10,716 matches
-
de examen este numită prin decizie a inspectorului școlar general în următoarea componență: a) președinte - un inspector școlar general adjunct; ... b) vicepreședinte - inspectorul școlar pentru dezvoltarea resursei umane; ... c) 1-2 secretari - inspectori școlari sau directori; ... d) 2-6 informaticieni/analiști programatori/analiști (programatori) ajutor; ... e) 5-8 membri - inspectori școlari de specialitate, directori, cadre didactice titulare în învățământul preuniversitar cu abilități de operare pe calculator. Articolul 19 (1) Din comisia de examen nu pot face parte persoane care au în rândul candidaților soțul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/275427_a_276756]
-
a evalua eficacitatea și eficiența politicilor, programelor și proiectelor din sectorul public. Elementele cheie ale Managementul bazat pe rezultate sunt prezentate în Tabelul de Măsurare a Rezultatelor. ... 5) Managementul bazat pe rezultate este un instrument de proiectare care le permite analiștilor de politici, programe și proiecte să argumenteze clar de ce este nevoie de inițiativă, ce se așteaptă să se realizeze și modul în care se va recunoaște succesul atins. Cu alte cuvinte, acest instrument definește relația cauzală dintre activități, rezultate, obiective
EUR-Lex () [Corola-website/Law/280071_a_281400]
-
conștiința centrală, cea periferică e confuză, cu o percepție selectivă. în mod similar, unele decizii sunt conștiente, altele instinctive. Cunoaștem motivele în cazul primelor, dar alegem de multe ori fără să conștientizăm decât vag acest lucru. Experții în marketing și analiștii politici se concentrează asupra a ceea nu iese în evidență. Unele alegeri sunt ghidate de căutarea plăcerii. Dar, când mergem dincolo de opțiunile care ne aduc o satisfacție imediată, realizăm că societatea deschisă suferă de pe urma așa-numitei lipse a unui scop
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
ordinea crescătoare a topului) de Emil Hurezeanu, Mircea Dinescu, Robert Turcescu, Marius Tucă, Ion Cristoiu și Cristian Tudor Popescu. Pe ultimele locuri ale topului s-au clasat (în ordine descrescătoare) Radu Moraru, Cornel Nistorescu și Sorin Roșca Stănescu. La categoria „analiști politici” nu a fost nominalizată nici o femeie; de la ultima la prima poziție, cei desemnați de publicul românesc au fost: Cristian Pârvulescu, Stelian Tănase, Iosif Boda, Emil Hurezeanu, Silviu Brucan, Dan Diaconescu, Marius Tucă, Robert Turcescu, Ion Cristoiu, Cristian Tudor Popescu
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
Tucă, Robert Turcescu, Ion Cristoiu, Cristian Tudor Popescu. Semnele de întrebare de care vorbeam mai sus nu au nici o legătură cu competențele profesionale ale persoanelor menționate. Ele vizează însă următoarele observații: ă din douăzeci de poziții de top (jurnaliști și analiști politici), doar una este ocupată de o femeie, în timp ce nu mai puțin de patru poziții în fiecare dintre cele două clasamente sunt ocupate de aceiași bărbați; ă singura femeie prezentă în cele două topuri este și una dintre puținele moderatoare
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
Direcției știri a TVR și realizatoare a emisiunii „Ediție Specială”, precum și de Monica Ghiurco, gazda „Agendei politice” ă ambele difuzate de postul național); ă la nivelul percepției publicului larg există o evidentă confuzie între conceptul de „jurnalist” și cel de „analist politic”, confuzie dovedită mai ales de faptul că pe primele patru poziții în ambele topuri se află aceiași patru gazetari/comentatori politici (C.T. Popescu, Ion Cristoiu, Robert Turcescu, Marius Tucă). Astfel, pentru a intra în atenția publicului ca jurnalist, dar
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
dovedită mai ales de faptul că pe primele patru poziții în ambele topuri se află aceiași patru gazetari/comentatori politici (C.T. Popescu, Ion Cristoiu, Robert Turcescu, Marius Tucă). Astfel, pentru a intra în atenția publicului ca jurnalist, dar și ca analist/comentator politic, cea mai sigură cale este să moderezi un talk-show de acest fel sau, cel puțin, să fii invitat la numeroase astfel de programe de televiziune. În cazul jurnalistei Gabriela Vrânceanu Firea, afirmația este confirmată de realitate; la fel
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
se numără atât temele considerate importante de către realizatori și, prin urmare, propuse spre dezbatere, cât și maniera de abordare a respectivelor probleme, dată de faptul că moderatorii, în marea lor majoritate bărbați, invită cu preponderență bărbați ă fie ei politicieni, analiști politici sau jurnaliști. Astfel, în contextul în care participarea la talk-show-uri pare să fi devenit un element-cheie în jocul democratic în România, se creează și se întreține un adevărat cerc vicios, care face ca politicienele să fie subreprezentate atât în
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
gamă de costuri și beneficii În cadrul său decizional intern. Practic, puterea economică și politică ce Însoțește acest mod de operare tentează În permanență o firmă mare să Își Însușească beneficiile și să lase pe seama altora costurile”. Cu alte cuvinte, deși analiștii de afaceri ai firmelor agricole au o vedere periferică slabă, puterea politică pe care o dețin aceste organisme - atât individual, cât și colectiv - le poate feri de atacuri venite dinspre unghiul mort. Viziunea Îngustă Aproape toate studiile menite să evalueze
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cu emoție, cu Îndoială sau În mod critic, În funcție de „regiunea” lor de origine. Educația, cultura, limba, sensibilitatea personală și contextele acțiunii lor au influențat modurile extrem de variate În care au prezentat-o. Și talentul lor, desigur! Talentul de observator, de analist, de realizator de descrieri, de scriitor sau de desenator, ca În cazul lui François Valentin, ale cărui desene constituie cea mai veche iconografie a costumului breton pe care o deținem. Aceste desene ilustrează În anul VII al calendarului republican călătoria
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din elemente variate și sincretice preluate din așa-numita cultură „populară”, mijloc privilegiat de rezistență la anumite forme de dominare sau de injoncțiune, contracultura s-a născut În Statele Unite, unde și-a găsit domenii de expansiune, a produs eroi și analiști. Influența sa s-a extins apoi În Europa Occidentală. Astfel, citim În Les Nouvelles littéraires din 21 august 1972: „Malraux și Gide sunt demistificați. S-a născut o contracultură. Vom face teze de doctorat de-acum despre Lucky Luke și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
timp și care decurge din regulile elementare ale taxinomiei. Este ca și cum un biolog s-ar adresa unei broaște, întrebând-o: Domnule Brotac, acceptați să fiți clasat în categoria batracienilor sau vă considerați o reptilă?" Totuși, cea mai mare parte a analiștilor politici, care sunt dedicați studierii clivajelor și partidelor politice din țările fostului bloc comunist, nu își pun problemele conceptuale ridicate de Andrea Römmele. Deseori aceștia recurg la concept fără a simți nevoia să-l definească, atunci când nu adoptă mecanic definiția
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
un univers intelectual diferit de cel al teoriei lui Lipset și Rokkan. Cu toate acestea, mulți autori o citează cu sfințenie pe de o parte, iar pe de altă parte susțin paradigma celor patru clivaje fundamentale. Ne întrebăm dacă acești analiști politici au citit cu adevărat sau doar au consultat opusculul lui Rae și Taylor, căci se prea poate ca prestigiul lui Douglas Rae, autorul unei lucrări paradigmatice asupra tipurilor de scrutin, să justifice asemenea referințe grăbite și necritice. Un alt
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și care ar putea să vorbească la fel de bine despre tenis sau despre fluturi; crezându-se Condorcet, acești doi autori formalizează și exprimă într-o manieră matematică, puțin elaborată, niște idei foarte simple până la urmă. Totuși, cea mai mare parte a analiștilor politici care folosesc termenul de "clivaj politic" stabilesc o legătură între acesta și conflict. În domeniul analizei comparative a partidelor politice, cuvântul denumește un concept cheie al acestei abordări pe care LaPalombara și Weiner o califică drept "istorico conflictuală" și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
identitare la aceștia, fondată pe aceste diferențe și care motivează acțiunea lor eventuală, și în cele din urmă, clivajul se concretizează în termenii unor organizații, constituite cel puțin pe unul dintre versanții clivajului; în urmă cu câțiva ani, filozoful și analistul politic belgian Jean Ladrière vorbea de "organe purtătoare" de conflict. Cu toate acestea, odată stabilită prezența unor raporturi logice între conceptele de "clivaj" și cel de "conflict", problema rămâne deschisă în privința acestei relații înțeleasă în termenii de antecedent și următor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Sartori îi stabilea o anamneză riguroasă. Însă lucrurile sunt chiar și mai grave: sir Alfred Ayer invita filozofia să poarte o luptă cotidiană împotriva fascinației la care e supus spiritul din partea limbajului. Nefiind ghidați de o filozofie critică, prea mulți analiști politici care au trăit sau nu experiența socialismului, cad în cursele limbajului și, prin urmare, în sociocentrism. Astfel, aceștia uită ceea ce spunea Quine marele filozof american că o cultură nu se traduce deloc, ci se învață. Pentru a studia partidele
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
politici care au trăit sau nu experiența socialismului, cad în cursele limbajului și, prin urmare, în sociocentrism. Astfel, aceștia uită ceea ce spunea Quine marele filozof american că o cultură nu se traduce deloc, ci se învață. Pentru a studia partidele, analiștii politici au nevoie de concepte, dar acestea nu sunt neutre, având o istorie precum și semnificații care trebuie determinate hic et nunc. Așa cum preciza Bertrand Badie, trebuie să retrasăm etimologia istorică și politică a conceptelor comparative utilizate. Ce înseamnă cuvântul "clivaj
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
la limită, "linie de clivaj" s-a substituit altor vocabule precum political opposition sau division. În engleză, acest cuvânt împrumutat limbii franceze, conservă o conotație savantă contrară termenilor folosiți până atunci, ceea ce îi explică fără îndoială succesul înregistrat în rândurile analiștilor politici. E interesant să observăm că dacă știința politică franceză și-a însușit automat termenul "clivaj" cu tot succesul mediatic pe care-l cunoaștem spaniola și italiana au împrumutat direct originalul englez, ceea ce sporește ezoterismul care aurolează cuvântul. E adevărat
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
cu ajutorul cuvintelor și pentru a învinge trebuie să convingi. Și cum să convingi dacă nu prin intermediul discursului? Un discurs care are în vedere din ce în ce mai mult seducția și care, în consecință, se adresează tot mai puțin rațiunii. În fața unei asemenea probleme, analistul politic care compară partidele trebuie să se păzească de piedicile limbajului care pornesc, toate, de la ceea ce Bourdieu numea odinioară "iluzia cunoașterii imediate". Statutul structural al clivajelor politice explică dificultatea aplicării modelului lui Rokkan la țările "noii Europe" în măsura în care cei aproape
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
să prezentăm o serie de rezultate ale acestei munci. Fără îndoială că s-ar fi putut mai bine, mult mai bine. Intenția noastră nu este aici una strict metodologică. Pentru a aplica paradigma lui Rokkan țărilor din Europa orientală, orice analist politic trebuie să împace două exigențe contradictorii: respectarea regulilor modelului, pe de o parte, și respectarea singularității și originalității țării avute în vedere de analiză, pe de altă parte. În definitiv, trebuie să evităm capcanele așa zisului conceptual stretching și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
fundamentale, absent până atunci din sistemul național de partide: astfel, e cazul resurgenței "chestiunii naționale" după 1965, care se traduce printr-o multiplicare a partidelor provenite din clivajul centru/periferie în țări europene care până atunci ignoraseră acest fenomen. Mulți analiști atașați criticii lui Rokkan se înșeală asupra unui lucru: sistemul de clivaje s-a "congelat" după primul Război mondial, nu sistemele de partide. Pe de altă parte, mulți dintre susținătorii așa zisului "defreezing" al clivajelor postulează în mod naiv că
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
care apasă asupra gestiunii politice a țărilor din vechiul spațiu comunist, sunt atât de puternice încât nici acestea nu ne ajută prea mult. Cel mai înșelător dintre aceste criterii e adeziunea la o federație europeană de partide pe care mulți analiști politici le confundă cu "partidele europene", chiar dacă nu prezintă nici unul dintre caracterele distinctive ale unui partid. La originea amintitelor federații, regăsim internaționalele istorice. Inițial, acestea pornesc de la dinamica istorică a Mișcării muncitorești, care, sub impulsul marxiștilor și anarhiștilor, s-a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
le găzduia... Odată cu întoarcerea sau venirea democrației competitive, internaționalele și mai ales federațiile europene de partide își fac simțită prezența într-o manieră care derutează și îngreunează munca de analiză și clasificare a tuturor celor care, fie ei jurnaliști ori analiști politici, ar încerca să realizeze un studiu comprehensiv și value free asupra partidelor politice. De fapt, bruiajul și confuzia care îngreunează analiza sistemelor de partide în Europa Centrală și Orientală este rezultatul unui complex de factori endogeni și exogeni pe
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
noilor formațiuni politice din Est, adeseori aruncate într-un amestec confuz, prioritatea este obținerea unor semne de recunoaștere, care să-i distingă drept singurii depozitari legitimi ai unei autentificări de un fel sau altul". Nici chiar în cazul partidelor "occidentale", analiștii politici nu trebuie să ia de bune declarațiile de acest tip. Cu toate acestea, în cazul sistemelor traumatizate de experiența "socialismului real", nu trebuie să desconsiderăm asemenea "stindarde": acestea se potrivesc mai bine decât altele. A te afișa drept comunist
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
lor la ceea ce Pierre Bourdieu numea "lupta clasamentelor". Dacă se dorește păstrarea unui caracter științific, clasificările politologice trebuie să aplice logica și criteriile lor proprii care să evite amestecul partidelor. Paradigma lui Rokkan contribuie la această clarificare critică și permite analiștilor politici să se ferească de contaminarea cu ideologiile partidelor. 2. Odată adoptată postura de vigilență critică față de discursul ideologic și entuziasmul ce învăluie revenirea la democrație, cercetătorul preocupat de analiza clivajelor va repera partidele supraviețuitoare. Într-adevăr, utilizarea paradigmei lui
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]