10,690 matches
-
omoare intelectualitatea locală (vezi: Operațiunea Tannenberg) și au interzis toate instituțiile de învățământ superior, cu excepția celor profesionale. Abraszewski a supraviețuit în cinci lagăre de concentrare naziste diferite, inclusiv lagărul de muncă Wildflecken și Mauthausen, unde a făcut grafică și multe schițe. Dorind să se întoarcă în Polonia, după cel de al doilea război mondial, Abraszewski a petrecut mai mulți ani prin taberele de persoane strămutate din Germania. În anul 1949, Abraszewski a emigrat împreună cu soția sa, absolventa a Academiei de Artă
Piotr Abraszewski () [Corola-website/Science/329279_a_330608]
-
Colțul din stânga sus este iluminat, atrăgând atenția asupra figurii feminine și asupra gurii calului. Partea dreaptă a picturii este întunecată întrezărindu-se spatele și coada calului. Conceperea operei a început în 1889, când Podkowiński se afla la Paris, dar apariția schițelor succesive pictate în ulei și a studiilor de grafică desenate cu cărbune în a doua jumătate a anului 1893 au fost consecința dramei tot mai mari provocate de o iubire neîmpărtășită. În viziunea sa, Podkowiński ridică extazul erotic la valoarea
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
provocate de o iubire neîmpărtășită. În viziunea sa, Podkowiński ridică extazul erotic la valoarea absolută de putere cosmică și factor determinant al condiției umane, în conformitate cu tendința psihologică a acelor vremuri. Pregătind executarea tabloului imens, Podkowiński a folosit metoda academică prin schițe pregătitoare care corespund versiunii finale, diferind ușor una de alta prin mărime și culoare. Schema de culori era redusă, variind de la versiunea ultramarină (variantă pierdută), spre variantă animată cu verde, la cele ulterioare, în care predomină portocaliul intens. De asemenea
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
prin mărime și culoare. Schema de culori era redusă, variind de la versiunea ultramarină (variantă pierdută), spre variantă animată cu verde, la cele ulterioare, în care predomină portocaliul intens. De asemenea, avalanșa de pietre a fost eliminată din versiunea finală. În comparație cu schițele, compoziția finală, monumentală a câștigat în dinamism, contrastul a fost intensificat de jocul culorilor auriu și negru, iar tensiunea dintre lumină și umbră a fost mai bine polarizată. Aceasta ar putea fi rezultatul dramei private a artistului și al îndelungatei
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
a studiat la Școala de Arte Frumoase din Cracovia sub directa îndrumare a profesorului Władysław Łuszczkiewicz, după care a urmat cursurile Academiei de Artă din Munchen. După multe peregrinări prin Europa și Asia, Julian Falat a adunat o serie de schițe și studii din călătoriile sale, studii care s-au dovedit a fi hotărâtoare în evoluția sa, artistică, ulterioară. Temele caracteristice artistului sunt peisajele poloneze, scenele de vânătoare, portretele și studiile derivate din călătoriile pe care le-a făcut. În anul
Julian Fałat () [Corola-website/Science/329322_a_330651]
-
Simfonia nr. 10 a lui Gustav Mahler a fost compusă în vara anului 1910 și a fost ultima sa compoziție. La momentul morții lui Mahler lucrarea era în mare parte finalizată sub forma unei schițe continue dar nu era complet elaborată și în mare parte neorchestrată; nu putea fi interpretată în acel stadiu. Doar prima parte este considerată suficient de completă și interpretabilă după cum a vrut Mahler. Probabil ca o reflectare a neliniștii interioare pe
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
cea mai disonantă lucrare a sa din punct de vedere muzical. Mahler a început să lucreze la această Simfonie în Toblach în iulie 1910 și a terminat lucrul în luna septembrie a aceluiași an. Nu a reușit niciodată să termine schița orchestrală înainte de moartea sa prematură la vârsta de cincizeci de ani în urma unei infecții cu streptococ a sângelui său. Proiectele și schițele Simfoniei nr. 10 există sub forma a 72 de pagini de partitură orchestrală, 50 de pagini de partitură
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
iulie 1910 și a terminat lucrul în luna septembrie a aceluiași an. Nu a reușit niciodată să termine schița orchestrală înainte de moartea sa prematură la vârsta de cincizeci de ani în urma unei infecții cu streptococ a sângelui său. Proiectele și schițele Simfoniei nr. 10 există sub forma a 72 de pagini de partitură orchestrală, 50 de pagini de partitură simplă continuă (din care lipsesc două pagini) și încă 44 de pagini de schițe preliminare, proiecte și inserții. În forma în care
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
infecții cu streptococ a sângelui său. Proiectele și schițele Simfoniei nr. 10 există sub forma a 72 de pagini de partitură orchestrală, 50 de pagini de partitură simplă continuă (din care lipsesc două pagini) și încă 44 de pagini de schițe preliminare, proiecte și inserții. În forma în care Mahler a lăsat-o simfonia este alcătuită din cinci părți: Partiturile simple erau structurate pe patru portative. Desemnarea unor părți era modificată pe măsură ce lucrul avansa: de exemplu partea a doua a fost
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
pe patru portative. Desemnarea unor părți era modificată pe măsură ce lucrul avansa: de exemplu partea a doua a fost inițial gândită ca final. Partea a patra a fost și ea relocalizată de câteva ori. Mahler a început apoi să lucreze la schița orchestrală a simfoniei care începe să arate câteva semne de grabă după prima jumătate a primei părți. A reușit să orchestreze primele două părți și primele 30 de măsuri ale celei de-a treia părți când a pus deoparte lucrarea
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
compoziția sa: pe ultima pagină a partiturii simple a ultimei părți Mahler a scris "für dich leben! für dich sterben" ("Pentru tine să trăiesc! Pentru tine să mor!"). Instrumentația simfoniei nu poate fi definită cu precizie din cauza stadiului incomplet al schiței orchestrale. Totuși în partitura simplă sunt câteva indicații cu privire la instrumentație iar o parte din orchestrație poate fi presupusă după cele trei părți ale schiței orchestrale, dintre care forțele posibile includ: patru flauturi, piculină, patru oboaie, patru clarinete în Si bemol
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
Pentru tine să mor!"). Instrumentația simfoniei nu poate fi definită cu precizie din cauza stadiului incomplet al schiței orchestrale. Totuși în partitura simplă sunt câteva indicații cu privire la instrumentație iar o parte din orchestrație poate fi presupusă după cele trei părți ale schiței orchestrale, dintre care forțele posibile includ: patru flauturi, piculină, patru oboaie, patru clarinete în Si bemol și La, unul dublând clarinetul în Mi bemol, trei fagoturi, două contrafagoturi, patru corni, patru trompete, patru tromboni, tubă, două seturi de timpane, gong
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
raport interpretat greșit al lui Richard Specht a sugerat faptul că Mahler dorea ca manuscrisul să fie ars după moartea sa. Prin urmare abia în anii 1920 Alma Mahler-Werfel a cerut compozitorului Ernst Krenek să facă o copie decentă a schiței orchestrale a lui Mahler dar deoarece schița lui Mahler a Scherzo-ului era foarte vagă acest lucru nu era fezabil. Alban Berg a fost angajat să corecteze lucrarea dar corectările sale sugerate nu au fost niciodată aplicate și, în același
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
a sugerat faptul că Mahler dorea ca manuscrisul să fie ars după moartea sa. Prin urmare abia în anii 1920 Alma Mahler-Werfel a cerut compozitorului Ernst Krenek să facă o copie decentă a schiței orchestrale a lui Mahler dar deoarece schița lui Mahler a Scherzo-ului era foarte vagă acest lucru nu era fezabil. Alban Berg a fost angajat să corecteze lucrarea dar corectările sale sugerate nu au fost niciodată aplicate și, în același timp, au fost efectuate modificări neautorizate, posibil
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
acum transferat cornilor, este răspunsul ce calmează puternica disonanță ce a zguduit sfârșitul primei părți. Muzica flautului solo auzită după scena funerară introductivă revine pentru a încheia simfonia într-un mod pașnic și, neașteptat, în gama principală Fa diez major. Schița acestei părți evidențiază faptul că Mahler a compus inițial finalul în Si bemol major dar în timpul revizuirii a transpus muzica în Fa diez, gama primei părți.
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
Municipiul Bacău. Schița monografica. "Bacău, 1971, p. 229. Parava, Ioana."' Punctul muzeal “Nicu Enea”. "Ateneu", 8, nr. 1, ian 1971, p.3. Desenul în opera lui Nicu Enea. [Pliant]. Bacău, Muzeul de artă, 1973. 48 p. cu îl. Expoziția de schițe și desene Nicu Enea. "Steagul roșu", 28, nr. 6290, 4 mai 1973, p. 2. Desenul în opera lui Nicu Enea. "Steagul roșu", 28, nr. 6293, 8 mai 1973, p. 2. Coban, Grigore V"'. Expoziția de desene - Nicu Enea. "Steagul roșu
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
cărți de popularizare, a ținut conferințe în cadrul Astrei și a colaborat la mai toate revistele și ziarele ce apăreau în Transilvania. Și-a început activitatea ziaristică încă de pe băncile liceului. Trimite la revista literară Răvașul (1906) de la Cluj prima lui schiță: Jalea pădurarului și pentru a nu fi deconspirat își alege un nou nume: Melin care îl va păstra pentru tot restul vieții. Tot aici trimite în 1906 schița Îmblătitul. În decursul anilor a folosit următoarele pseudonime Melin, A. Melin, Al
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
mecanismul poveștii” și a frazelor pline de clișee. Potrivit criticului, „grotescul nu mai trebuie îngroșat, riscă altfel să transforme filmul în autoparodie. Încercarea de a realiza o frescă a culiselor politice românești rămâne la jumătatea drumului, în câteva momente și schițe regizorul a prins, totuși, esența democrației neaoșe, care aduce cu ceva între parfumul de mititei și cel de lupanar. Finalul o dă cu oiștea în gard, melodramatic că o curca beata la barieră care deși vine trenul nu stie pe
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
dar sună prea slab și foarte neoriginal". Progresul, cel puțin în mintea compozitorului, era lent. Pe 17 și 18 aprilie Ceaikovski s-a plimbat în pădurea Trostianka și a notat, după spusele sale, "idei mizerabile". În iunie, după ce a terminat schițele și aranjamentul pentru pian a cea ce va deveni a treia suită orchestrală în timpul șederii din Grankino Ceaikovski a reluat procesul compozițional al Concertului fantezie. Acum a inclus "Contrastes", prima parte a suitei ce a fost respinsă, ca a doua
Concert fantezie (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/328658_a_329987]
-
goliciunea trupurilor este mai accentuat decât la grupul statuar din Pergamon, și la care se adaugă suferința provocată lui Laocoon previzibila moarte a fiilor săi. Autori precum Johann Joachim Winckelmann, Johann Wolfgang von Goethe și Gotthold Ephraim Lessing au realizat schițe plecând de la grupul statuar. Wincklemann în prima ediție a "Istoriei Artei Antichității" din 1764, analizează, între multe alte lucrări și grupul statuar Laocoon și semnalează faptul că figura fiului mai mare a fost realizată separat. Îl descrie pe Laocoon ca
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
diferite lucrări ale sale, precum unele din figurile realizate pe tavanul capelei Sixtine, îndeosebi în poziția lui Aman din pictura "Ester și Aman și șarpele de bronz", doi dintre sclavii realizați la mormântul lui Iulius al II-lea și în schițele realizate pentru lucrarea Bătălia dela Cascina. Giambologna s-a inspirat din lucrare în realizarea grupului sculptural "Răpirea Sabinei" (1581-1583). În pictura "Parnaso" realizatîă de Rafael de asemenea se observă asemănarea dintre capetele lui Laocoon și a lui Homer. Tiziano, Rubens
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
formației. În timp ce muzică formației Fall Ouț Boy a fost tipic descrisă că pop punk și pop rock, formația a fost văzută în mijlocul anilor 2000 că explozia „emo pop”. "Take This to Your Grave" a fost citat foarte des că o schiță influență a muzici pop punk a aniilor 2000. Fall Ouț Boy a fost formată în 2001 în suburbia orașului Chicago, Wilmette, Illinois, de prietenii Pete Wentz și Joe Trohman. Wentz era un „accesoriu vizibil” a scenei relativ mică de hardcore
Fall Out Boy () [Corola-website/Science/328816_a_330145]
-
lui Dioclețian asupra arhitecturii neoclasice. Cărturarul lyonez Jacob Spon și botanistul englez George Wheler au fost primii care au propus reconstituirea ansamblului complexului în publicarea călătoriei efectuate de ei împreună în Italia în 1675. Abia în 1721 însă, odată cu opera "Schițe de arhitectură istorică" a arhitectului austriac Johann Bernhard Fischer von Erlach, au apărut primele desene realizate pornind de la studiile de pe teren. Această reconstrucție a fost reluată și de Daniele Farlati în ilustrațiile celui de-al doilea volum din opera sa
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
filosofia la universitatea din Berlin (1865-1866), inclusiv la Leopold Rank; la școala berlineză și-a luat doctoratul în 1866 cu lucrarea „De Boleslai Primi bello Kioviensi“. Un an mai târziu și-a prezentat teza de doctorat „Don Karlos, regele spaniol“. Schița biografico-istorică la Școala centrală varșoviană, dar nu și-a luat doctoratul. Timp de o anumită perioadă a lucrat ca funcționar de birou la Tribunalul din Vilnius(1862). În 1865 s-a căsătorit cu Irena, fiica lui Edmund Sulistrowski (1814 - †1871
Jan Aleksander Ludwik Karłowicz () [Corola-website/Science/329412_a_330741]
-
prin caracterul său vesel, care iubea viața și distracțiile, cât și prin măiestria sa poetică. Nedim, "privighetoarea nebunului din dragoste" provenit din lumea distracțiilor , a reflectat în opera sa direcțiile vii ale societății din vremea respectivă, eternizându-și versurile prin schițele alese din viața oamenilor, din pasiunile sale. Și pe când încerca să oglindească viața pe care o vedea, nu și-a ascuns lumea interioară, ci prin implicarea directă în această viață exterioară, a făcut ca "Epoca Lalelei" să intre și să
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]