64,222 matches
-
tahicardie, iar sub 60/min reprezintă bradicardie (pentru intervalul 80-100/min se poate folosi expresia “frecvență (moderat) crescută”). Dacă ritmul nu este sinusal, vorbim de tahisau bradi-aritmiile respective. Ințelegerea metodei pentru o analiză competentă a traseului ECG necesită cunoștințe de teorie vectorială, respectiv a operației de proiecție și reconstituire a vectorilor (complet diferită de cea de compunere și descompunere). Prin definiție axa electrică a inimii este axa vectorului electric global în timpul depolarizării ventriculare. Ea poate fi determinată prin reconstituirea acestui vector
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
Celulele proprii ale glomusului (două sau mai multe tipuri) sunt bogate în dopamină și sunt considerate chemoreceptori. Ele ar putea funcționa și ca interneuroni inhibitori pentru terminațiile neuronale de la nivelul sinusului carotidian (nervul Hering, ram al nervului glosofaringian). Conform acestei teorii există un feed-back negativ local: impulsurile generate la nivelul terminațiilor nervoase respective eliberează un transmițător excitator pentru celulele glomusului, determinând eliberarea de dopamină, cu acțiune inhibitorie asupra terminației nervoase care a determinat de fapt activarea inițială a acestui mecanism. Chemoreceptorii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
ceva” spiritual sau sufletesc, a suscitat și suscită polemici dintre cele mai acerbe. În contextul prezentării unor opinii privind credința în reîncarnare sau în transmigrația sufletelor se cuvine să lămurim unele detalii de natură fizică, dar și psihologică. Astfel, în conformitate cu teoria cuantică, Universul este Realitatea Ultimă concepută ca un câmp infinit. Acesta capătă particularizări sau ipostazieri - diversele planuri ale existenței. Sistemul spațio-temporal cunoscut (adică cel reprezentat prin x y z t t’, unde x y z este spațiul, iar t t
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
nivel cosmic, rezultă că, de fapt, el are mai multe “linii” temporale, ceea ce ar reveni la noțiunea geometrică de plan. O altă ipostază este planul mental - suma conștiințelor tuturor oamenilor, asupra căreia vom reveni la abordarea psihologiei abisale etc. Aici teoria matematicianului polonez Joseph Polchinsky a introdus deducția logică a lumilor paralele. La originea tuturor lucrurilor se află punctul, care prin orice mișcare se supune unei funcții monotone unde τ și τ’ sunt valorile unui parametru care dă poziția punctului. Rezultă
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
a Realității Ultime, ea se numește Materie Profundă sau Câmp Fundamental și din ea se individualizează particulele. Există o ierarhie a organizării acestor particule de la simple sfere “goale” - tahionii - formate prin simpla curbare a dreptelor (de fapt a spațiului, conform teoriei lui Polchinsky) continuând cu bosonii, hadronii (care au deja ceea ce numim fizic masă sau măsură a inerției), gluonii, apoi quark urile, din care, prin combinări, se ajunge la electroni, protoni și neutroni. Asamblarea acestor ultime particule dă naștere la atomi
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
mai întâi cu rezultate ale unei ramuri din psihologie - psihologia abisală - ințiată de către C. G. Jung și care este dedicată tocmai aspectelor conștiinței umane, care se află dincolo de rezultatul direct al activității sistemului nervos central. Reamintim mai întâi că, în conformitate cu teoria psihanalitică clasică, psihicul este alcătuit din trei nivele sau etaje: - Inconștientul (Id) - depozitarul dorințelor și a refulărilor; - Conștientul (Ego) - partea care procesează informația; - Supraconștientul (Superego) - instanța moralizatoare. Teoria psihanalitică își are un corespondent în tradiția ortodoxă isihastă. Trebuie să precizăm
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
rezultatul direct al activității sistemului nervos central. Reamintim mai întâi că, în conformitate cu teoria psihanalitică clasică, psihicul este alcătuit din trei nivele sau etaje: - Inconștientul (Id) - depozitarul dorințelor și a refulărilor; - Conștientul (Ego) - partea care procesează informația; - Supraconștientul (Superego) - instanța moralizatoare. Teoria psihanalitică își are un corespondent în tradiția ortodoxă isihastă. Trebuie să precizăm că prin isihasm (de la isihia - liniște) se înțelege o practică de retragere, purificare și contopire cu Natura, dezvoltată de sfinții părinți ai ortodoxiei Greciei, având la bază meditația
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
poziție aparte, ca fiind însăși parte din Materia Profundă coborâtă în conștiința individuală. În toate aceste cazuri se observă de fapt o transcendere a cauzalității sau karmei spațiotemporale . În contextul conceptului de transmigrație, se cuvine să precizăm că există o teorie conform căreia Sfântul Ioan Botezătorul este de fapt reîncarnarea Sfântului Ilie, afirmație care se bazează pe unele declarații ale contemporanilor, redate în Evanghelii. I.4. Distincția Spiritualitate-Psihologie sau de la Geniu la Nebunie Se cuvine să amintim că aspectele de mai
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
2003 20. Sorge J. M., Reîncarnarea dintr-o nouă perspectivă. Călătorii în ținuturile atemporale și aspațiale ale sufletului, Ed. Vestala, București, 1994 PARTEA A DOUA. α și Ω. Om și Univers II.1. Argument Nu ne propunem să impunem o teorie; unii o vor crede, iar cât îi privește pe ceilalți, “ În mod firesc ei se vor convinge de acest adevăr după mai multe reîncarnări, când spiritele lor se vor descătușa de învelișurile materiale, când vor depăși epoca de piatră și
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
da seama singur cine s’a apropiat mai mult de realitatea în care se încadrează atât fenomenele cunoscute cât și cele, deocamdată, ipotetice. Și, pentru aceasta, ne-am asumat riscul că “omul drept nu va recunoaște niciodată unele credințe sau teorii numai pentru că un alt om îi va spune că ele sunt adevărate”, cu atât mai mult cu cât, conform , “realitatea însăși nu este (doar - completarea n.) ceea ce vedem cu ochii”. Acceptând universalitatea principiului hologramei (v. nota 112), “ceea ce vedem cu
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
bună cale de părăsire a corpului grosier este aceea prin deschiderea lui Brahma (fapt ce necesită fie starea evolutivă deosebită ori exerciții speciale), celelalte conducând la o reîncarnare nonumană. Aici, am încerca o similitudine: Anume, tot arată că este injustă teoria populară a posibilității reîncarnării sub/nonumane a principiului conștient (corp cauzal) uman; cu alte cuvinte, este vorba de o contradicție. În ceea ce ne privește, considerăm că nu pe unde este părăsit corpul grosier contează, ci ce și câtă informație poartă
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Buddha lasă în urma lui orice relație posibilă cu, sau gând pentru, acest pământ (reîn“carnarea” în planul sufletesc, deci în segmentul spiritual al Universului, n.n.)”. II.4.3.5.1. “Spiritele naturii” Faptul de a reuși a include într’o teorie (pentru că orice s’ar spune, tema secțiunii de față nu permite − și ca atare asta rămâne − decât o teorie, prin câteva puncte verificată experimental) cât mai multe cazuri particulare înseamnă a-i verifica și certifica (doar) plauzibilitatea. Din acest motiv
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
în segmentul spiritual al Universului, n.n.)”. II.4.3.5.1. “Spiritele naturii” Faptul de a reuși a include într’o teorie (pentru că orice s’ar spune, tema secțiunii de față nu permite − și ca atare asta rămâne − decât o teorie, prin câteva puncte verificată experimental) cât mai multe cazuri particulare înseamnă a-i verifica și certifica (doar) plauzibilitatea. Din acest motiv, am fi fost dezolat dacă n’am fi găsit un loc pentru acele entități aparținând segmentului spiritual al Universului
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
omului este constrâns să treacă dintr’un corp în altul, fără sfârșit, fiind exceptate doar acelea inițiate prin Mistere. Platon, inițiat în Misterele Orfice , datorează deci tracilor concepțiile sale privind reîncarnarea, cel puțin ca principiu. Fără a fi neapărat adeptul teoriilor civilizațiilor succesive , În această privință, suntem datori cu un comentariu. Tradiția elenă amintește trei potopuri (Ogyges, Deucalion, Dardanus, ultimul coincizând/amintind ruperea pragului ce separa Marea Neagră, cu nivel mai ridicat, de Marea Mediterană în pleistocen (1-2 milioane de ani în urmă
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
capitalism / 257 7. Dumitru Drăghicescu / 270 8. Românismul / 271 9. Mircea Vulcănescu / 275 10. Activismul cultural / 275 Capitolul XV. Imposibila comunitate? / 277 Bibliografie / 283 Introducere Ideea individului uman separat de semeni este o abstracție niciodată confirmată de experiență. Dacă acceptăm teoria conform căreia segmente distincte ale realității au ajuns treptat în zona preocupărilor cognitive, imaginea familiară a oamenilor trăind împreună a făcut printre altele ca socialul să nu devină foarte devreme subiect al interogațiilor. Spectaculozitatea fenomenelor naturii le-ar fi impus
Sociologia comunității by Tudor Pitulac[Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dedicate diverselor aspecte ale vieții sociale, respectiv cele circumscrise științelor "exacte". Problematica extrem de diversă a fenomenelor, alături de importanța deosebită a rezultatelor cunoașterii în domeniul gândirii sociale a făcut să asistăm în ultimele secole la o expansiune accelerată a domeniilor și teoriilor ce i se circumscriu. În spațiul european, fenomene cum ar fi reducerea mortalității sau eradicarea molimelor au condus la o creștere numerică semnificativă a populației, cu consecințe directe în planul vieții sociale. Progresul tehnic, cel tehnologic, fluidizarea comunicării, a deplasării
Sociologia comunității by Tudor Pitulac[Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
semnificativ în existența sa. Și totuși, ar trebui să ne salveze cunoașterea și voința. A doua o avem sau, la nevoie, o vom găsi. În urmă cu mai mulți ani, când interesul nostru s-a fixat cu predilecție în zona teoriei comunităților, problematica era, cu câteva excepții, ignorată la noi. Între timp lucrurile s-au schimbat. Astfel, problema comunităților a devenit un subiect foarte vizitat, expus și introdus în curricule. Se fac cercetări ale unor comunități concrete (excelent demers) sau se
Sociologia comunității by Tudor Pitulac[Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comunități concrete (excelent demers) sau se încearcă stabilirea profilurilor specifice comunităților-tip, în special în mediul rural. Problema este că, în general, se consideră comunitatea ca ceva dincolo de orice nevoie de definire sau de identificare funcțională generică. Câteva fragmente de teorii la modă sunt considerate suficiente pentru fundamentarea demersului. Undeva la baza acestui demers deosebit de important rămâne o zonă instabilă, pe care această lucrare încearcă să o întărească. În structura ei centrală, cartea de față este gândită ca un demers în
Sociologia comunității by Tudor Pitulac[Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
parte cruciali, iar pe de altă parte deosebit de dificil de definit, puține sunt conceptele atât de relevante ca cel de comunitate. Relevanța sa extraordinară este dată de faptul că atunci când îl analizăm atingem o multitudine de alte fenomene, concepte și teorii fundamentale. Este astăzi o idee larg acceptată că cea mai importantă idee sociologică esențială este chiar comunitatea, iar rolul ei unificator rămâne necontestat de către cei mai mulți. Deși s-ar putea identifica abordări anterioare ale problematicii comunităților, comunitatea devine un element central
Sociologia comunității by Tudor Pitulac[Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
instituționale sau societale. Ideea cu bătaia cea mai lungă dintre ideile fundamentale ale sociologiei este comunitatea. Redescoperirea comunității este fără îndoială cea mai distinctivă dezvoltare a gândirii sociale a secolului al XIX-lea, o dezvoltare care se extinde mult dincolo de teoria sociologică către arii ca filosofia, istoria și teologia pentru a deveni într-adevăr una dintre temele majore ale scriiturii imaginative în acel secol. Este greu să te gândești la orice altă idee care separă atât de clar gândirea socială a
Sociologia comunității by Tudor Pitulac[Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
atât celor care vorbesc, cât și celor care ascultă. Importate însă în discursul științelor sociale, ele produc imense dificultăți, cu un plus pentru comunitate. Absența definițiilor satisfăcătoare este privită de Cohen ca fiind legată de faptul că toate acestea implică teorii, iar teoriile despre comunitate sunt contradictorii. La extrem, dezbaterea a produs propoziții ideologic opuse, dar la fel de friabile. Se spune că modernitatea și comunitatea sunt ireconciliabile, că acele caracteristici ce definesc comunitatea nu pot supraviețui industrializării și urbanizării. Dacă este să
Sociologia comunității by Tudor Pitulac[Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
care vorbesc, cât și celor care ascultă. Importate însă în discursul științelor sociale, ele produc imense dificultăți, cu un plus pentru comunitate. Absența definițiilor satisfăcătoare este privită de Cohen ca fiind legată de faptul că toate acestea implică teorii, iar teoriile despre comunitate sunt contradictorii. La extrem, dezbaterea a produs propoziții ideologic opuse, dar la fel de friabile. Se spune că modernitatea și comunitatea sunt ireconciliabile, că acele caracteristici ce definesc comunitatea nu pot supraviețui industrializării și urbanizării. Dacă este să ne gândim
Sociologia comunității by Tudor Pitulac[Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dovedit cu neputință de construit. Pentru a indica și o soluție acestor dificultăți enumerate, o alegem pe cea propusă de Selznick, care arată că pentru a evita toate aceste dispute interminabile, "o disciplină utilă este respectarea regulii conform căreia în teoria socială definițiile trebuie să fie slabe, incluzive și relativ necontroversiale". (Selznick, 1992: 358) Să vedem însă cum se prezintă unele dintre cele mai consistente maniere de definire a comunității. 2. Definiții și strategii de definire a comunității Există multiple strategii
Sociologia comunității by Tudor Pitulac[Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
rectangular sau concentric, de exemplu. De asemenea, ideea de forță este înțeleasă în termenii lărgirii puterii unității tribale sau a altei unități colective. 2.1. Speculanții de ambiguitate Noțiunea de comunitate este fundamental ambiguă, ea fiind utilizată atât în spațiul teoriei, cât și în vorbirea curentă pentru a caracteriza două tipuri diferite de relaționare. Pe de o parte, termenul este utilizat pentru a desemna grupuri ale căror membri împărtășesc anumite valori precum și un anumit mod de viață. Ei se identifică cu
Sociologia comunității by Tudor Pitulac[Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
afectați de comportamentul nostru. Iar atât timp cât noi trăim într-o lume strâmtă, oricine este inclus în comunitatea legăturilor morale. ""Cu alte cuvinte, "comunitate" este un mod de a spune "toți oamenii" și este, de fapt, lipsită de înțeles pentru orice teorie comunitaristă fondată pe comunități particulare" (Steeves, 1998: 95). 2.2. Comunitate și comunitate Încercând să grupeze diferitele modalități utilizate pentru definirea comunității, Frazer se oprește și la aceea care caută rădăcinile sensurilor curente ale termenului comunitate pe baze etimologice. Astfel
Sociologia comunității by Tudor Pitulac[Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]