului, poeme, Editura "Junimea", Iași, 2002. Oaspetele, roman, volumul I, Editura "Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ion Fercu Z roman Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) ION FERCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Ion Fercu Z roman EDITURA JUNIMEA IAȘI, 2009 De același autor: Iadul de paradă, poeme, Editura " Deșteptarea", Bacău, 1996. Prizonierul prizonierului, poeme, Editura "Cartea Românească", București, 1998. Teatrul Bacovia, 50. Subtitlu: Frumoșii nebuni ai marilor iluzii, Editura "Plumb" Bacău, 1998. Agonia umanului, eseuri, Editura "Plumb", Bacău, 2000. Amanții absurdului, poeme, Editura "Junimea", Iași, 2002. Oaspetele, roman, volumul I, Editura "Cartea Românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am vrut de mai multe ori să realizez un portret al lui Dumnezeu, dar de fiecare dată am dat greș. Nu-mi ieșea de sub penel decât o entitate revoltată, ceva în care țiuiau toate singurătățile lumii, dar care, simultan, era prizonierul unui strigăt, pentru că nu înțelegea cum poate fi atât de singur cineva care a creat Totul. Am rupt toate schițele acelea, pentru că mi se păreau a fi blasfemia blasfemiei, dar nici până astăzi nu mi-L pot închipui altfel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]