11,919 matches
-
Garrigou-Lagrange, într-o replică plină ochi de citate latinești, va merge până acolo încât îi califică pe „mușchetarii” de la Fourvière drept susținători ai unei „noi teologii”, purtătoare a virusului modernist. Foarte pe scurt, textul lui Daniélou pleacă de la următoarea constatare: teologia catolică a epocii ar fi o teologie închisă în ea însăși, fără nici o legătură cu lumea în care creștinii totuși își petrec viața de zi cu zi. Dar, în ochii lui Daniélou (ca și în ochii lui Urs von Balthasar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
citate latinești, va merge până acolo încât îi califică pe „mușchetarii” de la Fourvière drept susținători ai unei „noi teologii”, purtătoare a virusului modernist. Foarte pe scurt, textul lui Daniélou pleacă de la următoarea constatare: teologia catolică a epocii ar fi o teologie închisă în ea însăși, fără nici o legătură cu lumea în care creștinii totuși își petrec viața de zi cu zi. Dar, în ochii lui Daniélou (ca și în ochii lui Urs von Balthasar), nu rezultă de aici că teologia trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o teologie închisă în ea însăși, fără nici o legătură cu lumea în care creștinii totuși își petrec viața de zi cu zi. Dar, în ochii lui Daniélou (ca și în ochii lui Urs von Balthasar), nu rezultă de aici că teologia trebuie să „se adapteze gustului zilei”, ceea ce ar constitui o trădare a însăși esenței și vocației sale, ci „să răspundă nevoilor sufletelor care trăiesc în prezent”. Critica lui Daniélou se reduce grosso modo la două puncte. El denunță, pe de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o trădare a însăși esenței și vocației sale, ci „să răspundă nevoilor sufletelor care trăiesc în prezent”. Critica lui Daniélou se reduce grosso modo la două puncte. El denunță, pe de o parte, „pierderea sensului transcendenței lui Dumnezeu printr-o teologie raționalizată, care-L tratează pe Dumnezeu ca pe un obiect oarecare al gândirii”, iar pe de altă parte, „mumificarea unei gândiri ce rămâne încremenită în formele sale școlărești și care a pierdut orice contact cu mișcarea filozofică ori științifică actuală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
neotomist, dar nu numai). „Modernismul” de la sfârșitul secolului al XIX-lea văzuse just (întrucât aceleași probleme existau și atunci), dar a propus soluții false, căci, dorind să reacționeze împotriva pierderii sensului transcendenței, el „a căzut în agnosticism”; încercând să împace teologia cu știința, „a ajuns la abuzul exegezei critice”. Pe lângă aceste două critici majore, Daniélou mai face una, derivată: în opinia sa, în teologie s-a produs o ruptură între speculația teoretică și viața propriu-zisă. „Speculațiile teoretice separate de acțiune și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
false, căci, dorind să reacționeze împotriva pierderii sensului transcendenței, el „a căzut în agnosticism”; încercând să împace teologia cu știința, „a ajuns la abuzul exegezei critice”. Pe lângă aceste două critici majore, Daniélou mai face una, derivată: în opinia sa, în teologie s-a produs o ruptură între speculația teoretică și viața propriu-zisă. „Speculațiile teoretice separate de acțiune și neangajând viața și-au trăit traiul.” E timpul ca teologia să-și regăsească vocația holistică, pentru a împrumuta un termen din filozofia științei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aceste două critici majore, Daniélou mai face una, derivată: în opinia sa, în teologie s-a produs o ruptură între speculația teoretică și viața propriu-zisă. „Speculațiile teoretice separate de acțiune și neangajând viața și-au trăit traiul.” E timpul ca teologia să-și regăsească vocația holistică, pentru a împrumuta un termen din filozofia științei, adică să nu se mai lase fragmentată între o episteme seacă, scolastică și un pietism sentimental, lipsit de susținerea dogmatică. Cum ar trebui să răspundă Biserica celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dumnezeu ca Dumnezeu, nu ca pe un obiect, ci ca pe Subiectul prin excelență”; „să țină cont de dimensiunile noi pe care știința le-a conferit timpului și spațiului, pe care literatura le-a conferit sufletului și societății”; în sfârșit, teologia trebuie să devină „o atitudine concretă în fața existenței, lumina interioară a unei acțiuni où la vie se joue toute entière”. Dar patristica ce rol poate avea în scenariul respectiv? Pentru Daniélou, o primă trăsătură a gândirii religioase a epocii o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
joue toute entière”. Dar patristica ce rol poate avea în scenariul respectiv? Pentru Daniélou, o primă trăsătură a gândirii religioase a epocii o constituie restabilirea legăturii cu sursele esențiale: Biblia, Părinții și liturghia. Până în secolul al XIII-lea, amintește el, teologia „fusese în principal comentariu al Bibliei”. Teologia Părinților rămâne o exegeză kerygmatică, dogmatică, spirituală. Începând cu secolul al XIII-lea însă, teologia se constituie în știință autonomă, printr-un proces de abstracție din ce în ce mai elaborat, fapt care antrenează o ruptură cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poate avea în scenariul respectiv? Pentru Daniélou, o primă trăsătură a gândirii religioase a epocii o constituie restabilirea legăturii cu sursele esențiale: Biblia, Părinții și liturghia. Până în secolul al XIII-lea, amintește el, teologia „fusese în principal comentariu al Bibliei”. Teologia Părinților rămâne o exegeză kerygmatică, dogmatică, spirituală. Începând cu secolul al XIII-lea însă, teologia se constituie în știință autonomă, printr-un proces de abstracție din ce în ce mai elaborat, fapt care antrenează o ruptură cu efecte catastrofale între exegeză și spiritualitate, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o constituie restabilirea legăturii cu sursele esențiale: Biblia, Părinții și liturghia. Până în secolul al XIII-lea, amintește el, teologia „fusese în principal comentariu al Bibliei”. Teologia Părinților rămâne o exegeză kerygmatică, dogmatică, spirituală. Începând cu secolul al XIII-lea însă, teologia se constituie în știință autonomă, printr-un proces de abstracție din ce în ce mai elaborat, fapt care antrenează o ruptură cu efecte catastrofale între exegeză și spiritualitate, pe de o parte, și teologie, pe de altă parte, ducând la o uscare progresivă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
kerygmatică, dogmatică, spirituală. Începând cu secolul al XIII-lea însă, teologia se constituie în știință autonomă, printr-un proces de abstracție din ce în ce mai elaborat, fapt care antrenează o ruptură cu efecte catastrofale între exegeză și spiritualitate, pe de o parte, și teologie, pe de altă parte, ducând la o uscare progresivă a acesteia din urmă. Reîntoarcerea la Biblie ar fi așadar primul pas spre această reapropriere a sensului originar, complet, al teologiei. Dar dacă, pentru Noul Testament, primenirea s-a angajat din plin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
catastrofale între exegeză și spiritualitate, pe de o parte, și teologie, pe de altă parte, ducând la o uscare progresivă a acesteia din urmă. Reîntoarcerea la Biblie ar fi așadar primul pas spre această reapropriere a sensului originar, complet, al teologiei. Dar dacă, pentru Noul Testament, primenirea s-a angajat din plin, pentru Vechiul Testament ea se află abia la început. Vechiul Testament, remarcă Daniélou, ridică mari probleme încă de la apariția creștinismului, întrucât, deși face parte din Sfânta Scriptură, semnificația sa literală a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
paseistă. „Efortul care ni se cere”, precizează Daniélou, „este de a regăsi, dar în raport cu achizițiile științei contemporane, o interpretare capabilă să restituie Vechiului Testament caracterul său de profeție și de figură (typos)”. Prin urmare, dacă vrem să insuflăm viață unei teologii profetice ancorate în Scriptură, recurgerea la Părinți devine obligatorie, întrucât „scrierile Părinților sunt în principal un vast comentariu la Sfânta Scriptură care, de la Hipolit al Romei până la Bernard de Clairvaux, constituie domeniul propriu al gândirii creștine”. Pe lângă metoda exegetică pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
propriu al gândirii creștine”. Pe lângă metoda exegetică pe care ne-o pot pune la dispoziție, Părinții se dovedesc „actuali”, iar aici Daniélou urmează à la lettre Catolicismul lui De Lubac, „printr-un număr de categorii specifice gândirii contemporane, pe care teologia scolastică le pierduse”, în special „istoria” și ideea mântuirii colective, sobornicești, despre care am amintit deja. 1946. Henri de Lubac publică un alt volum socotit „scandalos”, Surnaturel. Etudes historiques, în care deconstruiește, cu o minuție de artizan, o pseudo-tradiție care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu generația imediat următoare, teza cu pricina - susținută, precum am văzut, împotriva sfântului Toma - a ajuns să fie considerată ca aparținând acestuia. Gaetano o reia în celebrul său Comentariu la Summa theologica și, vreme de patru secole, în școlile de teologie din Occident, pseudo-tradiția operează fără nici o stânjenire. În cartea sa, De Lubac îndrăznește să denunțe această fraudă teologică, făcând încă o dată apel la vechii Părinți, care, în opinia sa, arată contrariul, adică faptul că „există în natura umană, ca atare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Tchacos), el ajunsese într-o stare absolut deplorabilă. Aproape nimic nu se mai putea descifra. A fost nevoie de o muncă titanică de reconstituire. Iată ce consecințe poate avea avariția, pofta asta nesăbuită de bani, pe planul științei și al teologiei. Dacă un negustor egiptean ar fi propus un preț civilizat unei universități americane, de pildă, care se arăta interesată de achiziționarea codexului, și dacă n-ar fi ținut cu dinții de o sumă halucinantă, astăzi am avea sub ochi un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să fi văzut în viața lor un manuscris, fără să știe exact cu ce se mănâncă patristica sau exegeza biblică? Traducătorii Septuagintei din cadrul Colegiului Noua Europă nu sunt numai creștini, ci sunt și serios școliți într-ale filologiei, istoriei și teologiei. Există o singură excepție, un singur agnostic în grupul nostru, dar atât de bun cunoscător al limbii grecești și al tradiției creștine antice, încât îl prefer oricărui pios semidoct. Doar Dumnezeu poate judeca și alege în asemenea cazuri. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
incursiune biblică și patristică 99 4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? 123 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos 141 6. Mitul îngerilor căzuți 199 7. Traducerea Septuagintei în românește 221 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice 241 9. Teologie și patristică în catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece ani 277 Addenda „Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus!” 299 „Biblia nu se apără cu strigăte și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să intervină la mai multe greșeli ale “minunii blonde” de la una din linii, care mai mult ca sigur că greșise sala. Altceva este, însă, din cale-afară de ciudat. Se pare că pe la Federația Română de Volei e un absolvent de teologie care, de trei ani încoace, l-a cununat pe robul lui Dumnezeu Dragomir cu meciurile Știința-Metal, de nu-l mai dezlipești de ele! În orice caz, cel mai supărat pe arbitraj era finanțatorul lui Dinamo Romprest, Marian Ștefan, care a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
membri de onoare din străinătate, în Adunarea Generală care a avut loc miercuri. Noii membru titulari ai Academiei Române sunt: Toma Constantin (Secția de Științe biologice), Cernea M. Mihail (Secția de Științe Economice, juridice și sociologie), Boboc Alexandru (Secția de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie), Țăranu Cornel (Secția de Arte, Arhitectură și Audiovizual), Păun Gheorghe (Secția de Știința și Tehnologia Informației). Membri de onoare din țară au fost aleși Ioan Caproșu (Secția de Științe Istorice și Arheologie), Petre T. Frangopol (Secția de
Mihai Şora şi cardinalul Lucian Mureşan, aleși membri ai Academiei Române () [Corola-journal/Journalistic/80857_a_82182]
-
Arte, Arhitectură și Audiovizual), Păun Gheorghe (Secția de Știința și Tehnologia Informației). Membri de onoare din țară au fost aleși Ioan Caproșu (Secția de Științe Istorice și Arheologie), Petre T. Frangopol (Secția de Științe Chimice), Mihai Șora (Secția de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie), PF Cardinal Lucian Mureșan (Secția Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie). Cei trei membri onorifici din străinătate aleși, miercuri, de plenul Academiei Române sunt: Theodor W Hänsch, Mihail C. Roco și Ștefan Hell. Academia Română poate avea, prin lege și
Mihai Şora şi cardinalul Lucian Mureşan, aleși membri ai Academiei Române () [Corola-journal/Journalistic/80857_a_82182]
-
Tehnologia Informației). Membri de onoare din țară au fost aleși Ioan Caproșu (Secția de Științe Istorice și Arheologie), Petre T. Frangopol (Secția de Științe Chimice), Mihai Șora (Secția de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie), PF Cardinal Lucian Mureșan (Secția Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie). Cei trei membri onorifici din străinătate aleși, miercuri, de plenul Academiei Române sunt: Theodor W Hänsch, Mihail C. Roco și Ștefan Hell. Academia Română poate avea, prin lege și prin statut, un număr maxim de 181 de membri titulari
Mihai Şora şi cardinalul Lucian Mureşan, aleși membri ai Academiei Române () [Corola-journal/Journalistic/80857_a_82182]
-
care începe să se vadă. Bucățile par inspirate de o trăire care, neputînd fi prinsă în cuvinte, poate fi surprinsă doar de chenarul unui tablou. Pe scurt, Dumnezeu se străvede mai bine într-un tablou decît într-un tratat de teologie. De aceea, pictura cere asceză, smerenie și credință, ea nefiind o artă oarecare, ci o inițiere de ordin mistic. Singura nedumerire privește jumătatea a doua a cărții, unde pictorul strînge meticulos o puzderie de texte și cronici plastice al căror
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
Limba română - limba maternă pentru surzi? Asistent universitar Marinela Istrate Universitatea din Pitești, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Loc. Pitești, Jud. Argeș Limbajul mimico-gestual este un mod de interacțiune umană specifică omului în general, cât și surdomuților în special. Limbajul mimico-gestual este limba proprie, potrivită întru totul surdomuților, așa cum cea vorbită este pentru vorbitori. Împiedicarea folosirii
Limba rom?n? ? limba matern? pentru surzi? by Marinela Istrat () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84350_a_85675]