12,817 matches
-
pe Bașeu, mai jos de iazul lui Baliță (com. Havârna, jud. Botoșani) și seliștea lui Oțel, pe Podagra, afluent al Bașeului. De data aceasta privilegiul se dă pentru dreapta și credincioasa slujbă față de părintele domnului, ceea ce înseamnă că popa Iuga stăpânea satul Buciumeni încă de dinaintea domniei lui Alexandru cel Bun. În cel de-al doilea privilegiu, dat în aceeași zi, se precizează că satul Buciumeni era dania părintelui lui Alexandru cel Bun. Dar și despre alte sate, care sunt enumerate în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
privilegiu, prin care li se întăreau mai multe sate menționate și în privilegii anterioare, plus trei sate, unul pe Nistru, la gura Ohrincei, altul peste Prut, în dreptul Podolenilor și Jigărenii în județul Iași și altul în județul Vaslui, numărul satelor stăpânite de cei doi ridicându-se la 19. În legătură cu satul Temeșești, se menționează că “privilegiul lui Stan Poiană să nu aibă câștig asupra acestui privilegiu al nostru niciodată, în veci.” Ceea ce înseamnă că popa Iuga și Mihul grămatic puseseră mâna pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Mihul pisar și fratelui său Tador grămatic, patru sate pe care Alexandru cel Bun le dăruise lui Ștefan Zugraf, la 30 ianuarie 1425. Este vorba de un grup de sate care se aflau la mare distanță de celelalte sate stăpânite de Mihul. Privilegiile repetate date de domn lui Mihul și fratelui său se poate să fi fost acordate deoarece, cei doi frați, unul pisar, celălat grămatic să-l fi sprijinit pe Ștefan voievod în conflictul acestuia cu fratele său Iliaș
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care primește un privilegiu, prin care i se întărește stăpânirea asupra unei bucăți de pământ, a unei seliști, este socotit slugă a domnului “care ne-a slujit și ne slujește nouă cu credință”, așa cum este socotit și un boier care stăpânește zece sate. Statistica nu este nici ea lămuritoare în toate privințele. Sunt ani când se dau foarte puține documente, datorită unor împrejurări interne nefavorabile. Statistica nu ne arată întotdeauna condiția socială a beneficiarului unui privilegiu. Pe cumpărătorul unui sat ești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o moșie de trei sate, două din opt cazuri se împart. Din patru moșii de patru sate se împarte unul. Și chiar dacă nu se împarte acum, se dă, de exemplu, un privilegiu de întărire pentru patru sate, dar moșia este stăpânită în devălmășie de doisprezece inși, frați, surori, nepoți (7 ianuarie 1491). Singurul document în care este vorba de o moșie formată din 5 sate se împarte între moștenitori în patru părți (6 noiembrie 1491), iar o moșie de 12 sate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ivanco și neamurile sale îl vând, la 24 noiembrie 1492, lui Ștefan cel Mare, care îl dăruie mânăstirii Putna. Lista unor domenii, care se desfac în a doua jumătate a secolului al XV-lea, este mai lungă. Nepoții boierilor, care stăpâneau mari moșii, cu privilegii date de Alexandru cel Bun, vând satele moștenite, încât opoziția marii boierimi față de Ștefan cel Mare se destramă de la sine, odată cu destrămarea domeniului. În afară de vânzarea satelor moștenite, care duce practic la micșorarea sau chiar la dispariția
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și jumătate, plus o mânăstire și poieni, în cinci părți, la doi inși revenindu-le o jumătate dintr-un sat și a treia parte din alt sat. La 18 mai 1497, două sate erau împărțite între patru inși, dar trei stăpâneau un sat și cel de-al patrulea, singur, un sat. Se împart între urmași nu numai marile domenii, dar chiar și stăpânirea unui sat. Nan întemeiase satul Nănești, pentru care a primit un privilegiu de la Alexandru cel Bun. Nepoții împart
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Purcel sulariul, fiul Stanei și al lui Dobroin vornicul și a surorii sale Lușca, copiii Mărinei, nepoții Stanei. La 20 noiembrie 1499, se cumpără un sat care se împarte astfel: trei inși iau partea de sus, iar patru nepoți vor stăpâni partea de jos. Numărul moșiilor împărțite este destul de însemnat. În mențiunile documentare de după 1504, întâlnim împărțirea domeniului lui pan Hărman în 1516, între fiicele sale. Asistăm, așadar, la fărâmițarea unor mari domenii boierești, către sfârșitul secolului al XV-lea și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o vie. Toate acestea erau întărite să fie “de la noi uric, cu tot venitul, neclintit, niciodată, în vecii vecilor”. În 1458 și în 1462, toate câte țineau de Botna erau scutite de toate dările și slujbele datorate domniei. Mânăstirea Bistrița stăpânea în 1462 unul dintre cele mai mari domenii feudale din Moldova. La 13 ianuarie 1466, domnul întărea mânăstirii satul unde au fost vătămani Tăvuciu, Penea și Ananie, pe Bistrița, primit în schimb de la Coste pârcălab și îi dăruiește un rob
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dăruit Bistriței satul Roznov, pe care l-a întărit Ștefan cel Mare. Având peste 30 de sate, 31 de sălașe de țigani și 30 de sălașe de tătari, având mai multe mori în Baia, dar și sate cu mori și stăpânind o mare moșie la Botna cu iezere, cu multe prisăci și două curți, mânăstirea Bistrița este unul dintre marii feudali ai Moldovei. Veniturile ei sunt foarte mari, ținând seama că i se dăruise vama mică și vama cea mare de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
judecați decât de domn și de călugării mânăstirii. La 6 octombrie 1454, era scutită de dări și de slujbe casa din Suceava, pe care armeanul Ion o dăruise mânăstirii. La 13 iunie 1456, se întărea hotarul satului pe care îl stăpânea Moldovița la gura Brădățelului. Hotarnici a fost domnul însuși, mitropolitul Theoctist, Stanciul pârcălab, Micu Crai, Petru comis, Iurie Șerbici, Grinco de la Mamurinți, popa Rusu cu fiul său, Bogdan, Tador sulger, Serchiz voit de Suceava, Ivașco Armeanul, Ivașco Faltuc cu fratele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ungureni și Greci, ultimele două schimbate cu domnul pentru satul Vicovul de Jos, pe care l-a dăruit Putnei, a mai fost întărită prisaca Balica, lângă Iași și niște vii la Hârlău. La sfârșitul secolului al XV-lea, Mitropolia Sucevei stăpânea opt sate cu mori și pive, două prisăci, vii în dealul Hârlăului și mai multe sălașe de țigani. În două documente de la Vasile Lupu este menționat un uric de la Ștefan cel Mare, care întărea Mitropoliei stăpânirea peste 100 de familii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la oaste, la chemarea domnului, înțelegem mai bine care era relația dintre domn și biserică. Țăranii liberi. Din documentele emise de cancelaria domnească, în secolul al XV-lea, avem informații bogate despre țăranii dependenți, pe care îi găsim în satele stăpânite de boieri - sate boierești -, în satele mânăstirești sau episcopale și în satele domnești, care se aflau în ocoalele stăpânite de domn. Despre existența țăranilor liberi, nu avem nici o informație în documentele secolului al XV-lea. Acest lucru se datorează faptului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
emise de cancelaria domnească, în secolul al XV-lea, avem informații bogate despre țăranii dependenți, pe care îi găsim în satele stăpânite de boieri - sate boierești -, în satele mânăstirești sau episcopale și în satele domnești, care se aflau în ocoalele stăpânite de domn. Despre existența țăranilor liberi, nu avem nici o informație în documentele secolului al XV-lea. Acest lucru se datorează faptului că documentele din acest secol înregistrează doar proprietatea pământului și schimbările care au loc în stăpânirea pământului. Dimitrie Cantemir
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
călăreți. Studiile de sociologie istorică ale lui H. H. Stahl, Contribuții la studiul satelor devălmașe, în trei volume, au demostrat că obștile libere au supraviețuit până târziu, că satele, numite răzeșești în Moldova și moșneșești în Țara Românească, au fost stăpânite devălmaș și după întemeierea statului feudal. Pornind de la realitatea că boierii s-au străduit să uzurpe libertatea satelor libere, răzeșești, cum sunt numite, începând din secolul al XVI-lea, înseamnă că, la începutul vieții feudale din Țările Române, numărul satelor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ei, ani de zile în șir, cu Roznovanu Rosetti, care voia să pună stăpânire pe satele lor. La începutul secolului XIX-lea, vrâncenii au reușit să câștige procesul cu marele boier. În rândul satelor răzeșești, au ajuns și sate boierești. Stăpânite în devălmășie, numărul stăpânilor crește, aceștia sărăcesc și ajung în rândul răzeșilor. Constantin Cihodaru era de părere că “obștile răzeșești din această zonă (dintre Carpați și Prut, din Țara de Jos) sunt atestate ca având la bază o proprietate funciară
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1402, mânăstirii Moldovița. Domnul dăruia mânăstirii două mori în Baia, o moară de sladniță și patru sălașe de tătari, pe care le scutea de slujbele datorate domniei. La 11 aprilie 1434, era scutit de dări satul Averești, pe care îl stăpânea Mitropolia Sucevei. La 10 mai 1439, erau scutiți de dări oamenii care locuiau în hotarul prisăcii Visoca, stăpânită de mânăstire. La 11 martie 1446, Ștefan voievod acorda mânăstirii Neamț cel mai important privilegiu imunitar, prin care zece sate ale mânăstirii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tătari, pe care le scutea de slujbele datorate domniei. La 11 aprilie 1434, era scutit de dări satul Averești, pe care îl stăpânea Mitropolia Sucevei. La 10 mai 1439, erau scutiți de dări oamenii care locuiau în hotarul prisăcii Visoca, stăpânită de mânăstire. La 11 martie 1446, Ștefan voievod acorda mânăstirii Neamț cel mai important privilegiu imunitar, prin care zece sate ale mânăstirii erau scutite de toate dările și muncile datorate domniei. Egumenul mânăstirii primea dreptul de judecată asupra locuitorilor din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
satele Putnei, dar nu trebuie uitat faptul că domeniul mânăstirii este creat de domn, care cumpără sate și își înzestrează propria ctitorie. Nu este vorba, ca în Apus, ca stăpânul domeniului să impună suzeranului acordarea imunității domeniului pe care îl stăpânea el. Dar, esențial, pentru organizarea feudală a societății românești, este faptul că nici un domeniu laic (boieresc) nu primește scutire de dări și de slujbe în secolul al XV-lea, deci nu se poate vorbi de domenii laice imunitare. S-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de domn, Răzenii erau datori să-l slujească pe domn, sub comanda lui Gangur, pârcălabul de Orhei, sub ordinele căruia mergeau și locuitorii din satele care erau arondate acestei cetăți. Din secolul al XV-lea avem cete de boieri care stăpâneau în devălmășie un domeniu, cetele formate din oameni liberi. Din secolul al XVI-lea, avem documente care ne îngăduie să vorbim despre cetele militare boierești. În ceata militară boierească intrau rudele boierului. Boierii aveau slugi la curtea boierească, datoare să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
liberi. Din secolul al XVI-lea, avem documente care ne îngăduie să vorbim despre cetele militare boierești. În ceata militară boierească intrau rudele boierului. Boierii aveau slugi la curtea boierească, datoare să păzească curtea boierului, să perceapă dările din satele stăpânite de boier. Înarmate, cum era toată lumea înarmată în vremea respectivă, slugile mergeau la oaste făcând parte din ceata boierului. S-a afirmat că “slugile boierești erau oameni de oaste călări de pe moșiile lor (boierilor) care în schimbul unor scutiri și concedări
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de mărimea domeniului boieresc. Câțiva boieri mari ar fi putut să dăruiască pământ unor oameni, în schimbul serviciului militar, dar majoritatea boierilor din Țările Române posedau o jumătate de sat, un sat sau două sate. De obicei, un asemenea domeniu era stăpânit de un neam întreg. Dacă asemenea boieri dăruiau “feude” în schimbul serviciului militar, însemna că boierii rămâneau ei înșiși fără domeniu (moșie). Domeniile fiind mici, cetele boierilor erau și ele mici. Pe de altă parte, boierii noștrii nu aveau castele, unde
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În timpul luptelor din Bosnia, în 1463, el a fost făcut prizionier de către unguri. Fostul ienicer relatează că, atunci când turcii i-au spus sultanului că au ucis mulți români, sultanul a spus: „Atâta vreme cât Chilia și Cetatea Albă le țin și le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruință”. (Iorga a tradus cu „nu vom putea învinge cu totul pe unguri”). Prima confruntare dintre Moldova și Imperiul Otoman a avut loc la 10 ianuarie 1475. Bătălia care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan Gorovei și Maria Magdalena Szekely reproduc afirmațiile lui Hugo Bachtal care scria că, în a doua jumătate a secolului al XV-lea, singurii principi creștini, care se aflau în sfera lumii bizantine, erau voievozii Moldovei și Țării Românești. “Ei stăpâneau (conduceau) o țară care era în zilele lor singurul bastion al Creștinătății împotriva turcilor: și ei înșiși se considerau ca fiind într-o anumită privință ca moștenitori ai împăraților bizantini”. Ei și-au organizat curtea după modelul dispărutei curți imperiale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Occident, între 1050 și 1150, este epoca stăpânilor de castele - a castelanilor - care, la adăpostul unor ziduri puternice, ce nu puteau fi dărâmate cu armele de atunci, sfidau puterea suzeranilor lor. În Moldova nu au existat asemenea castele, singurul care stăpânea cetăți, în stare să reziste asediului unor armate străine, era domnul. Erau cetățile de pe malul Nistrului, Hotin, Soroca, Tighina și Cetatea Albă. Domnul ridică cetatea de la Orhei, punct de strajă care să împiedice o năvală a tătarilor. Apoi erau cetățile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]