KorAP: Find »[drukola/base=râs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...421 422 423 ...569 >

14,215 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

o dulce chemare, dincolo de revărsarea peste toate muchiile boțite de triviul neîntrebuințării, dincolo de acidul excrementelor În fermentație aruncate În aerul scabros, clătite printre gingiile fetide ale prăpastiei din gura aceea deschisă precum gura iadului. Cuvântul acela m-a oprit din râs, m-a Înfricoșat, m-a Întors către gravitate, spre acea zonă de suav eter În care ființa ei, cândva ușoară ca un fulg de voal, s-a Înșurubat Într-un dans al virginității cărnii. Nu mi-a mai păsat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
franceze. Bă, monstrule, am pipăit-o pe fund pe ciunga aia de Venus din Milo. Nu e nimic de ea, dar să vezi ce salivează babalâcii dându-i ocol și pozând-o din cur și din față; mă prăpădisem de râs. „Hai sictir“, mi-ai răspunde tu, „te lauzi ca o Împuțită ce ești că ți-ai băgat fustele În Louvre“. Îți scriu zilnic. Eu Nesuferitule, Eu mă plimb singură prin Paris și tu te ții de dame la București. Bă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

folosească arma drept oglindă pentru a se bărbieri. - Trebuie să-ți spun că am mai participat la zeci de astfel de teste practice, dar al tău a fost de departe cel mai reușit, scumpo. La auzul apelativului folosit, o pufni râsul. După cum vedea, încă mai erau astfel de indivizi primitivi prin poliție - majoritatea însă se mulțumeau să manifeste un soi de condescendență, nicidecum sexism, precum acest „mascul feroce”. Sachs nu mai auzise „scumpo” sau „păpușă” de cel puțin un an. - Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
scrisul nu prea există. - A dispărut? - Exact. - Ești sigur că suspectul nu s-a prefăcut doar că scrie? - Foarte sigur. Avea un paznic care a văzut cerneala pe hârtie. - Și chiar nu se mai vede nimic acum? - Nimic. Se auzi râsul lugubru al lui Kincaid. - Inteligentă mișcare. Deci nu există nicio urmă lăsată, pentru că cineva a scris peste locul gol și probabil a distrus orice indiciu existent despre semnătura lui. - Din nou ai dreptate. - Urme lăsate pe foaia de dedesubt? Rhyme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
brunet, avea barbă și arăta cam de 50 de ani. Apoi era un îngrijitor chel de aproximativ 60 de ani. Ultima dată, avea înfățișarea unei bătrâne de 70 de ani. Bell așteptă câteva momente pentru a o auzi izbucnind în râs, semn că ar fi fost o glumă. După ce văzu că păstrează o mină sobră, spuse: - Pe bune? Nu pot să cred. - Mă tem că da, Roland. - Ar putea fi bine totuși, spuse Bell clătinând din cap și strângând mâna dreaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
comandă un Sprite și un sandwich de curcan. Privi absent în jurul său: jocurile mecanice cu muzica lor monotonă, un tonomat prăfuit în colț, toată camera scăldată în fum și întuneric, mirosul amestecat de transpirație, parfum și dezinfectant, hohotele necontrolate de râs datorat în mare măsură efectului alcoolului și zumzetul continuu al conversațiilor fără început sau sfârșit. Toate acestea îl purtară pe nesimțite în tinerețea sa, petrecută în metropola din mijlocul deșertului. Las Vegas nu este decât o mare oglindă înconjurată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
uluit; nu simțise absolut nimic. - Acum o s-o arunc pe asta în sus... Băiatul privi spre tavan, dar subit avu un instinct care îi șoptea: „Închide palma! Va încerca să îți pună monedele la loc în mână. Fă-l de râs în fața întregii săli”. La fel de subit, iluzionistul de opri și îi șopti băiatului: - Ești sigur că vrei să faci asta? - Eu..., începu băiatul foarte surprins. - Mai gândește-te o dată, spuse el și își aruncă ochii înspre palma băiatului. Micul Houdini își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
la 112. Iar eu am fost sunat de la dispecerat. Împreună cu Mel și Thom, am scos aproape tot din cameră înainte de sosirea camioanelor. Sachs îl întrebă pe Sellitto: - Bănuiesc că Magicianul nu a fost prin, nu-i așa? Răspunsul fu un râs amar al detectivului. - Tu ce crezi? A dispărut. Ca și cum nu ar fi fost aici. În urma accidentului care îl paralizase, Rhyme își petrecuse luni de zile cu exerciții fizice în încercarea sa de a merge din nou. După ce abandonase cu frustrare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
O pauză lungă. - 50 de minute, de două ori pe săptămână, timp de trei ani, am încercat să îmi dau seama și nu am reușit. Timp de trei ani. Și încă sunt chinuit. Eu... Keating începu brusc să râdă. Un râs ciudat și supărător. - Ați prins faza? Am spus „chinuit”. Voiam să spun „hăituit”. Încă mă simt hăituit. Ce ar spune Freud despre asta? O să am ce povesti lunea viitoare la nouă, nu-i așa? Sunt încă hăituit și habar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
va merita efortul. Avem un număr special pentru dumneavoastră afară, în aer liber. Îmi cer scuze... Am încercat să aducem hotelul Plaza înăuntru, dar managerii lor nu au fost de acord. Cică oaspeții nu ar fi de acord. Pauză pentru râs. - Așa că vă cer să păstrați cotoarele de la bilete și să pășiți afară în Central Park. Spectatorii începură să murmure, întrebându-se despre ce ar putea fi vorba. - Așezați-vă oriunde, spuse el zâmbind. Dacă puteți vedea clădirile din sudul Central

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ea continuând să-și pună zahăr în cafea. - Dar eu am încercat să te omor, icni Weir. Dacă ți-aș fi spus toate lucrurile astea pentru a te distrage, aș fi avut nevoie de tine în viață. Rhyme pufni în râs. - Nu vorbi prostii. Nu ai încercat să mă omori. Nu ai avut niciun moment intenția asta. Ai vrut doar să pară că vrei, pentru a da credibilitate celor spuse de tine. Dar primul lucru pe care l-ai făcut după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
își căutau locuri; întotdeauna se începea cu locurile din spate (la spectacolele de magie și iluzionism, nimeni nu vrea să stea în față - niciodată nu poți ști cum vei fi ales tocmai tu „voluntarul” care urmează să fie făcut de râs pe scenă, în fața celorlalțiă. Stând în spatele cortinei, Kara privea scena. Pereții negri erau decolorați de deteriorați pe alocuri, iar podeaua de stejar era cârpită în zeci de locuri, urme lăsate de greșelile iluzioniștilor din timpul repetițiilor. Iar cortina nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de neglijența ei. În timp ce îl punea la loc în teacă, simți ceva tare pe centură. Se uită cu atenție și văzu că era o bucată de os cranian, plină de sânge. Îl aruncă deoparte și avu un nou acces de râs, precum fiica ei atunci când era gâdilată. Își scuipă în palmă și începu să și-o frece pe pantaloni. Mișcarea era din ce în ce mai frenetică, până când se opri brusc din râs și căzu în genunchi, începând în același timp să plângă cu mișcări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
plină de sânge. Îl aruncă deoparte și avu un nou acces de râs, precum fiica ei atunci când era gâdilată. Își scuipă în palmă și începu să și-o frece pe pantaloni. Mișcarea era din ce în ce mai frenetică, până când se opri brusc din râs și căzu în genunchi, începând în același timp să plângă cu mișcări convulsive din umeri. Capitolul XXXVI - Ar fi trebuit să fii acolo, mamă. Cred că i-am dat gata. Kara stătea pe marginea scaunului, ținând în mână paharul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
conspirația de la Canton Falls, am considerat mereu că acest caz al lui Constable e unul în alb și negru. Nici măcar o dată nu m-am gândit că ar fi gri. Mi-am pus în joc toate forțele, spuse el cu un râs trist. Privi din nou de-a lungul holului, iar zâmbetul îngrijorat începu să-i pălească. Unde naiba era doctorul? Își plecă din nou capul. - Poate că dacă aș fi văzut ceva mai mult gri, dacă nu m-aș fi implicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de repede. - Am pornit, spuse ea închizând telefonul. Se întorsese și o luase la fugă spre ieșire, dar se oprise, revenind la ușa în fața căreia stătuse și o forță. În caz că era ceva. Era complet goală și tăcută, cu excepția hohotului de râs batjocoritor al criminalului, care îi răsuna în minte. După cinci minute se afla deja în Camaro-ul ei, cu pedala de accelarație călcată până la fund. Semaforul de la Strada 23 era în defavoarea ei, dar traficul nu era prea aglomerat, așa că trecu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
era „Victor în cătușe” - Le-ai spus agenților de acolo să îl ducă la răcoare? - El... - Așa le-ai spus? - Cred că da, domnule. Marlow spuse: - Susținea că el căuta supraviețiutori. - Supraviețuitori? articulă cu vocea gâtuită, simțind cum o umflă râsul. Era o șandrama de trei pe trei aceea care a fost nenorocită când mașina infractorului a intrat în apă. O parte dintr-un perete s-a prăbușit și... - Te-ai cam înflăcărat, agent. - ...și cred că un sac cu sticle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ce s-a întâmplat? îl întrebă. - Nu cunosc toate detaliile. Bănuiesc că intră în categoria disputelor dintre un guvern cvasi-corupt și egocentrist și un polițist erou, care lucrează în exces la locul faptei. Ceva de genul ăsta? Un hohot de râs. - Cam așa ceva. - Am trecut și eu prin asta, Sachs. Muzica de la circ se auzea în continuare în surdină, determinând diferite reacții. Pe undeva, simțeai că trebuie să te enervezi pentru că te deranjează, dar nu puteai să nu își placă ritmul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
temeam, spuse polițista. Îmi pare rău, domnule. Sunteți arestat pentru furt din buzunare. Aveți dreptul să nu spuneți nimic... - Ce porcărie, mormăi Kadesky. E vorba de o greșeală. Deschise portofelul și privi înăuntru o clipă. Apoi scoase un hohot de râs uimit și extrase permisul de conducere, arătându-l tuturor. Era al Karei. Înăuntru se găsea un bilețel scris de mână. Acesta căzu jos. Îl ridică. - Scrie „Te-am prins” spuse Kadesky mijindu-și ochii și studiind-o cu atenție pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
găsea un bilețel scris de mână. Acesta căzu jos. Îl ridică. - Scrie „Te-am prins” spuse Kadesky mijindu-și ochii și studiind-o cu atenție pe polițistă, apoi permisul de conducere. Ia stai puțin, tu ești asta? „Polițista” izbucni în râs și își scoase ochelarii, apoi cascheta de polițist și peruca brunetă de dedesubt, scoțând la iveală încă o dată părul roșcat. Folosind un prosop de la de Roland Bell, care deja se îneca de râs, își șterse machiajul întunecat de pe față și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
puțin, tu ești asta? „Polițista” izbucni în râs și își scoase ochelarii, apoi cascheta de polițist și peruca brunetă de dedesubt, scoțând la iveală încă o dată părul roșcat. Folosind un prosop de la de Roland Bell, care deja se îneca de râs, își șterse machiajul întunecat de pe față și dezlipi și sprâncenele groase, apoi unghiile roșii false care le acopereau pe cele negre și lucioase. Își recuperă apoi portofelul din mâinile lui Edward Kadesky, înmărmurit de uimire, pe care îl plantase atunci când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
complet sinceră. Întrebarea fusese: - Își va reveni vreodată mama ei? Jayene îl întrebase și ea: - Mă întrebați dacă îi va veni mintea la loc? - Exact. Își va reveni? - Nu. - Așadar, Kara nu o va merge cu ea în Anglia? Un râs trist. - Nu, nu, nu. Femeia aia nu mai pleacă nicăieri. - Kara a spus că nu poate să își dea demisia pentru că trebuie să o țină pe mama ei la azil. - Sigur, trebuie să fie îngrijită. Dar nu la noi. Kara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

am fi în alte condiții. Discriminarea pozitivă este împinsă până la punctul în care ajungem să ne dăm atâta peste cap că ne răsturnăm cu totul. Distrugem tentativa, indiferent care ar fi ea, și nu reușim decât să ne facem de râs în cadrul negocierii. Indiferent că e vorba de clasă socială, rasă, mărime - orice -, fiecare din genele noastre poartă ascunsă o doză de părtinire. Și ale ei, și ale mele. Chiar ar fi trebuit să spun mai multe ca s-o apăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
că observația mea era total lipsită de vreo fundamentare de orice fel. Cu o privire de moment reușise să sugereze că afirmația mea referitoare la sosirea domnului Chipstead într-un interval de timp oportun era atât de greșită, că stârnea râsul. M-am întrebat dacă nu cumva încetineala lui prin magazin era de poveste. În mod sigur, non-apariția lui nu putea fi pusă pe seama unei lipse de cunoaștere: volumul țipătului fetei fusese unul extraordinar, cu greu mai rămăseseră câțiva clienți sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
tot felul de efecte secundare neplăcute și eu chiar nu le-aș recomanda. Când i-am zis că de la prietena mea din America, zâmbetu’ i s-a mărit și s-a făcut mai ironic, de credeam că o să izbucnească-n râs. Scârba. A, da, prietenii noștri americani, mi-a zis. Nu, Stacey, tu n-ai nevoie de prostiile-astea. Fără dispozitive și pastile și operații. Tu ai nevoie doar de o dietă rezonabilă și de mișcare. Mai puțină mâncare, mai multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]