106,336 matches
-
de la Washington University, iar în anii 1962-1975 a fost profesor de literatura rusă la Universitatea Yale. În perioada 1973-1977 a fost vicepreședinte al Asociației Americane de Studii Slave. a publicat numeroase articole și mai multe cărți dedicate literaturii ruse, teoriei literaturii, operei lui Nikolai Gogol sau prozei ruse a anilor 1920. Monografia sa de pionierat dedicată formaliștilor ruși (1955) a fost tradusă în mai multe limbi, inclusiv în limba rusă («Русский формализм: история и теория», СПб.: Академический проект, 1996).
Victor Erlich () [Corola-website/Science/337622_a_338951]
-
expuse, ca atracție comercială, titluri importate din Franța incluzând cărți cu conținut erotic, și despre sexualitate, iar in vitrina a treia, cărți de anticariat în genul cărți de „sfaturi utile” în genul " „Cum se trișează în jocul de cărți” și literatura clasică, inclusiv traduceri în limba română din cadrul colecției Biblioteca pentru toți. Librăria conținea cărțile editate în România și în plus, volume importate din Franța și Germania, mai cu seamă cărți de medicină și drept. De asemenea vindea și ןinstrumente și
Leon B. Alcalay () [Corola-website/Science/337649_a_338978]
-
cu seamă cărți de medicină și drept. De asemenea vindea și ןinstrumente și partituri muzicale. Între anii 1899-1920 editura Alcalay a publicat colecția „Biblioteca pentru toți” (înființată de Dumitru Stăncescu în 1895) care cuprindea din cele mai însemnate cărți din literatura română și universală, care se vindeau cu prețuri ieftine, la îndemâna publicului. După moartea lui Alcalay, colecția a continuat să apară în alte edituri, până în zilele noastre. Editura Alcalay publica și un catalog de cărți, ceea ce era o premieră în scena
Leon B. Alcalay () [Corola-website/Science/337649_a_338978]
-
său. Unitatea de forță, newtonul, îi poartă numele. Nipkow, Paul 1860-1940 Inventator german, unul dintre pionierii televiziunii. Nobel, Alfred 1833-1896 Chimist suedez, inventatorul dinamitei și fondatorul Premiului Nobel, care se acordă celor ce obțin realizări deosebite în fizică, chimie, medicina, literatura și pace. Oersted, Hans 1777-1851 Savant danez, a descoperit că magnetismul poate fi produs de curentul electric. A fost unul dintre primii oameni care a înțeles electromagnetismul. Otto, Nikolaus 1832-1891 Inginer german care a construit primul motor cu combustie internă
Savanți și inventatori () [Corola-website/Science/337627_a_338956]
-
avut mare succes în Rusia. Spielhagen s-a născut în Magdeburg și s-a mutat cu părinții la Stralsund, unde tatăl său a fost numit arhitect guvernamental în 1835. A urmat cursurile gimnaziului din Stralsund, a studiat dreptul și apoi literatura și filosofia la universitățile din Berlin, Bonn și Greifswald. La Bonn, el a fost un membru al Burschenschaft Franconia, din care mai făceau parte la acel moment Carl Schurz, Johannes Overbeck, Julius Schmidt, Carl Otto Weber, Ludwig Meyer și Adolf
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]
-
a Uniunii Scriitorilor din România. Poeta s-a născut pe 15 decembrie, 1948, în comuna Teaca, județul Bistrița-Năsăud. A absolvit Facultatea de Filologie, secția limbă română, limbă franceză, din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în 1972. Este profesoară de limba și literatura română. A debutat în revista literară "Echinox" din Cluj-Napoca, în ianuarie-februarie 1970, nr. 1-2, cu poezia „În amurgul roșcat”. A debutat în volum cu „Primăvara casei”, publicat în 1984 la editura Facla din Timișoara. A fost admisă în Uniunea Scriitorilor
Ana Pop Sîrbu () [Corola-website/Science/337641_a_338970]
-
site/critica e poesia Premiul USR, filiala Timiș, 2014 pentru volumul de versuri , ”Morfologia nopții ” , coperta de Septimiu Sîrbu , ,Prefața de Grațiela Benga , edit.David Press Print , Timișoara ,2013 1.Grațiela Benga Tutuianu, ”Cu cărțile la vedere .O privire asupra literaturii marginilor ” , ediția a doua , revăzută și adăugită, edit Universității din Oradea ,2015 , pag.420 , cap. ” Ana Pop Sîrbu sau recuperarea vârstelor uitate ” ,pag.91-99 2. Gheorghe Mocuța,”Lecturi libere într-o țară ocupată ”,editura Emia, Deva ,2015, cap.” Ana Pop
Ana Pop Sîrbu () [Corola-website/Science/337641_a_338970]
-
în Uniunea Sovietică și a devenit unul din primii critici care i-au popularizat pe scriitorii sovietici în Occident. El a fost, de asemenea, unul dintre principalii susținători (și un prieten intim) ai poetei Marina Țvetaeva. În 1928, convins că literatura rusă din exil era de fapt moartă, Slonim s-a mutat la Paris și, în calitate de antifascist, a aderat la patriotismul sovietic. Contactele lui din anii 1930 cu Uniunea pentru Repatriere au fost deosebit de controversate. A scăpat de al Doilea Război
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
controversate. A scăpat de al Doilea Război Mondial și a ajuns în Statele Unite ale Americii la bordul navei SS "Navemar", activând în anii 1940 și 1950 ca profesor la Sarah Lawrence College. A continuat să publice tratate și studii despre literatura rusă, familiarizând publicul american cu tendințele majore ale poeziei și prozei sovietice. Și-a petrecut ultimii ani de viață la Geneva, unde a tradus "Porumbelul de argint" al lui Andrei Belîi și a lucrat sporadic la memoriile sale. Slonim s-
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
lor i-a plasat în opoziție cu tatăl lor, care susținea moderat-liberalul Partid Constituțional Democratic. Slonim, care se considera el însuși mai degrabă un libertarian socialist decât un marxist, a lucrat la înființarea unor „cercuri de autoinstruire” în care circula literatura interzisă în rândul elevilor și muncitorilor și a călătorit în Europa pentru a se întâlni cu Osip Minor. Așa cum își amintea în anii 1960, conducerea eseriștilor era „îngrozită să descopere că în Odesa și în cea mai mare parte a
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
parte a zonelor învecinate majoritatea activităților erau desfășurate de băieți și fete de 16 sau 17 ani”. Potrivit altor surse ulterioare, el a intrat în atenția Ohranei și a părăsit Rusia pe ascuns. Începând din 1911 a studiat filozofia și literatura la Universitatea din Florența, unde a obținut doctoratul. În 1914, el a publicat în Italia o traducere a ciclului de poezii "Senilitate" de Ivan Turgheniev. În 1918 Slonim a absolvit, de asemenea, Universitatea Imperială din Sankt Petersburg. La începutul Primului Război Mondial
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
pe teme politice și schițe istorice, precum și cu impresii dintr-o excursie efectuată în 1926 în Statele Unite ale Americii și cu un imagiu adus Pragăi în 1928, Slonim a devenit principalul cronicar literar de la "Volya Rossii". El credea că importanța literaturii ruse consta în capacitatea sa de a transmite „problemele vitale ale existenței sociale și individuale” și a sperat că această tradiție va fi dusă mai departe în exil: „Știm că cei mai buni dintre [scriitorii emigrați] și-au făcut drum
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
dusă mai departe în exil: „Știm că cei mai buni dintre [scriitorii emigrați] și-au făcut drum prin suferință și luptă”. Înainte de 1925, Slonim a desfășurat o polemică vie cu Zinaida Gippius, ale cărei articole din "Sovremennye Zapiski" prooroceau moartea literaturii ruse. Dojenind „garda veche” a literaților ruși, el a susținut în schimb că literatura modernă înflorea atât în Rusia, cât și în exil. Începând de atunci, Gippius l-a privit cu ostilitate pe Slonim, mai ales pentru că a promovat-o
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
au făcut drum prin suferință și luptă”. Înainte de 1925, Slonim a desfășurat o polemică vie cu Zinaida Gippius, ale cărei articole din "Sovremennye Zapiski" prooroceau moartea literaturii ruse. Dojenind „garda veche” a literaților ruși, el a susținut în schimb că literatura modernă înflorea atât în Rusia, cât și în exil. Începând de atunci, Gippius l-a privit cu ostilitate pe Slonim, mai ales pentru că a promovat-o pe Țvetaeva, inamica ei personală. În timp ce rivalul lor acmeist Gheorghi Adamovici își dorea să
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
și realismul social puteau încă să se contopească într-un întreg coerent: „vicisitudinile spirituale trebuiau să fie ilustrate din exterior, astfel încât cititorul să le poată vedea”. Ei au cerut emigranților să urmărească evoluțiile moderniste și să copieze pașii urmați de literatura sovietică. În calitate de cronicar al literaturii sovietice, Slonim a identificat ecouri din epica filozofică și politică a secolului al XIX-lea în romanele lui Evgheni Zamiatin, Boris Pasternak, Vsevolod Ivanov și Iuri Oleșa. El a privit cu optimism politic către Noua
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
să se contopească într-un întreg coerent: „vicisitudinile spirituale trebuiau să fie ilustrate din exterior, astfel încât cititorul să le poată vedea”. Ei au cerut emigranților să urmărească evoluțiile moderniste și să copieze pașii urmați de literatura sovietică. În calitate de cronicar al literaturii sovietice, Slonim a identificat ecouri din epica filozofică și politică a secolului al XIX-lea în romanele lui Evgheni Zamiatin, Boris Pasternak, Vsevolod Ivanov și Iuri Oleșa. El a privit cu optimism politic către Noua Politică Economică, care ducea Rusia
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Oleșa. El a privit cu optimism politic către Noua Politică Economică, care ducea Rusia înapoi la capitalismul originar. Slonim a căutat indicii că scriitorii comuniști începeau să fie încântați tot mai puțin de statul sovietic și se păstrează înregistrări cu privire la literatura „obositoare și jalnică” de propagandă. În scopul de a ilustra aceste idei, "Volya Rossii" a publicat fragmente din operele lui Zamiatin, dar și din cele ale lui Isaac Babel și Mihail Șolohov, alături de Guillaume Apollinaire sau Karel Čapek. "Volya Rossii
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
respins avansurile ei în 1924, dar au rămas prieteni. El a criticat aventura ei cu K. B. Rodzevitch, pe care îl considera un bărbat „plictisitor și mediocru”. Pe la sfârșitul anilor 1920, Slonim a ajuns să împărtășească opinia lui Gippius că literatura rusă din exil era condamnată deoarece legăturile sale cu pământul rusesc erau retezate pentru totdeauna. El a menționat că, din anul 1926, Delegația Străină a trebuit să se bazeze doar pe publicațiile sovietice pentru a înțelege ceea ce se întâmplă în
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
deoarece legăturile sale cu pământul rusesc erau retezate pentru totdeauna. El a menționat că, din anul 1926, Delegația Străină a trebuit să se bazeze doar pe publicațiile sovietice pentru a înțelege ceea ce se întâmplă în Rusia și a susținut că literatura sovietică ar putea fi urmărită datorită valorii sale documentare. El însuși a publicat o introducere în literatura rusă în ediția din 1927 a "Slovanský Přehled". Scepticismul său este evident, de asemenea, în eseurile sale politice, unde a afirmat că ideile
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Delegația Străină a trebuit să se bazeze doar pe publicațiile sovietice pentru a înțelege ceea ce se întâmplă în Rusia și a susținut că literatura sovietică ar putea fi urmărită datorită valorii sale documentare. El însuși a publicat o introducere în literatura rusă în ediția din 1927 a "Slovanský Přehled". Scepticismul său este evident, de asemenea, în eseurile sale politice, unde a afirmat că ideile eserilor au fost înăbușite prin procesele spectacol din 1922. Cam prin acea perioadă, grupul eserilor din Praga
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
concentrat atenția pe descrierile contrapropagandistice ale realismului socialist, care intrau în discursul politic și literar sovietic oficial în perioada conducerii lui Iosif Stalin. Cititorii textelor sale au realizat comentarii contrastante: Aucouturier consideră că studiul său din 1930 dedicat "Stalinismului în literatură" este „important”; cu toate acestea, potrivit sociologului rus Evgheni Dobrenko, contribuția lui Slonim „depășește limitele cercetării științifice”. Deși și-a păstrat vechile valori narodnice, Slonim a favorizat estetismul și formalismul în comparație cu determinismul social și, din aceste motive, a criticat activitatea
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Hommaire de Hell. Împreună cu Reavey, el a publicat una dintre primele colecții de proză rusă tradusă în limba engleză (1934), care este de remarcat, de asemenea, pentru includerea realiștilor socialiști Alexandr Fadeev și Feodor Gladkov. Cu ajutorul lui Gide, antologia de literatură sovietică a lui Slonim și Reavey a fost tipărită de editura Gallimard în 1935 și a inclus, posibil, traduceri nesemnate realizate de Țvetaeva. Slonim publica prin acea perioadă cronici literare periodice, îndreptându-și atenția către operele lui William Faulkner, Peter
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
afla în Spania și lua vaporul SS "Navemar" de la Sevilla către New York, alături de prietenii Zosa Szajkowski și Mark Zborowski. Slonim a ținut inițial prelegeri pe teme rusești la universitățile Yale, Chicago și Penn, înainte de a deveni, în 1943, profesor de literatură rusă și literatură comparată la Colegiul Sarah Lawrence din Yonkers. În paralel cu publicarea unor articole diverse în reviste academice americane, Slonim a contribuit, de asemenea, la revista culturală evreiască "Yevreiski Mir". Într-un articol publicat în 1944 în acea
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
și lua vaporul SS "Navemar" de la Sevilla către New York, alături de prietenii Zosa Szajkowski și Mark Zborowski. Slonim a ținut inițial prelegeri pe teme rusești la universitățile Yale, Chicago și Penn, înainte de a deveni, în 1943, profesor de literatură rusă și literatură comparată la Colegiul Sarah Lawrence din Yonkers. În paralel cu publicarea unor articole diverse în reviste academice americane, Slonim a contribuit, de asemenea, la revista culturală evreiască "Yevreiski Mir". Într-un articol publicat în 1944 în acea revistă (recenzat favorabil
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
cu publicarea unor articole diverse în reviste academice americane, Slonim a contribuit, de asemenea, la revista culturală evreiască "Yevreiski Mir". Într-un articol publicat în 1944 în acea revistă (recenzat favorabil de către criticul Simon Markish), el a negat existența unei literaturi evreiești separate în Rusia, afirmând că autorii evrei erau doar autori ruși. Poziția sa în această amplă dezbatere despre asimilarea evreilor a fost similară cu cea a unchiului său Aihenvald. La sfârșitul anului 1944, el a conferențiat la Academia Phillips
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]