13,008 matches
-
de care sufereau oamenii preistorici. De exemplu, metastazele osoase sunt ușor de recunoscut; tuberculoza și sifilisul au efecte specifice asupra oaselor. De asemenea, se pot urmări efectele fracturilor, dacă s-a recurs la aparat de imobilizare în scopul vindecării. Decoperirile arheologice au demonstrat asemănarea dintre maladiile omului preistoric și ale celui contemporan. Chiar și așa-numitele "boli ale civilizației", de exemplu scoliozele sau artrozele, existau și în acea epocă. Astfel, pe o coloană vertebrală veche de 5.500 de ani, găsită
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
descriere paleopatologică se datorează naturalistului german Eugen Johann Christoph Esper, care, în 1774, a semnalat un femur de urs al cavernelor purtând o formație canceroasă (în realitate era vorba de un "calus" enorm, după o fractură). Intepretarea eronată a mărturiilor arheologice poate duce la concluzii greșite. Astfel, descoperirea, în august 1856 a rămășițelor Omul de Neanderthal a stârnit discuții aprinse. Adversarii evoluționismului explicau forma acelui craniu (cu fruntea mai mică și teșită, cu orbitele proeminente) ca fiind o consecință a rahitismului
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
de interpretare și acestea datorită varietății climatice și a diferențelor dintre practicile fiecărei etnii. În preistorie, actul medical avea și conotații mistico-religioase. Tămăduitorii erau atât sacerdoți, cât și vraci sau șamani. Trepanarea este cea mai veche formă de chirurgie atestată arheologic, cele mai vechi vestigii fiind datate în neolitic și chiar în mezolitic. În anumite regiuni era destul de răspândită. Astfel, într-un sit arheologic din Franța datat în 6500 î.Hr. (regiunea Sena-Oise-Marna, departamentul Lozère), din 120 de cranii, 40 posedau orificii
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
erau atât sacerdoți, cât și vraci sau șamani. Trepanarea este cea mai veche formă de chirurgie atestată arheologic, cele mai vechi vestigii fiind datate în neolitic și chiar în mezolitic. În anumite regiuni era destul de răspândită. Astfel, într-un sit arheologic din Franța datat în 6500 î.Hr. (regiunea Sena-Oise-Marna, departamentul Lozère), din 120 de cranii, 40 posedau orificii practicate prin trepanare. Operația consta în perforarea craniului în scopul îndepărtării unei porțiuni de os cranian. Se urmărea fie reducerea hipertensiunii craniene, fie
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
unei porțiuni de os cranian. Se urmărea fie reducerea hipertensiunii craniene, fie alungarea "spiritelor maligne". Printre pacienți se numărau cei cu tulburări psihice (cum ar fi epilepsia) sau cei care au suferit fracturi craniene. Și pe teritoriul țării noastre, explorările arheologice efectuate în comuna Galații Bistriței (județul Bistrița-Năsăud) au descoperit un instrument cu aspect trepanator, care pare a dovedi practicarea în acel timp (secolul al III-lea î.Hr.) a unor astfel de operații chirurgicale rituale în această regiune din nordul Transilvaniei
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
produs de export important a numeroase țări în curs de dezvoltare. este materia primă principală pentru obținerea de ciocolată. Denumirea de cacao provine din limba aztecă "cacahuatl", denumire care a fost preluată de spanioli. În Puerto Escondido Honduras, America Centrală descoperirile arheologice au găsit vase cu teobromină ce datează din anii 1100 î.Hr., substanța fiind un extract din semințe de cacao care se folosea la producerea unor băuturi alcoolice. Aztecii cunosc arborele de cacao, considerat sfânt (darul zeului Quetzalcoatl), din secolul XIV
Cacao () [Corola-website/Science/310873_a_312202]
-
Andreiașu de Sus. În 1968, comuna a fost transferată la județul Vrancea, având de atunci structura actuală. Singurul obiectiv din comuna Andreiașu de Jos inclus în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monument istoric de interes local este situl arheologic de la Andreiașu de Jos, care cuprinde urmele unei așezări eneolitice aparținând culturii Cucuteni și ale unei așezări din Epoca Bronzului atribuită culturii Monteoru.
Comuna Andreiașu de Jos, Vrancea () [Corola-website/Science/310929_a_312258]
-
Generalisimul Suvorov", comuna fiind rebotezată "Dumbrăveni". În 1968, comuna a fost inclusă în județul Vrancea, iar satul Nemțari a fost desființat și inclus în satul Dragosloveni. În comuna Dumbrăveni se află cinci monumente istorice de interes național din categoria siturilor arheologice, toate descoperite în zona satului Cândești. Unul este așezarea din punctul „Coasta Rublei” din neoliticul timpuriu (cultura Starcevo-Criș); altul, cel de la „Curături” conține o așezare eneolitică aparținând culturii Boian); în vatra satului se găsește o altă așezare eneolitică, atribuită culturii
Comuna Dumbrăveni, Vrancea () [Corola-website/Science/310938_a_312267]
-
punctul „Corbea” s-au descoperit urmele unei alte așezări din cultura Monteoru. În rest, alte patru obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Între ele se numără alte două situri arheologice. Unul, aflat în punctul „Plainos”, din extremitatea sudică a satului Dragosloveni, conține urmele a două așezări: una din Epoca Bronzului (cultura Monteoru) și alta eneolitică din cultura Cucuteni, faza A. Celălalt, de pe Movila Mare, pe amplasamentul inițial al statuii lui
Comuna Dumbrăveni, Vrancea () [Corola-website/Science/310938_a_312267]
-
Putna. A doua treaptă a satului se află așezată pe podul de terasă de 40-50 m și cuprinde cea mai mare parte a construcțiilor edilitar-gospodărești. În partea de vest a satului se află dealul Dumbrava unde au fost făcute săpături arheologice și au fost descoperite morminte aparținând vechilor traci și sciți, dovadă a locuirii încă din cele mai vechi timpuri a acestor teritorii. Comuna Bârsești se află în Depresiunea Vrancei. Asupra numelui satului Topești s-au emis mai multe ipoteze, dintre
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
români (97,23%). Pentru 2,77% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,23%). Pentru 2,77% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În comuna Bârsești se află situl arheologic de interes național din „Lacul Dumbrăvii”, unde s-a descoperit o necropolă tumulară de incinerație din Halstattul târziu, sit ce a dat numele culturii arheologice Ferigile-Bârsești. În rest, în comună mai există șase alte obiective incluse în lista monumentelor istorice
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
2,77% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În comuna Bârsești se află situl arheologic de interes național din „Lacul Dumbrăvii”, unde s-a descoperit o necropolă tumulară de incinerație din Halstattul târziu, sit ce a dat numele culturii arheologice Ferigile-Bârsești. În rest, în comună mai există șase alte obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Patru sunt situri arheologice așezarea de la „Gogoi” din neoliticul timpuriu (cultura Starcevo-Criș); așezarea de la „Podul Vâlcelei” datând
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
necropolă tumulară de incinerație din Halstattul târziu, sit ce a dat numele culturii arheologice Ferigile-Bârsești. În rest, în comună mai există șase alte obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Patru sunt situri arheologice așezarea de la „Gogoi” din neoliticul timpuriu (cultura Starcevo-Criș); așezarea de la „Podul Vâlcelei” datând din secolele al II-lea-al III-lea e.n. aparținând culturii carpice; așezarea de la „Varnița” din aceeași perioadă (perioada Latène); precum și așezara de la „Bahana”, de lângă satul Topești
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
comasate și au format satul Boghești, iar satul Prisecani a înglobat și satul Valea cu Apă. Două obiective din comuna Boghești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca situri arheologice. Situl din dealul Pietroasa, de la vest de satul Bichești, cuprinde urmele unei așezări eneolitice aparținând culturii Cucuteni. Situl de la Iugani, aflat la 3 km est de sat, pe malul pârâului Pereschiv, cuprinde o așezare și o necropolă din epoca migrațiilor
Comuna Boghești, Vrancea () [Corola-website/Science/310931_a_312260]
-
și inclusă în comuna Cârligele. În 1968, comuna în forma ei actuală a trecut la județul Vrancea. Patru obiective din comuna Cârligele sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat pe malul stâng al râului Mera, lângă Bonțești, în punctul „La Fântâni”, sit ce cuprinde o așezare eneolitică aparținând culturii Cucuteni și o alta din secolele al II-lea-al III-lea (perioada La Tène) aparținând culturii carpice. Alte
Comuna Cârligele, Vrancea () [Corola-website/Science/310935_a_312264]
-
regiunea Bârlad și apoi (după 1956) din regiunea Galați. În 1968, a fost arondată județului Vrancea. Patru obiective din comuna Gugești sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: cel de la Gugești de „la Cruce”, aflat la est de sat, cuprinde așezări din Epoca Bronzului (cultura Monteoru), epoca romană (secolul al IV-lea e.n.) și Evul Mediu Timpuriu (secolul al X-lea); cel de la Oreavu, din punctul „la Cuptor
Comuna Gugești, Vrancea () [Corola-website/Science/310941_a_312270]
-
cândva pe dealurile din sudul mănăstirii. Tot la sud de mănăstire, la aproximativ 2 km, se află între dealuri „Izvorul Sfântului Nicodim" sau „Fântâna cu leacu" de unde credincioșii iau apă tămăduitoare de boli. Schitul originar nu a fost încă atestat arheologic. Un document de arhivă din 13 ianuarie 1519, păstrat de la Neagoe Basarab Voievod, surprinde prima ctitorire din material durabil a locașului "„Preacuvioasei Maicii noastre Paraschivei și a mănăstirii care o au început Jupan Harvat marele logofăt a o face și
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
Lista monumentelor istorice din România - 2004 sub codul , la poziția 117. Se lucrează actual sub tutela Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, pentru finalizarea proiectului început în 2007 de restaurare a acestui monument. După un efort de peste trei decenii de cercetare arheologică, reconstituire, căutare de fonduri și construcție, s-a ținut prima slujba în incinta bisericii printre schele, de Nașterea Sfanțului Ioan Botezătorul pe 24 iunie 2011. Așa cum se vede astăzi, biserica a fost cu plan triconic, cu altar, naos, pronaos și
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
și de explozia depozitului de muniții aruncat în aer de armatele rusești. Apoi a venit al doilea război mondial, cănd mănăstirea rămâne din nou un loc pustiu, părăsit de viețuitori. Din 1976 încoace, Măxineni s-a transformat în loc al cercetărilor arheologice, desfășurate de un colectiv de arheologi de la Muzeul Județean de Istorie Brăila, condus de directorul Ionel Cândea, care a stabilit că aceasta ctitorie a avut, în afară de biserică, ziduri de incinta, casa egumenească, chilii și alte anexe importante din punct de
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
cifra locuitorilor din zona respectivă. Aceste cifre provin de la administrația orașului Warburg. Ele conțin și locuitorii cu reședințe secundare acolo. Pe teritoriul actual al orașului Warburg s-au descoperit nenumărate relicve din perioada comunei primitive și a antichității. În timpul excavațiilor arheologice a fost găsit un pumnal pe care arheologii în clasifică în era neolitică.. Din mileniul al IV-lea înainte de Hristos există în regiunea Warburg urmele unei culturi megalitice. Pietre mari de mormânt din această perioadă descoperite în partea de nord
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
descoperite în partea de nord a orașului în apropierea Lüdtkenfeld se află în Muzeul de Arheologie din Herne. Arheologii au descoperit o colonie din perioada romană în care exista o fierărie în apropierea locului numit Daseburg lângă Warburg. Diverse mărturii arheologice dovedesc existența unor colonii în perioada comunei primitive. În secolul I î.Hr. germanii s-au stabilit la sud de Desenberg. Monezile găsite ne arată că în apropiere de vadul râului Diemel ar fi trebuit să existe un drum comercial începând
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
și a durat până la apariția scrisului sau a primelor state. Alte teorii despre originile omului pun în lumină repere temporale diferite; antropologia reprezintă astăzi o variantă aproape unanim acceptată de lumea științei, fiind, de departe, teoria cea mai bine documentată arheologic. Procesul de antropogeneză se explică ca urmare a schimbărilor climei, florei și faunei Pământului. Cele mai vechi urme au fost descoperite pe teritoriul Africii, având o vechime de peste 2,5 milioane de ani, în zona Riftului. În această zonă soții
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
peșteri, constituie o categorie mai degrabă redusă numeric, dar cu semnificație, probabil, specială. Această categorie este compusă, în principal, din blocuri de mari dimensiuni pe care au fost realizate reprezentări în relief adânc sau ronde-bosse și care, după cum sugerează situația arheologică în care au fost găsite, erau așezate asemeni unei frize în zona locuită a peșterii. Arta mobiliară este compusă din piesele de podoabă (discuri din os sau corn perforate și gravate, imitații de dinți de animal, în special, de cerb
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
satului trece un mic pârâu care devine periculos când plouă mult, aducând pagube însemnate câmpului și satului. Prima mențiune documentară a satului Reuseni datează din 24 septembrie 1468, deși vechimea așezării trebuie să fi fost mult mai mare. În urma cercetărilor arheologice de suprafață efectuate în aria administrativă a localității de astăzi s-a putut deduce, pe baza materialelor ceramice recoltate, că aceasta s-a construit în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, asemeni multora dintre așezările rurale din zona
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
sale in România totuși nu par a avea nici o legătura cu numele Cumanilor din Evul Mediu, nu au fost atestate decât in perioada modernă iar locurile cu cea mai mare frecvență de astfel de nume nu a produs nici o evidența arheologică de așezari Cumane Pecenegii din Arpaș au fost consemnați în documentele regale maghiare ca posesori de diplome la 1222 iar satul Beșimbac (rebotezat recent "Olteț") se traduce prin "pârâul pecenegilor" ("în germană" "Bissen-bach"). Un hidronim de origine pecenegă este lacul
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]