10,694 matches
-
și 22 mai 1918 von Staabs a deținut pe lângă comanda Corpului XXXIX Rezervă și pe cea a Corpului XIII Armată (Regatul Württemberg). Pentru modul cum și-a condus trupele în luptă a primit ordinul „Pour le Mérite”, cu frunze de stejar, la 15 mai 1918. Pentru activitatea sa ca militar, a fost decorat cu o serie de ordine și medalii, germane și străine:
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
sau Cantharellus minor, altele keto-carotenoida canthaxanthină ca de exemplu Cantharellus cinnabarinus și Cantharellus friesii. Toate posedă în mod signifiant vitamina D. Aceste ciuperci cresc în grupuri sau în cercuri mari, se dezvoltă, depinde de soi, în păduri foioase (sub fagi, stejari) și de conifere, deseori pe mușchi și printre afine, dar de asemenea sub Castani comestibili sau prin tufișuri de zmeură și mure, la timp potrivit, din mai până în noiembrie. "Cantharellus" este un simbiont mykorrhiza (Limba greacă veche "mýkēs" ‚ciuperca‘ și
Cantharellus () [Corola-website/Science/334326_a_335655]
-
mai grei decât femelele, care cântăresc de la 5 până la 9 kg. Masculii diferă de asemenea prin lungimea mai mare a caninilor. Blana acestor animale este galben-brună sau gri-maro. Magoții trăiesc în Asia, Maroc și Algeria , Gibraltar. Habitatul acestor animale sunt stejarii înalți și pădurile de cedru. Magoții se pot cățăra ușor, dar petrec o mare parte a zilei și pe sol. Ca tot grupul de catarinieni, magoții sunt diurni. Trăiesc în grupuri, ca și macacii, de 12-60 indivizi. Potrivit rapoartelor, atunci când
Magot () [Corola-website/Science/334379_a_335708]
-
este aplicată imaginea aurită a Stemei de Stat a Republicii Moldova. În partea superioară, emailată alb, a bordurii este scris cu litere aurite, în relief, „Credință Patriei”. În partea inferioară a bordurii, marginal, este amplasată o cunună din două ramuri de stejar argintate. În însemnul ordinului clasa I, razele divergente sunt aurite, iar spadele și razele scurte - argintate. În însemnul ordinului clasa II, razele divergente sunt argintate, iar spadele și razele scurte - aurite. În însemnul ordinului clasa III, razele divergente sunt patinate
Ordinul „Credință Patriei” () [Corola-website/Science/334403_a_335732]
-
este alcătuit de trei tipuri de verigi: Primul a fost o brumă albastră, pe care stă de citit deviza ordinului cu coroana regală, în interior monograma „WR” ("Wilhelminus Rex") al fondatorului; a doua constă dintr-o coroană de frunziș de stejar cu două săbii (spade) încrucișate la mijloc; a treia este identică cu prima, cu excepția monogramei, înlocuită de un vultur negru. Acest ordin a fost acel cu cele mai multe nuanțări. Cele mai importante ar fi: Decorația cu săbii (spade) ca merit de
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
încrucișate la mijloc; a treia este identică cu prima, cu excepția monogramei, înlocuită de un vultur negru. Acest ordin a fost acel cu cele mai multe nuanțări. Cele mai importante ar fi: Decorația cu săbii (spade) ca merit de război (1848); frunză de stejar pentru titularii de clasa I și II care au deținut anterior clasa II sau III; onorarea cu brilianți pentru clasa I și II.)
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
și terenuri arabile) în Câmpia Moldovei, în nordul Podișului Moldovenesc. Aceasta este încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Jijiei și se întinde pe o suprafață de 270 hectare. Situl conservă două habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen" și "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice") și protejează o gamă floristică diversă. La baza desemnării sitului se află mai multe specii floristice submediteraneene și de silvostepă (arbori, arbusti, ierburi și flori) protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
de silvostepă (arbori, arbusti, ierburi și flori) protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (anexa I-a) privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; astfel: Arbori și arbusti: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), arțar tătăresc ("Acer tataricum"), migdal pitic (din speciile Prunus tenella și "Amygdalus nana"), vișinel (Prunus fruticosa), scumpie ("Cotinus coggygria"); Ierburi și flori: stânjenel sălbatic de stepă ("Iris aphylla ssp. hungarica"), capul-șarpelui ("Echium
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
8 ani. Când avea 16 ani s-a legitimat la RC Grivița Roșie. Și-a făcut debutul la echipa națională a României într-o partidă de Campionatul FIRA în decembrie 1984. De-a lungul carierei a strâns cinci selecții cu „Stejarii”. În anul 1986 a absolvit ca inginer constructor Facultatea de Căi Ferate, Drumuri și Poduri din Institutul de Construcții din București. În 1987 a devenit primul român invitat să joace pentru echipa internațională Barbarians. După un turneu a ales să
Octavian Morariu () [Corola-website/Science/335040_a_336369]
-
fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), este foarte răspândită în România, Basarabia și Bucovina de Nord și crește în grupuri, dezvoltându-se în primul rând în păduri de foioase (mai ales sub fagi, dar de asemenea sub stejari și tei), uneori în păduri mixte cu conifere, care se bucură de soluri grele, calcaroase, argiloase și foarte umede. Începând în august, sezonul important al apariției este de la mijlocul lunii septembrie până toamna târziu, în noiembrie, înainte de primul ger. În
Trâmbița morților () [Corola-website/Science/335164_a_336493]
-
Această specie este numită în popor buretele viperei. El coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din (mai) iunie până în octombrie mai ales în păduri foioase (stejar, fag, mesteacăn), mai rar în cele de conifere, sub castani, prin tufișuri, preferat sub aluni, chiar și câteodată în livezi. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
este din 2014, făcută de micologul italian Alfredo Vizzini sub numele de Imleria badia. În popor buretele duce numele hrib murg. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând micorize pe rădăcinile de arbori specifici sub molizi, larice, fagi precum stejari și, în zone mai calde, de asemenea sub Castani comestibili. Buretele poate fi confundat în cel mai rău caz cu "Tylopilus felleus" sin. "Boletus felleus" care este neotrăvitor dar amar. Acesta poate fi recunoscut prin tubulețele precum sporii care sunt
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
cam rară, din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Amanitaceae" și de genul "Amanita" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri vechi de foioase sub stejari și castani mai rar în cele de conifere pe lângă pini, dezvoltându-se numai în locuri calde, în special pe soluri nisipoase și acre, din iunie până septembrie (octombrie). Clasa "Agaricomycetes" care include de asemenea "Amanita caesarea", este de diversificare foarte
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
dar de asemenea pe sub sălcii), "Leccinum carpini" sin. "Leccinum griseum", "Leccinum pseudoscabrum" (trăiește în păduri de foioase în special sub carpeni dar și sub aluni, mesteceni sau plopi), "Leccinum crocipodius" (crește în păduri de foioase, mai ales sub fagi și stejari), "Leccinum duriusculum" (se dezvoltă sub plopi), "Leccinum piceinum" (se dezvoltă în păduri de conifere, mai ales sub molizi pe lângă afine), "Leccinum quercinum" (crește sub stejari), "Leccinum roseofracta" (trăiește sub mesteceni), "Leccinum scabrum" (crește în păduri de foioase, în special sub
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
mesteceni sau plopi), "Leccinum crocipodius" (crește în păduri de foioase, mai ales sub fagi și stejari), "Leccinum duriusculum" (se dezvoltă sub plopi), "Leccinum piceinum" (se dezvoltă în păduri de conifere, mai ales sub molizi pe lângă afine), "Leccinum quercinum" (crește sub stejari), "Leccinum roseofracta" (trăiește sub mesteceni), "Leccinum scabrum" (crește în păduri de foioase, în special sub mesteacăn), "Leccinum thalassinum" (se dezvoltä sub mesteceni pe teren nisipos și umed, destul de răspândit, dar numai puțin cunoscut), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
dar de asemenea pe sub salcii), "Leccinum carpini" sin. "Leccinum griseum", "Leccinum pseudoscabrum" (trăiește în păduri de foioase în special sub carpeni dar și sub aluni, mesteceni sau plopi), "Leccinum crocipodius" (crește în păduri de foioase, mai ales sub fagi și stejari), "Leccinum duriusculum" (se dezvoltă sub plopi), "Leccinum piceinum" (se dezvoltă în păduri de conifere, mai ales sub molizi pe langă afine), "Leccinum quercinum" (crește sub stejari), "Leccinum roseofracta" (trăiește sub mesteceni), "Leccinum scabrum" (crește în păduri de foioase, în special
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
sau plopi), "Leccinum crocipodius" (crește în păduri de foioase, mai ales sub fagi și stejari), "Leccinum duriusculum" (se dezvoltă sub plopi), "Leccinum piceinum" (se dezvoltă în păduri de conifere, mai ales sub molizi pe langă afine), "Leccinum quercinum" (crește sub stejari), "Leccinum roseofracta" (trăiește sub mesteceni), "Leccinum scabrum" (crește în păduri de foioase, în special sub mesteacăn), "Leccinum thalassinum" (se dezvoltä sub mesteceni pe teren nisipos și umed, destul de răspândit, dar numai puțin cunoscut), "Leccinum variicolor" (trăiește sub mesteceni), " Leccinum versipelle
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
înrudite, ca de exemplu cu "Leccinum carpini" sin. "Leccinum griseum", "Leccinum pseudoscabrum" (trăiește în păduri de foioase în special sub carpeni dar și sub aluni, mesteceni sau plopi), "Leccinum crocipodius" (crește în păduri de foioase, mai ales sub fagi și stejari), "Leccinum duriusculum" (se dezvoltă sub plopi), "Leccinum piceinum" (se dezvoltă în păduri de conifere, mai ales sub molizi pe langă afine), "Leccinum quercinum" (crește sub stejari), "Leccinum roseofracta" (trăiește sub mesteceni), "Leccinum scabrum" (crește în păduri de foioase, în special
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
sau plopi), "Leccinum crocipodius" (crește în păduri de foioase, mai ales sub fagi și stejari), "Leccinum duriusculum" (se dezvoltă sub plopi), "Leccinum piceinum" (se dezvoltă în păduri de conifere, mai ales sub molizi pe langă afine), "Leccinum quercinum" (crește sub stejari), "Leccinum roseofracta" (trăiește sub mesteceni), "Leccinum scabrum" (crește în păduri de foioase, în special sub mesteceni), "Leccinum thalassinum" (se dezvoltä sub mesteceni pe teren nisipos și umed, destul de răspândit, dar numai puțin cunoscut), "Leccinum versipelle" (crește în în păduri și
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
digestive și nervoase. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din aprlie până în noiembrie în păduri foioase mai ales sub fagi, dar și sub (stejari, sau tei), prin parcuri, chiar și câteodată în livezi, mereu pe soluri calcaroase sau cel puțin neutrale. Preotul și faimosul micolog italian Giacomo Bresadola (1847-1929) l-a denumit după micologul, preparatorul și farmacistul francez Narcisse Théophile Patouillard (1854-1926) "Inocybe patouillardi
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
cu Georgiei - din motive financiare, conform Federației Române de Rugby, pentru că clubul său avea un meci important cu Stade Français, conform altor surse. S-a retras din naționala în 2009. De-a lungul carierei a strâns 41 de selecții pentru „Stejarii” și a marcat 339 puncte, înscriind 14 eseuri. În 2014 a fost diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică sau boală lui Charcot (ALS), o boală neurologică incurabilă.
Petre Mitu () [Corola-website/Science/335268_a_336597]
-
în 1984 (28-22). A participat ca jucător-antrenor la prima ediției a Cupei Mondiale, în 1987, unde a jucat în toate cele trei meciuri, marcând un eseu în meci cu Zimbabwe. De-a lungul carierei, a strâns 62 de selecții pentru „Stejarii” și a marcat 24 de puncte, înscriind șase eseuri. În anul 1988, a devenit antrenor principal la CS Dinamo, înlocuindu-l pe Ion Țuțuianu. Cu acest club a câștigat opt titluri naționale și patru Cupe României. A fost și antrenorul
Mircea Paraschiv () [Corola-website/Science/335290_a_336619]
-
înlocuindu-l pe Ion Țuțuianu. Cu acest club a câștigat opt titluri naționale și patru Cupe României. A fost și antrenorul echipei naționale de tineret și a echipei naționale de rugby în VII. În 1994 a fost numit antrenor al „Stejarilor”, pe care le-a pregătit la Cupa Mondială din 1995 (ca antrenor secund) si la cea din 1999 (ca antrenor principal). Sub îndrumarea sa România a suferit în 2001 la Stadionul Twickenham cea mai dură înfrângere din istorie, 0-134 în fața
Mircea Paraschiv () [Corola-website/Science/335290_a_336619]
-
1979 în turneele din Marea Britanie, câștigând de presa britanică porecla de „Căpitanul de pe Arms Park”. Alături de Mircea Paraschiv, a participat că jucător-antrenor la prima ediției a Cupei Mondiale, în 1987. De-a lungul carierei, a strâns 68 de selecții pentru „Stejarii” și a marcat 12 de puncte, înscriind trei eseuri. Și-a petrecut mare parte din cariera la RCJ Farul Constantă, cu care a fost campion României. În sezonul 1989 s-a transferat la clubul bulgar Spartak Varna, cu care a
Gheorghe Dumitru (rugby) () [Corola-website/Science/335298_a_336627]
-
majore, în aceeași stare, pe care le obținea scurtând coardele deodată, prin apăsarea degetului în aceeași cază. Chitariștii gorjeni ai vremii obișnuiau, de altfel, să acompanieze cu un acord major melodia minoră. Actualmente mai activează taraful lui Paul Feraru din Stejari și cel al lui Gheorghe Panache din Crușeț.
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]