107,135 matches
-
fost prima cale majoră de ieșire din oraș care nu era conectată cu o poartă a cetății. Prima secțiune a străzii, din "Frankrijklei" până în "Breydelstraat", datează din 1867. Ultima porțiune până la gară a fost terminată în 1873. Anterior, strada a purtat numele "Tenierslei" și "Wapperslei". În 1893 a primit numele actual, în onoarea pictorului Nicaise De Keyser. Pe "De Keyserlei", încadrată între "Frankijklei" și "Van Ertbornstraat", se află cea de-a treia clădire ca înălțime din Antwerpen, Antwerp Tower. Pe 7
Bulevardul De Keyser (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335782_a_337111]
-
Academia de Muzică „George Dima” din Cluj-Napoca i-a acordat titlul de Doctor În Muzică. Este cetățean de onoare al orașului Plainfield din New Jersey și al orașului Reșița, Caraș-Severin precum și al Județului Caraș-Severin. Liceul de Artă din Municipiul Reșița poartă numele „” Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al ASCAP Uniunea Compozitorilor Americani și GEMA, Uniuna Compozitorilor din Germania. Membru onorific al Consiliului de conducere al Institutului Biografic American. Numele lui Sabin PAUTZA figurează în “Who’s Who
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
unit Ioan Ploscaru a mulțumit preotului paroh Elmar Kroner pentru faptul că i-a primit pe credincioșii greco-catolici români în biserica romano-catolică în cei 41 de ani de prigoană ai Bisericii Române Unite. A urmat o procesiune cu Sfântul Sacrament, purtat de episcopul Ioan Ploscaru, urmat de peste 2.000 de credincioși, ce a pornit de la biserica romano-catolică către catedrala unită. Episcopul Ploscaru a intrat în catedrală și a oficiat Sfânta Liturghie, împreună cu mai mulți preoți din dieceza Lugojului și alte orașe
Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj () [Corola-website/Science/335792_a_337121]
-
a fost, de asemenea, descoperită. În exteriorul Criptei Papilor, zona Sfinților Caius și Eusebiu este numită astfel datorită existenței aici a mormintelor papilor Gaius („Caius”) și Eusebiu (mutate din Sicilia). Într-o altă zonă, există un mormânt atribuit papei Corneliu, purtând inscripția „”, atribuit și lui Filocalus. O placă plasată de papa Sixt al III-lea (c. 440) îi enumeră pe următoarele papii: Sixt al II-lea, Dionisie, Corneliu, Felix, Ponțian, Fabian, Caius, Eusebiu, Miltiade, Ștefan, Urban I, Luciu, Anteriu, necuprinzându-i
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
lucrat la Jockey Club ca maestru de scrimă. Totuși, s-a întors în 1931, unde si-a regăsit statutul de amator. A fost ales președintele Federației Italiane de Scrimă și a devenit antrenor principal lotului italian, cu un salariu extravagant. Purtând o cămașă neagră, a fost căpitanul echipelor italiene la Jocurile Olimpice din 1932 și la cele din 1936. A murit în 1940, la vârsta de 45 de ani, în urmă unei hemoragiei cerebrale. În anul 2013 a fost inclus în „Hall
Nedo Nadi () [Corola-website/Science/335797_a_337126]
-
5 % din totalul locuitorilor. De regulă comandantul trebuia să fie ofițer, iar în lipsa acestuia un subofițer. Membrii gărzilor au putut folosi atât uniformele vechii armate austro-ungare - însă fără însemnele acesteia, cât și haine civile. Toți membrii Gărzilor erau datori să poarte o brancardă tricoloră pe brațul stâng, pe care să figureze inscripția „Garda Națională Română” și să fie înscrisă denumirea exactă a formațiunii căreiea îi aparțineau. Deși în compunerea lor au intrat și muncitori, țărani sau intelectuali, au avut o pronunțată
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
au înrolat în acestea toți bărbații cu vârste între 18 și 50 de ani (cum s-a întâmplat în localități precum Turnu, Rîureni, Chiraleș sau Plugova, unde tot satul s-a considerat mobilizat in Garda Națională). La butonieră, membrii Gărzilor purtau Tricolorul, la fel ca cei ai Consililor Naționale. Înarmarea lor s-a făcut fie din depozitele de armament preluate de respectivele consilii, fie cu armament al unor unitati militare sau de jandarmi dezarmate, sau cu cel propriu al unor soldați
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
ul (în rusă: коко́шник<nowiki>;</nowiki> [kɐˈkoʂnʲɪk]) este un acoperământ de cap tradițional rusesc purtat de femei și fete, alături de sarafan, în principal în regiunile nordice ale Rusiei, din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. ul este, din punct de vedere istoric, un acoperământ de cap purtat de femeile căsătorite, deși fecioarele
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
acoperământ de cap tradițional rusesc purtat de femei și fete, alături de sarafan, în principal în regiunile nordice ale Rusiei, din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. ul este, din punct de vedere istoric, un acoperământ de cap purtat de femeile căsătorite, deși fecioarele purtau un articol vestimentar foarte asemănător cu cocoșnicul, dar deschis în partea din spate, numit "povyazka". Cuvântul "cocoșnic" descrie o mare varietate de acoperăminte de cap purtate în Rusia, inclusiv pălăriile cilindrice din Veliki Novgorod
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
de femei și fete, alături de sarafan, în principal în regiunile nordice ale Rusiei, din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. ul este, din punct de vedere istoric, un acoperământ de cap purtat de femeile căsătorite, deși fecioarele purtau un articol vestimentar foarte asemănător cu cocoșnicul, dar deschis în partea din spate, numit "povyazka". Cuvântul "cocoșnic" descrie o mare varietate de acoperăminte de cap purtate în Rusia, inclusiv pălăriile cilindrice din Veliki Novgorod, "kika" cu două numburi din Vladimir
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
punct de vedere istoric, un acoperământ de cap purtat de femeile căsătorite, deși fecioarele purtau un articol vestimentar foarte asemănător cu cocoșnicul, dar deschis în partea din spate, numit "povyazka". Cuvântul "cocoșnic" descrie o mare varietate de acoperăminte de cap purtate în Rusia, inclusiv pălăriile cilindrice din Veliki Novgorod, "kika" cu două numburi din Vladimir, "kika" triunghiulară din Kostroma, micile pălării cu perle din Kargopol și cocoșnicurile stacojii din Moscova. În timp ce stilurile cocoșnicurilor au variat foarte mult în trecut, cocoșnicul este
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
cu panglici lungi și groase într-un arc mare. Creasta poate fi brodată cu perle și fir de aur sau este mai simplă, folosind de obicei motive florale. Partea din față este frecvent decorată cu o plasă de perle. În timp ce poartă un cocoșnic femeile au de obicei părul strâns la spate. Cocoșnicul seamănă cu arcelet-ul francez purtat în Anglia dinastiei Tudoilor, dar fără voal negru. Cuvântul "kokoshnik" apare pentru prima dată în documente din secolul al XVI-lea și provine din
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
fir de aur sau este mai simplă, folosind de obicei motive florale. Partea din față este frecvent decorată cu o plasă de perle. În timp ce poartă un cocoșnic femeile au de obicei părul strâns la spate. Cocoșnicul seamănă cu arcelet-ul francez purtat în Anglia dinastiei Tudoilor, dar fără voal negru. Cuvântul "kokoshnik" apare pentru prima dată în documente din secolul al XVI-lea și provine din cuvântul slavic vechi "kokosh", care înseamnă "găină" sau "cocoșel". Cu toate acestea, cele mai vechi piese
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
devenit un element distinctiv al arhitecturii tradiționale rusești începând din secolul al XVI-lea. În timpul perioadei de reînnoire a culturii naționale ruse de la începutul secolului al XIX-lea, coronițele în formă de diademă au devenit o parte din veșmintele oficiale purtate de membrii familiei imperiale ruse și de femeile nobile de la curtea imperială. Aceste „cocoșnicuri” au fost inspirate în aceeași măsură de moda renascentistă italiană și de arcelet-urile franțuzești, în timp ce cocoșnicurile rusești autentice erau încă purtate de femeile din clasa de
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
o parte din veșmintele oficiale purtate de membrii familiei imperiale ruse și de femeile nobile de la curtea imperială. Aceste „cocoșnicuri” au fost inspirate în aceeași măsură de moda renascentistă italiană și de arcelet-urile franțuzești, în timp ce cocoșnicurile rusești autentice erau încă purtate de femeile din clasa de mijloc și de țărăncile bogate ale vremii. În această perioadă atât femeile necăsătorite, cât și cele căsătorite purtau modelul folosit în mod tradițional de femeile necăsătorite: ce arăta partea din față a părului și avea
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
în aceeași măsură de moda renascentistă italiană și de arcelet-urile franțuzești, în timp ce cocoșnicurile rusești autentice erau încă purtate de femeile din clasa de mijloc și de țărăncile bogate ale vremii. În această perioadă atât femeile necăsătorite, cât și cele căsătorite purtau modelul folosit în mod tradițional de femeile necăsătorite: ce arăta partea din față a părului și avea un voal translucid care cădea jos în partea din spate. Fetele și femeile ruse din mediul rural purtau cocoșnicuri la ocazii speciale până la
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
necăsătorite, cât și cele căsătorite purtau modelul folosit în mod tradițional de femeile necăsătorite: ce arăta partea din față a părului și avea un voal translucid care cădea jos în partea din spate. Fetele și femeile ruse din mediul rural purtau cocoșnicuri la ocazii speciale până la Revoluția Rusă din 1917. După Revoluție emigranții ruși au introdus cocoșnicul în moda din restul țărilor europene. În anul 2014 cocoșnicurile sunt purtate în principal de fete și femei din ansamblurile folclorice rusești. Un cocoșnic
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
jos în partea din spate. Fetele și femeile ruse din mediul rural purtau cocoșnicuri la ocazii speciale până la Revoluția Rusă din 1917. După Revoluție emigranții ruși au introdus cocoșnicul în moda din restul țărilor europene. În anul 2014 cocoșnicurile sunt purtate în principal de fete și femei din ansamblurile folclorice rusești. Un cocoșnic este, de asemenea, o parte a costumului tradițional al Snegurocikăi, nepoata și asistenta lui Ded Moroz. Regina Maria a României a purtat o tiară Cartier creată pentru a
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
europene. În anul 2014 cocoșnicurile sunt purtate în principal de fete și femei din ansamblurile folclorice rusești. Un cocoșnic este, de asemenea, o parte a costumului tradițional al Snegurocikăi, nepoata și asistenta lui Ded Moroz. Regina Maria a României a purtat o tiară Cartier creată pentru a semăna cu un cocoșnic rusesc în portretul pictat în 1924 de Philip de László. Tiara a fost printre bijuteriile expuse la expoziția “Cartier: Style and History” de la Grand Palais din Paris în perioada 4
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
ianuarie 2000, în timpul călătoriei acesteia pe lângă Jupiter, în drum spre Saturn. Descoperit în 1981, "" prezintă o orbită caracterizată printr-o semiaxă majoră de 2,5674065 u.a. și de o excentricitate de 0,1118718, înclinată cu 12,13418° față de ecliptică. Poartă numele lui Harold Masursky (1923-1990), geoplanetolog renumit, un participant major la programele Mercury și Apollo, precum și la misiunile Viking și Voyager. Deși aparține familiei Eunomia, datele obținut de Cassini-Huygens par să infirme că tipul spectral asteroidal ar fi S. Rezultatele
2685 Masursky () [Corola-website/Science/332537_a_333866]
-
la Sfânta Liturghie, rugându-se lui Dumnezeu pentru binecuvântare și ajutor prin mijlocirea acestui sfânt popular, supranumit sfântul minunilor. După ritualul Sfintei Împărtășanii, preotul înalță rugăciunile și cântecele specifice înaintea statuii Sfântului Anton și binecuvântează pâinea, pe care enoriașii o poartă la biserică și care mai apoi este împărțită tuturor, în special săracilor. La sfârșit Liturghiei se venerează relicva Sfântului Anton. Tradițional în biserica Sf. Anton se ține o trezenă (13 Marți) înainte de hramul bisericii și o novenă (9 Marți) toamna
Biserica Sfântul Anton din București () [Corola-website/Science/332543_a_333872]
-
bucal este primitiv, pentru rupt și sfărâmat sau pentru înțepat și supt, și este situat într-o înfundătură a capului, numită "vestibul". Toracele are 3 perechi de picioare. Picioarele sunt simple, cu ultimul articol (tibiotarsul) terminat cu o gheară, care poartă întotdeauna un păr ("empodiu") de diferite forme; acesta împreună cu gheara îndeplinesc funcția de "aparat de curățit". Abdomenul are doar 6 segmente. Primul segment abdominal poartă pe partea ventrală un organ bilobat, cunoscut sub numele de "tub ventral" sau "colofor", care
Colembole () [Corola-website/Science/332553_a_333882]
-
perechi de picioare. Picioarele sunt simple, cu ultimul articol (tibiotarsul) terminat cu o gheară, care poartă întotdeauna un păr ("empodiu") de diferite forme; acesta împreună cu gheara îndeplinesc funcția de "aparat de curățit". Abdomenul are doar 6 segmente. Primul segment abdominal poartă pe partea ventrală un organ bilobat, cunoscut sub numele de "tub ventral" sau "colofor", care are un rol adeziv sau de absorbție a apei. La multe colembole există pe segmentul III abdominal un organ caracteristic, cunoscut sub denumirea de "retinacul
Colembole () [Corola-website/Science/332553_a_333882]
-
atât din căsătorie cât și din țară. În "Ecstasy and Me", a pretins că s-a deghizat în propria ei servitoare și a fugit la Paris. Zvonurile au declarat că Lamarr l-a convins pe Mandl să o lase să poarte toate bijuteriile ei la cină, apoi a dispărut. Inițial a plecat la Paris apoi l-a întâlnit pe Louis B. Mayer la Londra. Mayer a angajat-o și a insistat să-și schimbe numele în — ea era cunoscută sub numele
Hedy Lamarr () [Corola-website/Science/332560_a_333889]
-
bucale sunt situate într-o înfundătura a capului, numită vestibul. Piesele bucale externe includ mandibulele care se articulează cu capul prin două puncte. Antenele sunt lungi, setiforme sau filiforme. Ochii compuși sunt mici sau absenți. La partea posterioară a abdomenului poartă, pe lângă cei doi cerci lungi și puternici, caracteristici, un apendice caudal median între ei, cel putin tot atât de lung cât cercii. Acest apendice caudal median se numește paracerc sau filamentul terminal ("filum terminale"). Cei doi cerci și paracercul servesc la sărit
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]