11,518 matches
-
există 10 cămine culturale și 31 biblioteci publice. De asemenea, funcționează aici o vastă rețea de facilități medicale: un spital, 6 policlinici și o maternitate . Raionul Reni dispune de monumente de arhitectură de importanță locală, cum ar fi: Catedrala "Înălțarea Sfintei Cruci" din Reni, Biserica "Sf. Mihail" din Barta, biserica din Bolboca sau Catedrala "Sf. Feraponta" din Satu-Nou. Raionul Adâncata este compus din:
Raionul Reni () [Corola-website/Science/317942_a_319271]
-
Lăcașul de cult este situat în centrul orașului Iași, pe str. Pasajul Trianon nr. 1, în spațiul dintre Bulevardul Independenței și strada Lăpușneanu, lângă fosta reședință domnească a lui Alexandru Ioan Cuza (astăzi Muzeul Unirii din Iași). Ea are hramul Sfintei Cuvioase Parascheva (14 octombrie). Numele de „Mitocul Maicilor” provine de la faptul că în chiliile din jurul bisericii au locuit o perioadă călugărițele mutate de la Mănăstirea Socola, în 1803, la înființarea seminarului teologic. Pe timpul domniei lui Alexandru Moruzi, maicile sunt mutate la
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
al pârcălabului Gheorghe Izlozeanul, a reconstruit lăcașul de cult din piatră. Anul construirii actualei biserici este anul 1800, după cum atestă pisania amplasată pe fațada sudică a edificiului. Cu acest prilej, s-a adăugat și un al doilea hram, cel al Sfintei Ecaterina, după numele soției ctitorului. De atunci, biserica este cunoscută sub denumirea de Biserica „Sf. Gheorghe” - Lozonschi. În dreapta intrării în biserică se află o pisanie în limba română cu caractere slavone, având următorul cuprins: "Cu agiutoriul lui Dumnezău ziditoriul a
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
ctitorului. De atunci, biserica este cunoscută sub denumirea de Biserica „Sf. Gheorghe” - Lozonschi. În dreapta intrării în biserică se află o pisanie în limba română cu caractere slavone, având următorul cuprins: "Cu agiutoriul lui Dumnezău ziditoriul a toate sau făcut această sfântă bisărică unde să prăznuiești hramul marilor mucenici Georgie și Ecaterina de robul său Iordachi Lozănschi pentru sufletul său (ș)i a soțiii sale Ecaterina și fiii săi (ș)i a tot niiamul și a tuturor pravoslavnicilor creștini amin: 7308 1800
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
cu figuri de sfinți și de evangheliști. Tot atunci, pe peretele sudic al naosului, deasupra stranei arhierești, s-a amplasat o placă neagră cu următoarea inscripție: "Acestă sfântă biserică fondată de Losonschi în anul 1810, cu patronii sfântul Gheorghe și sfânta Ecaterina, s'a reparat radical și îmbunătățit din veniturile sale, sub conducerea epitropilor Constantin C. Chiriță, A. Vanghelie și parohii Jon J. Balmez și Sachelarul A. Th. Popovici între anii 1895-1898." Ulterior, bisericii i s-au mai adus îmbunătățiri spre
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
turnuri. Unul, cel mai mare pe bolta bisericii, sprijinit pe patru stâlpi din beton armat și patru mai mici, laterale, având aspectul unei catedrale. Arhitectul a îmbinat armonios stilul Romanic, Bizantin și Oriental, reușind să redea în miniatură o adevărată „Sfânta Sofia". Pe iconostasul bisericii, pictorul a redat Răstignirea încadrata în 15 rame, în interiorul cărora se pot vedea figuri de sfinți și 12 figuri fără ramă. Partea stângă se prezintă mai bine conservată. În partea de mijloc a iconostasului se văd
Biserica de lemn din Tilecuș () [Corola-website/Science/317993_a_319322]
-
Iași este o biserică ortodoxă din municipiul Iași, care a fost construită între anii 1853-1858 pe locul unei biserici de lemn, mai vechi. Lăcașul de cult este situat pe strada Păcurari nr. 6, lângă Biblioteca Centrală Universitară. Ea are hramul Sfintei Cuvioase Parascheva (14 octombrie). Depindea inițial de Biserica Sfântul Nicolae cel Sărac din Iași (demolată în 1913). Biserica „Sf. Paraschiva de Sus” din Iași a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
Pe această listă este trecut 1852 ca an al construirii lăcașului de cult. Acest lăcaș de cult mai este numit Biserica Prapa Doamna sau Prepadobna („Prea Cuvioasă” în limba slavonă) și Biserica „Sf. Vineri” sau „Vinerea Mare” (nume ce provine de la sfânta care patronează biserica). După informațiile oferite de istoricul ieșean N.A. Bogdan, pe locul unde se află actuala Biserică „Sf. Cuvioasă Parascheva” a fost construită în jurul anului 1730 o biserică mică de lemn, cu hramul „Sf. Voievozi Mihail și Gavril”. La
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
avansat ipoteza potrivit căreia prima biserică din acest loc datează din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Între anii 1853-1858, în apropiere de locul unde se afla bisericuța de lemn, a fost construită o biserică de zid cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Ctitorul bisericii este, după N.A. Bogdan, boierul poet Costache Conachi (1777-1849), care-și avea casele în apropierea acestei biserici. Totuși, într-o însemnare pe catapeteasmă, aflată în altar, se spune că biserica actuală a fost construită cu stăruința
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
locaș, vor lua osteneala a pomeni numele lui Alexandru și tot neamul Hulubesc și Tăutulesc pe care Dumnezeu îi cunoaște. Costul mai sus arătatelor lucrări alcătuiesc suma de 16.732 lei". Pictura icoanelor de pe catapeteasmă este în stil renascentist; icoana Sfintei Cuvioase Parascheva este ferecată în argint, iar cea a Sfântului Ierarh Nicolae în metal aurit. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, lăcașul de cult a fost filială a Parohiei „Sf. Neculai cel Sărac” (avariată de un cutremur din 1898 și
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
fatimidă cu scopul de a-i asedia. Cruciații au acționat rapid. Godefroy de Bouillon a fost numit "Apărător al Sfântului Sepulcru" la 22 iulie și Arnulf de Chocques, numit patriarh al Ierusalimului la 1 august, a descoperit o relicvă a Sfintei Cruci la 5 august. Solii Fatimizilor au sosit să le ceară cruciaților să părăsească Ierusalimul, dar au fost ignorați. La 10 august, Godefroy a plecat cu restul cruciaților din Ierusalim către Ascalon, la o zi distanță de mers pe jos
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
și aurit, adevărată capodoperă a artei din epoca post-brâncovenească. Biserica nu are decorații în interior-tocmai pentru a pune în evidență catapeteasma sculptată în lemn. În cadrul ansamblului se disting ușile împărătești, pictura icoanelor lucrate în culori vii, bine executate portretistic. Icoana Sfintei, reprezentând-o pe Maica Domnului și pruncul Iisus este o ilustrare a îmbinării iconografice ale Hodighitriei și Eleusei. Deși cronologic aparține aceleiași perioade cu iconostasul, expresia tristă, combinată cu tandrețea de pe chipul Mariei indică opera unui alt meșter, activ probabil
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
Catredrala Sfânta Maria din Sevilla este o catedrală romano-catolică din orașul Sevilla, Spania. Aceasta este cea mai mare biserică din țară și a treia cea mai mare biserica din lume. De asemenea ea este cea mai marea biserică construită în stil gotic
Catedrala din Sevilla () [Corola-website/Science/322874_a_324203]
-
Lora, este o cântăreață de muzică pop-dance, fotomodel, jurată în cadrul concursului Next Star și vedetă de televiziune din România. Înainte de a-și începe cariera solo, a făcut parte din formația Wassabi. S-a născut în Vaslui și a absolvit liceul „Sfânta Maria” din Galați. Lora a devenit cunoscută în România o dată cu participarea la concursul "Star Factory", organizat de Prima TV, în anul 2004, însă au fost necesari încă doi ani pentru a se lansa în industria muzicală. În anul 2006 s-
Lora (cântăreață) () [Corola-website/Science/322941_a_324270]
-
pământului. Așa. Amin." Apocalipsa 11:15-19 "Și a trâmbițat al șaptelea înger și s-au pornit, în cer, glasuri puternice care ziceau: "Sărbătoarea Trâmbițelor" împreună cu "Ziua Izbăvirii" (Yom Kippur) și apoi "Sărbătoarea Corturilor" (Colibelor - sau Sucot) face parte din cadrul Marilor Sfinte Sărbători, așa cum poruncise Dumnezeu copiilor lui Israel și e scris în cartea Numerilor capitolul 29. Conform tradiției moderne sărbătoarea durează 2 zile atât în Israel cât și în diasporă, însă sunt mărturii că la Ierusalim această zi se celebra doar
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
2004: , deși dispăruse între timp. Momentul ridicării bisericii este cunoscut dintr-o inscripție culeasă înainte de al doilea război mondial de neobositul cercetător al satelor Olteniei, Ioan Popescu-Cilieni, înainte ca biserica de lemn să dispară definitiv. Din inscripție aflăm următoarele: "„Această sfântă și dumnezăiască biserică, ce se prăznuiește hramul Sfântului Nicolaie s-au făcut la l[ea]t 1787, de ceauși Duțu i de popa Barbu Mustăța; și s-au prenoit la l[ea]t 1815, de jupân Ene Călineanu și de
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
s-a luat hotărârea organizării unui festival de talie națională. Colectivul de specialiști al Casei Creației Argeș (prof. Costin Alexandrescu, coregraful Leonte Socaciu, Corneliu Lamba și poetul Toma Biolan) au înaintat o propunere pentru desfășurarea festivalului la Curtea de Argeș în postull "Sfintei Mării" (1 august-15 august), când lăutarii ("necesari" pentru ansambluri) nu aveau nunți. Numele de Carpați a fost luat pe motivul ... [vezi site-ul CIOFF http://www.cioff.org/contact-section.cfm?id=58 Romania section on CIOFF] Ca o măsură organizatorică
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș () [Corola-website/Science/319880_a_321209]
-
istorice, aici a fost un schit de călugări, înconjurat de chilii și de ziduri înalte de piatră, păstrate parțial. În prezent, în fosta incinta a schitului se gaseste cimitirul satului, chiliile fiind distruse în totalitate. Așa cum reiese din pisanie "aceasta Sfântă și Dumnezeiasca biserică cu hramul Sfântă Troița este zidita din temelie și cu zugrăveala împodobita și alte multe, cu cheltuiala cuviosului ieromonah Kir Părtenie egumenul Sfintei Mănăstiri Strihaie și Mănăstirea Fedeleșoiu în care și egumen a fost. și s-au
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
se gaseste cimitirul satului, chiliile fiind distruse în totalitate. Așa cum reiese din pisanie "aceasta Sfântă și Dumnezeiasca biserică cu hramul Sfântă Troița este zidita din temelie și cu zugrăveala împodobita și alte multe, cu cheltuiala cuviosului ieromonah Kir Părtenie egumenul Sfintei Mănăstiri Strihaie și Mănăstirea Fedeleșoiu în care și egumen a fost. și s-au sfințit cu iubitorul de Dumnezeu Kir Inochentie, Episcopul Râmnicului și care împrejur zidite și date zestre și slobode să fie nesupuse la nici un om din neamul
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
Sus - Vâlcea, rezultă că acest lăcaș există înainte de 1727: "... dat-am zapisul nostru la mâna Sfanțului schit de[n] Bodești, unde se prăznuiaște hramul preasfintei și nedespărțitei și de viață făcătoarei Troițe, si la mâna Sfinției sale părintelui Părtenie, ctitorul acestei Sfintei mănăstiri și moștenitorilor acestei moșai, precum să să știe ca având noi această moșaie, anume Foleștii de Sus, pe apă Bistriței în județul Vâlcea ... am vândut-o în bani gata taleri opt sute du peste hotarul cât să stăpânește și cu
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
era parte de țară supt stăpânirea nemților înzestrând-o cu moșia Foleștii de Sus cumpărată de la Radu Bujoreanu dând-o schitului pentru pomană ca să fie de chiverniseala părinților ce vor viețui acolo". Alt ctitor este și părintele Părtenie, ctitorul acestei Sfintei mănăstiri și moștenitor acei moșai, călugăr pe la anul 1589. "Beseareca cea veche supranumita schitu pendinte de Monasteriu Bistrița cea fostu locuită de monahi pe la anu' 1589 depo Hrist și acum permutate și setuată într-o posetie forțe formoasse, si de unde
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
amintește și pe preotul Gheorghe printre ceilalți preoți care au făcut această biserică, acesta fiind menționat într-un pomelnic descoperit la biserica din Costești. În Eparhia Râmnicului și Argeșului, monografie, vol. ÎI, 1976, p. 896, se menționează că biserică parohiala "Sfântă Treime" cu pridvor adăugat și frescă originală datează de la 1732, ca și zidul de incinta. Biserică a fost refăcuta în 1869 și 1925.
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
era meșteșugar, prelucrător de metale, iar mama sa era "Gertrude Haemerken". Thomas avea un frate mai mare, "Ioan". În 1395, a fost trimis la Deventer. A devenit un copist plin de talent. Mai târziu, a fost admis la "mănăstirea Augustinienilor Sfânta Agnes de pe Munte" de lângă Zwolle, aflată în nordul Țărilor de Jos, unde fratele său "Ioan îl precedase". Thomas a fost hirotonit preot în 1413 și a devenit subabate de Windesheim, în 1429. La mănăstirea "Sint-Agnietenberg bij Zwolle" / "Sfânta Agnes de pe
Thomas a Kempis () [Corola-website/Science/319967_a_321296]
-
mănăstirea Augustinienilor Sfânta Agnes de pe Munte" de lângă Zwolle, aflată în nordul Țărilor de Jos, unde fratele său "Ioan îl precedase". Thomas a fost hirotonit preot în 1413 și a devenit subabate de Windesheim, în 1429. La mănăstirea "Sint-Agnietenberg bij Zwolle" / "Sfânta Agnes de pe Munte, de lângă Zwolle", Thomas a dus o viață liniștită și modestă, împărțindu-și timpul între exercițiile de devoțiune, scriere și copiere, educația și pregătirea novicilor. A copiat Biblia, în patru exemplare; dintre acestea, un exemplar este păstrat la
Thomas a Kempis () [Corola-website/Science/319967_a_321296]
-
care se presupune că-l reprezintă: „"În toate lucrurile am căutat pacea și n-am găsit-o nicăieri decât în cărți și în retragerea din lume".” Thomas a Kempis a murit la 24 august 1471, în mănăstirea "Sint-Agnietenberg bij Zwolle" / "Sfânta Agnes de pe Munte, de lângă Zwolle", unde a fost înmormântat. În timpul Reformei Religioase Protestante, mănăstirea "Sfânta Agnes" a fost distrusă, iar rămășițele pământești ale lui Thomas a Kempis au fost transferate la Biserica "Sfântul Mihail" de la Zwolle, unde s-au aflat
Thomas a Kempis () [Corola-website/Science/319967_a_321296]