106,336 matches
-
proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și religioase. Criticul Șerban Cioculescu considera că autorul exploatează teme fantastice
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Eliade este „o frumoasă poveste în care erosul, magia, simbolul, feericul se întâlnesc grație unei bune tehnici de a organiza surpriza”. Prozatorul, eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu o considera ca fiind „una dintre cele mai frumoase fabule ale literaturii române moderne”, născută dintr-un elan nocturn irațional. Nuvela „Șarpele” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Andronic und die Schlange”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1949; traducere de Günther Spaltmann; o altă traducere de Mariana Șora, Herder, Freiburg-Basel-Wien, 1990), maghiară
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
vol. "Különös kalandok", Editura Kozmosz, Budapesta, 1976; traducere de Béla Kálmán), franceză („Andronic et le serpent”, L'Herne, coll. „Les livres noirs”, Paris, 1978; traducere de Claude B. Levenson, reeditată apoi în 1979, 1989 și 1990), spaniolă („La serpiente”, Colección Literatura Universal, Emecé Editore, Buenos Aires, 1981; traducere din franceză de Carolina de Escrivá), italiană („Andronico e il serpente”, Jaca Book, Milano, 1982; traducere de Maria Grazia Prestini), cehă („Had”, Editura Odeon, Praga, 1986; traducere de Jiří Našinec, reeditată în 1991), bulgară
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
naștere: Jean Riven, născut la 2 decembrie 1949 la Iași) este un scriitor, poet, traducător, publicist și editor israelian, originar din România. Influențat de Proust și de scriitorul israelian Pinhas Sadè, este un reprezentant proeminent al scrierii „fluxului conștiinței” în literatura ebraică. Yotam Reuveni s-a născut în 1949 la Iași sub numele Jean Riven în familia unui croitor evreu. O parte din membrii familiei, inclusiv unul din bunici, au emigrat în Israel în primii ani ai regimului comunist. Un frate
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
elementară și unde, la sinagoga locală, a trecut prin ceremonia de Bar Mitzvá. Unul din profesorii săi la Bivolari a fost Leon Volovici, ulterior istoric și cercetător La Institutul Yad Vashem din Ierusalim, care preda în vremea aceea limba și literatura română, și care a remarcat dragostea de lectură și de cultură a copilului. Reuveni a locuit și învățat apoi la București,de unde, la vârsta de 14 ani, în anul 1964 a emigrat cu tatăl și frații săi în Israel. Ei
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
numele, a lucrat în acelaș timp ca redactor la ziarul „Haaretz”, iar mai târziu la ziarul „Yediot Aharonot”. În anul 2000 și-a înființat o editură, numită „Nimrod”, în care a publicat o parte din scrierile sale și traduceri din literatura și gândirea românească și universală. Pentru o foarte scurtă vreme a organizat în locuința sa din Tel Aviv un mic teatru, „Teatrul de buzunar Nimrod”, în care a pus în scenă câteva din scrierile sale. În ultimii ani scriitorul trăiește
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
Be'ad Hahazayá”) a apărut în anul 1978. Cartea cuprindea confesiuni legate de existența omului în univers, în cosmos, în noapte, abandon și pustietate, și s-a ocupat, între altele, cu experiența proprie a homosexualității, ceea ce era foarte rar în literatura israeliană de epocă. În anul 1979 a publicat volumul de versuri „Divuah mitokh hahitrahashut” („Raport din mijlocul evenimentelor”), precum și o continuare la cartea Bead Haazaya, culegerea de povestiri „Hitpakkhut” (Deșteptare). Revoltat de cazul lui Yussef Madhat, soldat druz din armata
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
vascular cerebral, însoțit de o comă, din care nu s-a mai sculat. Ediția digitală integrală a romanului a apărut la începutul anului 2012. Criticul și publicistul Adam Barukh a declarat cu acest prilej: „Cartea anului. Un eveniment memorabil în literatura ebraică. Acțiunea cărții "Hahistoria haolamit shel ahavat gvarim" ("Istoria mondială a dragostei între bărbați") din anul 2001 se petrece în anul 2024, și trece în revistă dintr-o perspectivă literară și metafizică avatarurile existenței homosexualilor, inclusiv o prigoană presupusă a
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
primire elogioasă în rândurile unor critici și oameni de cultură ca prof.Dan Miron și Ruth Almog. în ebraică: în românește: Yotam Reuveni a tradus în ebraică peste 100 de cărți - opere literare în proză și teatru, romane polițiste și literatură știintifico-fantastică, eseuri de istoria miturilor și religiilor, cărți de filozofie, mistică și antropologie, din patrimoniul culturii universale și românești, de autori ca Jakob Böhme, Tereza de Avila, Emile Durkheim, Claude Lévi-Strauss, Gaston Bachelard, Paul Ricoeur, John Galsworthy, Knut Hamsun, Jerzy
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
lui Caliniuc”, „În singurătățile Rarăului a cântat cucoșul sălbatic”, „Kiki dă examen în fața onoratei comisii”) au fost incluse apoi, alături de alte povestiri cu subiect asemănător, în volumul "Povestiri pentru vînători și pescari", publicat în 1956 de Editura de Stat pentru literatură și artă (ESPLA) din București. Operele lui Sadoveanu au fost retipărite în anii '50 ai secolului al XX-lea sub supravegherea autorului, într-un ciclu intitulat "Opere". "Țara de dincolo de negură" a fost inclusă, alături de "Venea o moară pe Siret
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
al XX-lea sub supravegherea autorului, într-un ciclu intitulat "Opere". "Țara de dincolo de negură" a fost inclusă, alături de "Venea o moară pe Siret" și "Hanu-Ancuței", în volumul 8 al ciclului sadovenian publicat în 1957 de Editura de Stat pentru literatură și artă din București. Ediția tipărită reia structura volumului din prima sa ediție, eliminând povestirile adăugate de editori în deceniul anterior. Cartea a fost reeditată ulterior fie în varianta sa originală, fie în varianta adăugită. Temele principale ale acestui volum
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
varianta adăugită. Temele principale ale acestui volum sunt descrierea naturii și trăirea de către oameni a unui sentiment de comuniune cu natura. Criticii literari au afirmat în mai multe rânduri că Sadoveanu ar fi cel mai strălucit poet al naturii din literatura română. Criticul Tudor Vianu constata că „creația literară a d-lui Sadoveanu nu este rodul unei lucrări de cabinet și a unei imaginații operând cu datele unei experiențe reduse. Ca mai înaintașii săi realiști și naturaliști, opera sa lucrează cu
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
este sinonim cu Ion greacă și, prin urmare, născut ionienii este comună numeroase scriitori din perioada modernă timpurie, inclusiv Sir Walter Raleigh, Samuel Bochart, John Mill și Jonathan Edwards, și este încă frecvent întâlnite astăzi. este, de asemenea, găsit în literatura apocaliptică din Cartea lui Daniel, 8: 21-22 și 11: 2, cu referire la regele Greciei (יון) - cel mai frecvent interpretată ca o referire la Alexandru cel Mare În timp ce Iavan este în general asociat cu vechii greci și Grecia (vezi Geneza
Iavan () [Corola-website/Science/334746_a_336075]
-
Un număr de studii cum ar fi "A Contribution to the bibliography of Tibet", "Minor Tibetan Texts: The song of the eastern snow-mountain" și în special cartea apărută în 1998 "Tibetan Lives: Three Himalayan Autobiographies" sunt citate în continuare în literatura de specialitate actuală. În 1938 Consiliul de Conducere a ceea ce se numea deja Societatea Asiatică Regală din Bengal a ajuns la concluzia că responsabilitățile și sarcinile lui erau prea multe pentru o singură persoană. A fost numit un asistent al
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
fractură a tuberculului lateral. Osul trigon ("Os trigonum") (din latina "trigonon" = triunghi) este un osișor supranumerar (accesoriu) independent al tarsului situat în partea posterioară a talusului, lângă tuberculul lateral al procesului posterior al talusului. Incidența sa a fost estimată în literatura de specialitate a fi între 1,7 și 8% în populație, iar în 1,4% este bilateral. La examenul radiologic, prezența sa trebuie să se distingă clar de fractură Shepherd (fractura tuberculului lateral) care întrerupe baza procesului posterior al talusului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
în limba arabă pe care a recitat-o în fața emirului care nu și-a ascuns admirația pentru talentul copilului. Emirul l-a trimis să continue studiile în Italia, la Livorno, unde in 1853 Sanu a terminat studii de arte și literatură. Întors în Egipt în 1855, el a lucrat ca profesor particular al unor copii din familia khedivului Egiptului și din alte familii aristocrate, iar mai târziu ca profesor la Școala de Arte și Meserii din Cairo. Începând din anul 1869
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]
-
literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Nopți la Serampore” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Ea a făcut parte în același an din antologia "Vîrsta de aur a anticipației românești" (Editura Tineretului, București, 1969), editată sub îngrijirea lui Ion Hobana și care a încercat o recuperare a scrierilor S.F. uitate din prima jumătate
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
mai mică de experiența trăită de autor. Scriitorul considera că proza trebuie să cuprindă o „experiență” trăită de autor și să prezinte cu autenticitate etapele de evoluție a eului. În opinia sa, experiențele de viață și aventurile spirituale primau asupra literaturii, considerată ca lipsită de autenticitate. „Orice se întâmplă în viață poate constitui un roman. Și în viață nu se întâmplă numai amoruri, căsătorii sau adultere, se întâmplă și ratări, entuziasme, filozofii, morți sufletești, aventuri fantastice. Orice e viu se poate
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Proza fantastică a lui Eliade este o meditație asupra timpului și a încercării de evadare a omului din condiția umană, părăsind timpul „profan” pentru
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
nivelului de cunoaștere și de inițiere la care a ajuns, a reușit să treacă „dincolo”, cei trei orientaliști din „Nopți la Serampore” refuză să accepte miracolul, preferând să uite evenimentele pe care le-au trăit. În studiul său dedicat istoriei literaturii științifico-fantastice din România, criticul Florin Manolescu afirmă că „Nopți la Serampore” poate fi considerată o nuvelă S.F., dacă se acceptă definiția că o scriere științifico-fantastică poate avea la bază nu doar o ipoteză științifică „pozitivă”, ci și una „umanistă” sau
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
cure scurte de glucocorticoizi. Termenul de dishidroză a fost folosit pentru prima dată de către dermatologul englez Tilbury Fox în 1873 și este sinonim cu termenul pomfolix ("pompholyx") creat de alt dermatolog englez Jonathan Hutchinson, un termen folosit mai ales în literatura de specialitate anglo-saxonă cu 2 forme: cheiropomfolix ("cheiropompholyx") - dishidroza palmelor și degetelor mâinilor și podopomfolix ("podopompholyx") - dishidroza plantelor și degetelor picioarelor. Dishidroza se manifestă printr-o erupție de veziculo-bule cu conținut clar, de obicei neînsoțite de reacție inflamatorie (eritem), localizate
Dishidroză () [Corola-website/Science/334783_a_336112]
-
întreținerea și menținerea grădinii. S-a spus că a angajat optsprezece mii de muncitori și că l-a costat 16 milioane de livre. Castelul și patronul său au devenit, pentru o perioadă scurtă de timp, un centru de sărbători fine, literatură și arte. Poetul La Fontaine și dramaturgul Molière au fost printre artiștii apropiați de Fouquet. La inaugurarea Vaux-le-Vicomte, s-a jucat o piesă a lui Molière împreună cu un eveniment cină organizat de François Vatel și un spectacol impresionant de focuri
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
de liceu a stat la internatul fostului campus Randwick al școlii din urmă, orele de curs ținându-se în campusul principal din College Street.A beneficiat acolo de o bursă parțială. Turnbull s-a distins la învățătură, cu deosebire la literatură engleză și istorie. În memoria tatălui său el a înființat mai târziu,în anul 1987, o bursă Bruce Turnbull pentru elevi nevoiași la Sydney Grammar School. Turnbull a studiat apoi la Universitatea din Sydney, unde a obținut licența în arte
Malcolm Turnbull () [Corola-website/Science/334850_a_336179]
-
ales-o din simpatie față de România, stat ce a refuzat să participe la invadarea Cehoslovaciei de către armatele Tratatului de la Varșovia. În anul 1979 a obținut un doctorat în filologie la aceeași universitate, pe specializarea limba română. A devenit pasionat de literatura română și a călătorit în România, fiind întâmpinat peste tot cu o mare simpatie. După absolvirea facultății, a început să traducă din limbile franceză și română în limba cehă. A lucrat ca redactor-stilizator la Editura Práce (1977-1984), apoi ca redactor
Jiří Našinec () [Corola-website/Science/334865_a_336194]
-
a călătorit în România, fiind întâmpinat peste tot cu o mare simpatie. După absolvirea facultății, a început să traducă din limbile franceză și română în limba cehă. A lucrat ca redactor-stilizator la Editura Práce (1977-1984), apoi ca redactor la Secția literaturi romanice a Editurii Odeon din Praga (1984-1994), unde a ocupat în perioada 1992-1993 funcția de redactor-șef. A îndeplinit apoi funcția de redactor-șef al Editurii Josef ©imon (1994-1995), a fost traducător liber profesionist (noiembrie 1995 - octombrie 2001). Începând din
Jiří Našinec () [Corola-website/Science/334865_a_336194]