105,754 matches
-
Roman, fără a mai pune la socoteală o revistă ca "Salonul literar" de la Arad, al cărei redactor și director a fost chiar Al. T. Stamatiad. Sunt mai mult decât interesante scrisorile, unele dintre ele, pentru cât omenesc aduc la suprafață, citindu-le. Afecțiunea și admirația exprimate de dirigintele Oficiului de Telefoane din Roman, care se întâmplă să fie și el poet, asigurarea lui F. Aderca, la un semnal de alarmă al lui Stamatiad, că volumele și "petiția" vor fi înaintate Comisiei
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
pace bună!" (Opere 2, 224). Avem astfel suficiente date pentru a vorbi de abandonul lui David Pop într-o viață mediocră, cenușie, fără nici un efort rațional, măcar pentru a înțelege ce se întîmplă: de politică nu-i păsa, nici nu citea ziarele la care era abonat, nici nu se angaja în discuții: "Ce-i păsa lui? El voia liniște. De ce să se frămînte? Era bine cu românii, dar era bine și cu ungurii. Ce să se amestece el în certuri d-
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
un atlet care se depășește pe sine - , cu atât mai bine poți exprima emoții și percepții dintre cele mai subtile. Pentru mine, posibilitățile formei, structurii și ale temei în engleză n-au limite, și cu cât mai multă poezie engleză citesc, sau poezie în alte limbi, fie în original fie în traducere, cu atât se lărgește și se nuanțează domeniul poetic. LV. Cred că detectez oarecari ecouri eliotiene în poezia ta, cu toate că s-ar putea să mă înșel, fiindcă sunt tare
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
influențat pe el: poeții clasici latini, Milton, poeții metafizici englezi și bineînțeles poeții francezi ai secolului 19, cum ar fi Baudelaire, Corbière, simboliștii etc. Cât despre alți poeți care m-au influențat, cred că orice poet bun pe care-l citesc îmi arată un nou mod de a exprima, de a privi și de a medita asupra existenței. Așa am fost toată viața și sunt bucuroasă că încă mai sunt la fel. LV. Divination by Hair e un poem remarcabil, agresiv
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
e o capodoperă de lirism narativ concentrat: "Poșeta veche de piele a mamei,/ plină cu scrisori de care nu s-a despărțit/ tot războiul. Izul/ poșetei mamei: mentă/ și ruj și pudră Coty./ Scrisorile acelea mototolite/ roase la colțuri, deschise,/ citite și împăturite la loc de atâtea ori./ Scrisori de la tata. Iz/ de piele și pudră, care, de atunci/ încoace înseamnă feminitate,/ iubire, îngrijorare, război." Pe măsură ce trec anii, poezia ta e mai fermă, mai clară, mai adâncă. Acest mic poem face
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
Cei doi tineri critici literari nu puteau părăsi o redacție din care nu făceau parte - erau doar colaboratori - și, în plus, nimeni nu le-a propus vreodată să tămîieze, cum zice într-o românească proprie dl C.N., ierarhiile vechi. Am citit și articolul dlui C. Rogozanu din ultimul Observator. Oricît de supărat ar fi pe unii dintre noi, autorul nu spune că ar fi fost obligat să scrie altfel decît crede. Cronicarul nu e de părere, totuși, că dl C.R. trebuia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
însă într-un interviu care se vrea dens și angajează structuri de adâncime. Și asta fiindcă, spre deosebire de scris, care responsabilizează, oralitatea e o inepuizabilă sursă de clișee și adaptări conjuncturale la situația interlocuției. - Din cărțile pe care vi le-am citit și în care sunt incluse și câteva interviuri, n-am aflat nimic despre familia dv. Cum erau tatăl, mama dv.? Ce visau să devină copilul lor? În ce fel v-au înrâurit? - Provin dintr-o familie săracă. Tatăl meu, cel
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
toamna lui 1944, m-am grăbit să mă înscriu la Litere - Filozofie și Drept. - Cum v-ați apropiat de lumea cărților? Să nu-mi spuneți că printre primele cărți citite a figurat și o istorie literară că nu vă cred... Citeați cumva cu creionul în mână? Alcătuiați fișe? - Ca să pătrund în lumea cărților, nu mi-a trebuit nici un efort. M-am născut între cărți. Nu prea aveam multe catrafuse în casă, în schimb cărți și reviste erau peste tot, în rafturi
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
aceste condiții, vă dați seama că lecturile mele au fost timpurii și haotice. Încă din clasele primare am descoperit universul fascinant al ficțiunii și am pătruns în el cu frenezia unui explorator, animat de o curiozitate nepotolită. Mă întrebi dacă citeam cu creionul în mînă. Pare o glumă: nici gând de așa ceva, îmi alegeam lecturile după capul meu, parcurgeam paginile în viteză, sărind fără căință peste ce mă plictisea, grăbit să aflu "ce" se întîmplă, să ajung la deznodămînt. Eram în
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
glumă: nici gând de așa ceva, îmi alegeam lecturile după capul meu, parcurgeam paginile în viteză, sărind fără căință peste ce mă plictisea, grăbit să aflu "ce" se întîmplă, să ajung la deznodămînt. Eram în vîrsta fericită a plăcerii pure, cînd citești fără a ști dinainte ce e convenabil să-ți placă, ce corespunde ori nu canonului estetic sau pedagogic. O anumită disciplină a cititului mi-am impus-o tîrziu, prin ultimele clase ale liceului, iar cu fișe, de altfel, într-o
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
am impus-o tîrziu, prin ultimele clase ale liceului, iar cu fișe, de altfel, într-o organizare foarte personală, am început să lucrez de-abia în universitate. Prima carte memorabilă, pe care, la 7-8 ani, am învățat propriu vorbind să citesc, trecînd de la silabisire la recunoașterea simultană a mai multor cuvinte, de la efortul de a decodifica la lectura silențioasă, pur oculară, cu ritm propriu de performare a fost Călătoria lui Nils Holgerson, romanul Selmei Lagerlof. Iar prima specializare a constituit-o
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
totdeauna ce oferi. Apoi am trecut la Jules Verne și la Alexandre Dumas, cu Cei trei mușchetari, După douăzeci de ani, și celelalte. A venit și vremea biografiilor romanțate; erau pe-atunci la modă Stefan Zweig și Emil Ludwig; am citit tot ce se tradusese din ei. Am început să descopăr apoi în biblioteca de-acasă și cărți mai semnificative. Din ceața amintirii emerg câteva titluri: Crimă și pedeapsă, Don Quijote, Hedda Gabler (întâmplarea de a fi dat tocmai peste "acest" Ibsen
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
și în proză. Am început mai multe romane, chiar și o piesă de teatru. Toate tentativele acestea erau expresii ale căutării identitare ori revanșe ficționale asupra unor situații inconfortabile. S-a întâmplat însă că mă interesa mult mai mult să citesc decât să scriu, că resimțeam mai puternic nevoia de a înțelege mecanismele lumii decât de a-mi explora interioritatea. Eram și extrem de ocupat cu studiile: urmăream cursuri diverse la Litere, Filozofie, Istorie, petreceam mult timp în biblioteci, aveam și activități
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
Mi-e greu să uit fraternizarea dintre interpreți și publicul de emigranți din sală, masa dată de Elvira Popescu în onoarea foștilor ei colegi în somptuoasa-i reședință din apropierea Parisului, de bucuria lui Sică și a celorlalți actori când au citit relatările elogioase ale presei pariziene... Dragă George Arion, permi- te-mi să mă opresc aici, fiindcă oricum m-am lungit la vorbă. Las urmarea - trecerea prin edituri și cinematografe pentru altădată, dacă, bineînțeles, va mai exista o "altă" dată... - Spuneți
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
a rostit în chip nostim istoricele vorbe că în România va reveni capitalismul "când o face plopul mere și răchita micșunele". Structuri mentale similare emit formule similare. uzind la simpozion formulele propagandistice utilizate în Germania de Est în anii socialismului citindu-le pe cele din materialele puse la dispoziția participanților am realizat cât de similare, de fapt identice, sunt ele cu cele folosite în România și, probabil în toate fostele țări socialiste. Ar trebui realizat un studiu de literatură comparată pentru
Lecția istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-website/Journalistic/14668_a_15993]
-
prăbușit aventura agenților străini la Berlin. În spatele încercării de puci fascist s-au aflat cercurile militariste americane". - "comandanți SS s-au aflat în statul major al provocatorilor". La a 70-a aniversare a lui Stalin în presa est-germană puteau fi citite asemenea chemări "mobilizatoare": "Trăiască Stalin, conducătorul proletariatului mondial"; "poporul german îl salută pe Stalin, încercatul conducător al mișcării pentru pace"; "înainte sub steagul de neînvins al lui Marx, Engels, Lenin, Stalin"; "Stalin îndeamnă toate femeile și mamele: luptați pentru pace
Lecția istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-website/Journalistic/14668_a_15993]
-
de coadă și trage ș-așa ș-așa". Limbajul echivoc, clar aluziv, actualizează și funcționalitatea de simbol sexual, al impetuozității dorinței, cu care este investit în folclor motivul cailor duhurilor. Florin Manolescu a observat deja că textul ar putea fi citit în întregime ca "alegorie a unui joc erotic interzis". Ca și în La hanul lui Mânjoală, seducția erotică e tradusă ca seducție a diabolicului și chiar dacă perspectiva rămâne "familiar lucidă, contrară percepției demonice, abisal-crispate", cum observa Nicolae Ciobanu, lectura evenimentelor
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
născut, asemenea lui Salinger, în 1919). Cele două volume, publicate la mică distanță unul de altul inclusiv de către autor (Franny and Zooey a apărut în 1961, Raise High the Roofbeam, Carpenters/ Seymour, An Introduction, în 1963) dau cititorului senzația că citește despre propriul său prieten, abundă în nuanțe introspective și dialoguri sclipitoare. Seymour, fratele care avea să-și găsească sfârșitul în O zi perfectă pentru peștele-banană, e aici plin de viață, se pregătește de nuntă în Dulgheri, înălțați... Dar, ca mire
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
încheierea războiului, Seymour răspunde: "mâță moartă". în budismul zen, nimeni nu ar pune preț pe o mâță moartă (cel disprețuit de lume, abia, găsește drumul spre autocunoaștere și perfecționare). De altfel, Dulgheri... începe cu o fabulă chineză despre surprinderea esențialului citită de Seymour surioarei Franny, în vârstă de zece luni - "iar Franny se jură, până în ziua de azi, că și-l amintește pe Seymour citin-d-o". Fabula e importantă pentru modul lui Salinger de a înțelege membrii familiei Glass, oamenii
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
procesului creator (Marduk: creație prin luptă și dezmembrare, YHWH: creație prin separare etc.), creează o ierarhie a valorilor, ierarhie care include deseori genuri, rase, triburi, religii, stabilesc modele etice etc. "Rezumatele" expuse de Michael Jordan sunt uneori aride, greu de citit pentru cine nu știe povestea, alteori însă ajung la o concentrare șlefuită și foarte utilă. Nu în ultimul rând merită evocate frumoasele citate alese pentru ilustrarea temelor, altminteri greu de găsit și utile literatului. Iată, de pildă, tăblița IV mesopotamiană
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
comună îmbelșugată, unde a fost sacrificat tocmai porcul, aceasta devenind unica victimă a acelui război. Dar există pricini și mai grave aducătoare de conflicte. Cronicile militare aduc în fața judecății noastre un caz la fel de grav ca și celălalt expus mai înainte. Citiți și n-o să vă vină să credeți de întâmplarea provocatoare de război. Enunțul este scurt și cuprinzător: căpitanul britanic Robert Jenkins își pierdea o ureche în 1731, după o confruntare cu marinarii spanioli rivali. Puțini ar fi crezut că acest
„Războiul porcului” şi altele… by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296310_a_297639]
-
primit adeseori la mine, l-am luat cu mine la plimbare prin grădini și vii; i-am dat, în tot acest timp, foi de hîrtie și i-am cercetat ultimele scrieri, i-am adus cărți, l-am lăsat să-mi citească din ele și l-am îndemnat de nenumărate ori să cînte la pian și din gură. Astfel, încetul cu încetul, m-am obișnuit cu el și nu am mai resimțit groaza pe care o încercăm în apropierea unor asemenea spirite
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
timpul culegînd flori și, cînd termina de făcut un buchet zdravăn, rupea florile și vîra resturile în buzunar. Cîteodată, Conz îi dădea o carte. într-o zi, mi-a povestit Conz, Hölderlin s-a aplecat peste umărul lui și a citit cîteva versuri din Eschil. Apoi, brusc, a strigat, rîzînd spasmodic: Nu înțeleg asta! E în limba kamalateză." Căci Hölderlin avea și ciudățenia de a crea cuvinte noi. Aceste vizite s-au rărit pe măsură ce a slăbit în puteri și s-a
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
-i umple zile întregi este Hyperion-ul lui. De sute de ori, cînd mă duceam să-l văd, îl auzeam deja de departe declamînd cu mult patos, iar Hyperion e mai tot timpul deschis pe masa de lucru. Mi-a citit adeseori din el. Nici nu termina bine un pasaj, că se pornea să exclame, cu gesturi largi: "O, ce frumos, ce frumos! Maiestatea Voastră!" Apoi relua lectura, ca să adauge pe neașteptate: "Vedeți, dragă domnule, o virgulă!" Adesea se întîmpla să
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
din el. Nici nu termina bine un pasaj, că se pornea să exclame, cu gesturi largi: "O, ce frumos, ce frumos! Maiestatea Voastră!" Apoi relua lectura, ca să adauge pe neașteptate: "Vedeți, dragă domnule, o virgulă!" Adesea se întîmpla să-mi citească fragmente din alte cărți pe care i le dădusem. Nu înțelegea însă nimic: era atît de împrăștiat, încît nu-și putea duce pînă la capăt nici propriile idei, darămite să le urmărească pe ale altuia. Totuși, cu obișnuita-i curtenie
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]