11,011 matches
-
exemplu, Bivalo (Bivaljoš) a fost o așezare slavă mare, care datează din secolul al V-lea sau al VI-lea. Registrele fiscale din 1522 arată un amestec de nume maghiare și slave în rândul locuitorilor din aceste sate, inclusiv nume slave că Bozso (Bozo), Radovan, Radonya (Radonja), Ivo, etc. După invazia otomană din secolele XVI-XVII, unele din aceste așezări au fost distruse și majoritatea locuitorilor maghiari au părăsit acest domeniu. Unele din așezări, de asemenea, au existat în timpul dominației otomane, si
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
stepa dintre lacul Aral, Marea Caspică și Dunăre. Atacați și învinși de huni în jurul anului 370, o parte dintre alani s-au retras din stepă spre nord-vest, fiind cu timpul asimilați de slavi, și au contribuit la începutul marii migrații slave spre Europa centrală și regiunea balcanică. Sub influența Imperiului Roman de Răsărit, alanii s-au convertit la creștinism. Majoritatea alanilor s-a deplasat în epoca marii migrații a popoarelor (sec. IV-VI) spre vest, intrând în alianțe cu alte popoare
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
antică a fost marcată de prezența tracilor, și ulterior de a grecilor și romanilor. Apariția poporului și statului bulgar unificat datează de la Primul Imperiu Bulgar, care a dominat mare parte din Balcani și a funcționat ca centru cultural al popoarelor slave în Evul Mediu. După căderea celui de al Doilea Imperiu Bulgar în 1396, teritoriul său a căzut sub dominație otomană timp de aproape 500 de ani. Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 a avut ca rezultat apariția celui de al treilea stat
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
trecând Dunărea cu o hoardă de 50.000 de oameni și a cucerit Moesia și Scythia Minor (Dobrogea) de la Imperiul Bizantin. Limba sud-slavă locală a fost adoptată treptat și de bulgarii turanici cuceritori, care și-au păstrat dominația asupra majorității slave. Un tratat de pace semnat cu Bizanțul în 681 și stabilirea unei capitale permanente la Pliska, pe malul sudic al Dunării, a marcat începutul Primului Imperiu Bulgar. Hanii care s-au succedat au întărit statul bulgar de-a lungul secolelor
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
romilor din cauza tradiției vânzării mireselor. Programele de integrare a romilor, finanțate de Uniunea Europeană, nu au avut succes. Toate grupurile etnice cunosc și folosesc bulgara, singura limbă cu statut oficial, limbă maternă pentru 85,2% din populație. Cea mai veche limbă slavă scrisă, bulgara este diferită de alte limbi din acest grup prin anumite particularități gramaticale, cum ar fi lipsa cazurilor substantivului și a infinitivului verbelor, precum și prin articolul hotarât sufixat. Bulgaria se consideră oficial a fi stat laic. Constituția garantează libertatea
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
și automobile (41,9%). Ratele medii la toate categoriile sunt substanțial mai ridicate în Sofia, al 12-lea oraș ca mărime din Uniunea Europeană, cu o populație de peste 1.200.000 de locuitori. Cultura tradițională bulgară constă în principal din tradiții slave, tracice și bulgare, împreună cu influențe grecești, latine, otomane, persane și celtice. Urme de cultură gotică au apărut în antichitate, așa cum arată Biblia Wulfila—prima carte scrisă într-o limbă germanică, scrisă la Nicopolis ad Istrum în secolul al IV-lea
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
și ritualurile de izgonire a acestor spirite au supraviețuit și încă se mai practică, așa cum sunt kukeri și survakari. La 1 martie, primăvara este salutată sărbătorind Martenița. Primul și al Doilea Imperiu Bulgar au funcționat ambele ca centre ale culturii slave în mare parte din Evul mediu, exercitând o considerabilă influență culturală asupra Bisericii Ortodoxe prin școlile de litere de la Preslav, Ohrid și Tărnovo. Alfabetul chirilic, utilizat ca sistem de scriere în multe limbi din Europa de Est și Asia, își are originea
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
Aproximativ 7 milioane de soldați ai Armatei Roșii și aproape 20 de milioane de civili au murit. Naziștii îi socoteau pe slavi "suboameni" și de aceea aceștia din urmă au devenit o țintă a genocidului etnic. Acest concept al inferiorității slave a fost, de asemenea, motivul care a făcut ca Hitler să nu accepte în armata germană până în 1944 (când războiul era practic pierdut de Germania), mulți ruși care doreau să lupte împotriva regimului stalinist. În Uniunea Sovietică, Al Doilea Război
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
bogh", care înseamnă „apă curgătoare”. Anumite surse române menționează și ele "Bathinus flumen" că nume pentru "Bosona" ilira, ambele cu același sens, de „apă curgătoare”. Alte teorii implică rarul termen latinesc "Bosina", cu sensul de „margine”, și alte origini posibil slave. Originile termenului de „Herțegovina” se pot identifica cu mai multă precizie. În Evul Mediu Timpuriu, regiunea era cunoscută cu numele de Hum, de la tribul sud-slav "Zachlumoi" care o locuia. În anii 1440, regiunea era condusă de puternicul nobil Ștefan Vukčić
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
1391, statul bosniac intra în criză, fiind cucerit în secolul XV de către imperiul otoman. Procesul de cucerire este finalizat în anul 1481. Stăpânirea otomană a durat până în anul 1878. Semnificativ este faptul că, în această perioadă, mare parte din populația slavă din Bosnia-Herțegovina se convertește la religia islamică. Cu toate acestea pe teritoriul provinciei Bosnia, au rămas populații semnificative creștine, ortodoxe și catolice. Între 1878-1918, Bosnia-Herțegovina intra în componență Imperiului austro-ungar, ca o provincie administrată împreună de către cele două componente ale
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
Zec, Ismar Mujezinović și Mehmed Zaimović. În 2007, s-a inaugurat la Sarajevo Ars Aevi, un muzeu de artă contemporană cu lucrări ale artiștilor renumiți din toată lumea. Cântece populare tradiționale din Bosnia și Herțegovina sunt "ganga, rera", și muzica tradițională slavă pentru dansurile populare cum ar fi "kolo" și sevdalinka, datând din epoca otomană. Muzică pop și rock are și ea tradiție aici, cei mai celebri muzicieni provenind de aici fiind Dino Zonić, Goran Bregović, Davorin Popović, Kemal Monteno, Zdravko Čolić
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
de Ginghis Han în 1207. Izvoarele chinezești și musulmane din secolele al VII-lea-al XII-lea descriu pe vechii kirghizi ca fiind oameni cu păr roșcat, pielea albă și ochi albaștri, trăsături ce au fost interpretate ca sugerând origini slave. Dat fiind că aceste studii au fost publicate în perioada sovietică, originea slavă a poporului kirghiz nu beneficiază de multă credibilitate Din cauza migrărilor, cuceririlor, căsătoriilor mixte și asimilării, numeroase grupuri etnice kirghize care locuiesc astăzi Asia Centrală și de Sud-Vest au
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
-lea-al XII-lea descriu pe vechii kirghizi ca fiind oameni cu păr roșcat, pielea albă și ochi albaștri, trăsături ce au fost interpretate ca sugerând origini slave. Dat fiind că aceste studii au fost publicate în perioada sovietică, originea slavă a poporului kirghiz nu beneficiază de multă credibilitate Din cauza migrărilor, cuceririlor, căsătoriilor mixte și asimilării, numeroase grupuri etnice kirghize care locuiesc astăzi Asia Centrală și de Sud-Vest au origini amestecate, provenite adesea din fragmente ale numeroaselor triburi diferite, deși vorbesc limbi
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
orașe și colonizarea cu ruși sau cu locuitori din alte zone ale Uniunii Sovietice (conform ultimului recensământ sovietic din 1989, etnicii kirghizi reprezentau aproximativ 22% din populația orașului Frunze (Bișkek), peste 60% fiind ruși, ucraineni și oameni din alte țări slave. Kirghiztanul a fost cea mai rusificată republică a URSS, conform acestui recensământ, peste 36% din cetățenii kirghizi declarând rusa ca prima lor limbă). În iunie 1990, tensiunile etnice între uzbeci și kirghizi au ieșit la suprafață în Provincia Oș, unde
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
partea de est a Imperiului Roman, în Macedonia s-a extins într-o oarecare măsură și latina. s-au stabilit în regiunea Balcanilor, inclusiv în Macedonia la sfârșitul secolului al VI-lea e.n. În anii 580, literatura bizantină atestă raiduri slave în teritoriile bizantine din regiunea Macedonia, mai târziu și cu ajutorul bulgarilor. Documente istorice arată că pe la 680, un grup de bulgari, slavi și bizantini în frunte cu un bulgar pe nume s-au stabilit în regiunea Câmpiei Keramisiene, care își
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
grup de bulgari, slavi și bizantini în frunte cu un bulgar pe nume s-au stabilit în regiunea Câmpiei Keramisiene, care își are centrul în orașul Bitola. Se pare că domnia lui Presian coincide cu extinderea controlului bulgar asupra triburilor slave din Macedonia și din jurul ei. Popoarele slave care s-au stabilit în regiunea Macedoniei au asimilat cea mai mare parte din autohtoni și s-au convertit la creștinism în preajma secolului al IX-lea, în timpul domniei țarului . În 1014, împăratul Bizantin
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
frunte cu un bulgar pe nume s-au stabilit în regiunea Câmpiei Keramisiene, care își are centrul în orașul Bitola. Se pare că domnia lui Presian coincide cu extinderea controlului bulgar asupra triburilor slave din Macedonia și din jurul ei. Popoarele slave care s-au stabilit în regiunea Macedoniei au asimilat cea mai mare parte din autohtoni și s-au convertit la creștinism în preajma secolului al IX-lea, în timpul domniei țarului . În 1014, împăratul Bizantin Vasile al II-lea a învins armatele
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
Afectat de dificultăți politice, imperiul nu a durat mult timp, iar regiunea a revenit sub control bizantin în secolul al XIV-lea. În acel veac, aceasta a fost inclusă și în Imperiul Sârbilor, aceștia considerându-se eliberatori ai neamurilor lor slave de sub despotismul bizantin. Skopje a devenit capitala imperiului condus de țarul Ștefan Dușan. După moartea lui Dușan, succesorul acestuia a fost unul slab, și de luptele pentru putere dintre nobilii au împărțit din nou Balcanii. Aceste evenimente au coincis cu
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
au fugit de inchiziția spaniolă și de . Conform recensământului din 2002, 46,5% din copiii cu vârste cuprinse între 0-4 ani erau musulmani. Limba oficială și cea mai vorbită este macedoneana, care aparține ramurii de est a grupului de limbi slave de sud. În comunele în care grupurile etnice reprezintă peste 20% din totalul populației, limba acestora are statut co-oficial. Macedoneana este strâns legată și reciproc inteligibilă de bulgara standard. De asemenea, acesta are unele asemănări cu sârba standard și cu
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
limbă vorbită în copilărie. Sistemul macedonean de educație este format din: Nivelurile superioare de învățământ pot fi obținute în una din cele cinci universități de stat: , , , și . Există mai multe universități private, cum ar fi Universitatea de Studii Europene, Universitatea Slavă din Sveti Nikole, și altele. Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională a subscris un proiect numit „Macedonia se Conectează”, care a făcut din Macedonia prima țară conectată integral la conexiune wireless de bandă largă din lume. Ministerul Educației și Științei rapoartează
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
Universității din București, a afirmat că nu există atestări documentare ale acestei sărbători decât în secolul al XIX-lea, „ceea ce nu înseamnă mare lucru pe scara timpului”. Profesorul a propus ca etimologic, el provine din derivarea cuvântului „drag-dragul”(cu temă slavă), adăugând că „nu putem ști sigur, pentru că în domeniul etimologiei ești tot timpul pe nisipuri mișcătoare”. Lingvistul Lazăr Șăineanu a propus analogia cu „dragu-bete”, sufixul „-bete” fiind folosit în zonele din Oltenia, semnificând „adunare, mulțime”. Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
din Oltenia, semnificând „adunare, mulțime”. Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 23 februarie care în slavă se numește Glavo-Obretenia. Românii au adaptat-o, astfel apărând sub diverse nume („Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”) în perioada Evului mediu, până când s-a impus în unele zone (sudul și sud-estul României) ca . Această explicație este data și de „Micul dicționar
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
lui ca nume propriu de persoană; în acest caz, «zeul» s-a născut pornind de la un nume”, a afirmat Rodica Zafiu de la "România literară". N.A. Constantinescu, în „Dicționar onomastic românesc”, 1963, tratează cuvântul „Dragobete” la articolul despre „drag” (cu temă slavă) și ca substantiv comun, însemnând „gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră”, cunoscută și sub numele de „târtăriță” sau „repede” ("Cicindela campestris"). În „Dicționarul etimologic al limbii române”, Al. Ciorănescu propune ca etimon, cu
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
sub numele de „târtăriță” sau „repede” ("Cicindela campestris"). În „Dicționarul etimologic al limbii române”, Al. Ciorănescu propune ca etimon, cu rezerve, cuvântul sârb „drugobrat” ce se traduce prin „cumnat”. Alte teorii expuse de Lutic consideră proveniența numelui de la cuvintele din slava veche „dragu” și „biti”, care s-ar traduce prin „a fi drag” sau de la cuvintele dacice „trago” - țap și „pede” - picioare, acestea transformându-se, în timp, în drago, respectiv bete: „În paranteză fie spus, credem ca dacii au avut o
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
ale denumirii de Iliria în istoriografia greco-romană. Teritoriul Albaniei moderne nu are un echivalent în antichitate, el fiind cuprins în provinciile romane Dalmația, Macedonia (și anume Epirus Nova), și Moesia Superior. Teritoriul a rămas sub control roman (bizantin) până la migrațiile slave din secolele V-VII d.Hr., și a fost integrată în Imperiul Bulgar în secolul al IX-lea. Nucleul teritorial al statului albanez s-a format în evul mediu, sub numele de Principatul Arbër și apoi Regatul Albaniei. Primele menționări
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]