13,186 matches
-
zglobiu .Păsările verii. Mai tare și mai tare... Hei, dar nu sunt păsări, sunt elevii! Iată-i, au umplut curtea școlii care până adineauri părea uriașă și acum este, dintr-o dată , neâncăpătoare. Nu sunt singuri, au venit și părinții și bunicii bobocilor să asculte cuvântul de bun venit și să retrăiască emoția din copilărie. Printre ei, dascălii, privindu-i zâmbind. Elevii lor sunt mai mari, iar ei, dascălii, se simt mai tineri. Toate florile verii sunt în curtea școlii. E cea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
aleea centrală, răscolit de discuția purtată cu Nelu Arbore, căruia, de cînd mă știu, i-am zis Ion, pentru că nici el, pînă să intre la școală, n-a știut că în acte e înregistrat Nelu un moft de-al lui bunică-su, care s-a dus la comună să-l declare după ce a fost, născut. "Mi-e bine!" E sincer, bietul de el, dar ce trist și gol mi-a apărut astăzi!... Omul care se simte bine. Da, așa-i. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ochi cu dosul pumnilor mici și fragezi. Nenea Mihai, nenea Mihai! se bucură el, recunoscîndu-mă. Cînd mai vin cu tăticu la tine, că vreau să scriu iar la mașina ta?... Vino cînd vrei, îi spun, întinzîndu-mi brațele să-l întîmpin. Bunică-sa face un gest prompt și-l oprește din drum, spunîndu-i ceva în franceză, care, atît cît înțeleg eu, ar însemna: "Cum e posibil să nu dormi, dragul meu?! Copiii cuminți dorm la ora asta". Hai la culcare, spune soția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
plimba sub nucul mare din curte cu pușca fără gloanțe atârnată de umăr“ (La apa Vavilonului, ediția 2008, p. 50). Cel mai mic dintre frați se numea Octav. „Octav Bălăcioiu, fratele mai mic al mamei, pentru care se spunea că bunică-mea, Muma, vânduse un capăt de pământ [ca] să-i cumpere un avion spre a vâna leul în Abisinia [...], era singurul aventurier al familiei; în ochii mei se asemăna cu Hemingway. Octav plănuia vânători extravagante prin țări îndepărtate, nimeni n-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
al bătrâneții mele să învăț să silabisesc ura, să calc cu pas profanator pe mormintele strămoșilor mei, să învăț să uit și să silabisesc alfabetul urii, să ridic în slăvi ceea ce urăsc. Luni, 26 iulie [1948] Nu mai avem statui: bunicul lui Șaga (cum de știi că [Șaga] se află în oraș?), frumoasa statuie a regilor, a amândurora... și tot ce reprezenta un trecut acum odios, hulit... [...] M. 67/1948 Joi, 29 iulie [1948] [...] Dar, draga mea, sunt și am să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca vreo persoană apropiată mie să se îmbolnăvească grav. Bine, a fost o mătușă a mea mai îndepărtată Muriel, care a avut ceva la rinichi, dar n-am văzut-o decât de vreo două ori în viața mea. Și toți bunicii mei trăiesc, în afară de bunicul Bloomwood, care a murit când aveam doi ani, așa că nu pot spune că l-am cunoscut. Adevărul e că n-am fost în viața mea într-un spital până acum, dacă facem abstracție de Spitalul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mie să se îmbolnăvească grav. Bine, a fost o mătușă a mea mai îndepărtată Muriel, care a avut ceva la rinichi, dar n-am văzut-o decât de vreo două ori în viața mea. Și toți bunicii mei trăiesc, în afară de bunicul Bloomwood, care a murit când aveam doi ani, așa că nu pot spune că l-am cunoscut. Adevărul e că n-am fost în viața mea într-un spital până acum, dacă facem abstracție de Spitalul de urgență și Casualty. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă cert definitiv cu mami? Dacă o să fie atât de jignită, încât n-o să mai vrea să mă vadă în viața ei? Și pe urmă Luke și cu mine o să avem copii, și ei n-or să-și cunoască niciodată bunicii. Și, la fiecare Crăciun, vor cumpăra cadouri pentru bunica și bunicul Bloomwood, ca la o adică să fie pregătiți, dar acestea vor rămâne de fiecare dată nedeschise sub brad și le vom lua de acolo fără un cuvânt și le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încât n-o să mai vrea să mă vadă în viața ei? Și pe urmă Luke și cu mine o să avem copii, și ei n-or să-și cunoască niciodată bunicii. Și, la fiecare Crăciun, vor cumpăra cadouri pentru bunica și bunicul Bloomwood, ca la o adică să fie pregătiți, dar acestea vor rămâne de fiecare dată nedeschise sub brad și le vom lua de acolo fără un cuvânt și le vom pune în debara, și într-un an fetița noastră va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu-și permiteau să rateze o călătorie de sabat. Singurul fel admis de Talmud de a călători sâmbăta era pe apă, cu vaporul (pentru că erau călătorii lungi, care nu puteau fi Întrerupte de sabat). În copilărie mi se povestea că bunicul meu - Kelman Oigenstein, evreu farmacist din Basarabia -, atunci când nu putea să evite o călătorie de sabat, lua loc În birjă sau În tren, punându-și o sticlă cu apă sub șezut. Astfel, el călătorea „pe apă” ! Inițial am crezut că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pogromului din 1905, desfășurat la Nikolaev pe Bug (și În alte târguri evreiești din vestul Ucrainei), copilul de 11 ani Își privește cu umilință tatăl târându-se În genunchi și cerșind milă În noroi, la picioarele calului unui ofițer cazac. Bunicul fusese ucis, iar prăvălia tatălui devastată. Închizându-și ochii, copilul se imaginează făcând parte dintr-o grupare evreiască de autoapărare, trăgând cu pușca În pogromiști <endnote id="(793, pp. 228- 232)"/>. Prin organizarea, după 1920, a forțelor de apărare din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu colaboratorii. Eu voi reîncepe colaborarea. Pe 14 iunie apar cu un articol despre Eminescu , apoi cu semnalarea unor contribuții din Moldova și niște execuții. Nu voi răspunde relei-credințe din Romînia literară, regizată de mîrșavul grecotei ștefanachis (numele adevărat al bunicului său, fost arendaș la Panciu), nu voi răspunde reluării mîrșăviei în Era socialistă (nr. 10, mai 1974) de către un A.I. (Adrian Isac), de același calibru cu M.I. ; A.I. a vorbit luni la Rev[ista] lit[erară] T.V. despre romanul Așteptarea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ibrăileanu (o contribuție, cu date noi, la viața autorului Adelei). Articolul va fi lung și de aceea cred că-i bine să fie publicat în mai multe numere din Ateneu. Deocamdată vorbesc despre ascendenții de pe tată și mamă, despre familia bunicului - Andronic Marcovici -, trec în revistă pe frații mamei și termin cu căsătoria lui Teodor Ibrăileanu cu Maria Marcovici. în alt articol, voi continua cu viața și alte aspecte din copilăria și adolescența criticului de la Iași etc. Nu știu dacă o să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Sssst! Revoluția culturală e la nord-coreeni nu la noi! Este arhicunoscut de-acum faptul că abramburiciul din Scornicești a Împrumutat proastele obiceiuri ale iubitului frățior galben Kim Ir Sen În urma vizitei sale În „Țara dimineților liniștite” din 1971. Pe atunci, bunicul actualului nebun de legat Kim Jong Un, declanșase o imensă teroare În țărișoara sa prin aplicarea așa-zisei „revoluții culturale” care nu a fost altceva decât un furt calificat și oficializat a diverse bunuri deținute de amărâta, obosita și flămânda
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Am văzut destui la mine în cabinet, și nu des am văzut o energie că a ta, ești foarte puternică”... Alfonso, tu ești șaman?? Aprobă din cap, privește gânditor flacăra lumânării, și începe să îmi spună povestea lui. Tatăl și bunicul lui Alfonso au fost șamani. Alfonso, de la 9 ani, a știut că vrea să facă același lucru și a început să stea tot timpul pe lângă tatăl lui, să învețe. Are un frate și o soră, ambii mai în vârstă, având
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că este prieten cu un șaman de vreo 60 de ani care locuiește „în centrul” satului (adică pe lângă școală). Stabilim să mergem să-l vizităm după tăierea porcului care va fi a doua zi. În trecere, aflu că tatăl și bunicul lui Guillermo au fost șamani și teoretic și el a fost destinat aceleiași meserii dar a știut de foarte tânăr că nu avea nimic de-a face cu lumea respectivă. Vorbește aproape cu frică de „lumea respectivă” și repetă că
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nu trebuia să o chinuie așa cum a făcut și cele două au redevenit prietene apropiate. Petrec Crăciunul cu familia Karinei, compusă din nenumărați frați, surori, nepoți, unchi și mătuși. Au un brad mare, împodobit cu tot felul de cadouri și bunicul este costumat într-un Moș Crăciun asudat. Fac eforturi să înregistrez Crăciunul la căldura de treizeci de grade pentru mine, frigul și zăpada sunt esențiale și parcă evenimentul trece fără să-l simt cu adevărat. După ceva mai mult de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
2007 Rețetă de succes Fiecare se crede normal/Little Miss Sunshine (SUA, 2006), de Jonathan Dayton și Valerie Faris în comedia Little Miss Sunshine (nominalizată la Oscar pentru cel mai bun film), o familie din Albuquerque tata, mama, băiatul, fetița, bunicul, unchiul călătorește, cu multe eforturi și peripeții, pînă în California, pentru un concurs de Miss pe care fetița (care are șapte ani) visează să-l cîștige. Concursul se dovedește a fi o afacere sinistră, setată la cote everestiene de ambiție
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ei (spre deosebire de Hollywood) chiar sînt datori să-l recupereze și să-l valorifice. Deci m-am uitat o dată pe lista personajelor strînse de realizatori sub acoperișul unui microbuz (übermensch adolescent aflat sub un legămînt al tăcerii, intelectual fandosit și sinucigaș, bunic bodogănitor interpretat de Alan Arkin) și mi-am zis că nu e bine. Dar este bine. De exemplu, Steve Carell (care i-a conferit așa o demnitate neașteptată personajului titular din Virgin la 40 de ani) e minunat de sobru
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de tot felul și chiar îi ajutau pe movileni la diferite acțiuni precum munci agricole, repararea locuințelor după război, întrajutorarea celor bolnavi, etc. Aceste acțiuni au început între anii 1945 - 1946. Printre primii care au primit credința adventistă au fost bunicii din partea mamei, inclusiv mama. La început, se strângeau în casa bunicilor mei. De asemenea, sora tatălui meu, Maria Costache, apoi și alții: Voica Ene, Ion Dobre, Cristea Radu, Turturică Petre - tatăl meu - și mai apoi Vasile Costache - cumnatul tatălui meu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a mai stat pe gânduri și cu bucurie a primit oferta de a merge la București. A doua zi de dimineață am plecat spre București cu mașina personală. Am mers mai întâi la un spital, în vizită la unul din bunicii fratelui Emil, internat acolo. Am împărțit acolo ceva literatură și apoi am mers spre Institutul Teologic Adventist cu gând să găsim literatură. Aici am luat legătura cu mai mulți frați care ne-au dat tot ce aveau, după care am
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
îmi doresc. Dacă nu... îmi amintesc de o ilustrație, intitulată FARFURIA DE LEMN. Un bătrânel plăpând locuia cu fiul său, nora și nepotul Mâinile îi tremurau, vederea îi era încețoșată, iar mersul clătinat... Toată familia mânca de obicei împreună. Dar bunicul mânca foarte greu din cauza mâinilor tremurânde și a vederii slabe. Mazărea se rostogolea din lingură pe podea, iar când apuca paharul, laptele se împrăștia pe masă. Atunci fiul și nora sa au pus o masă în colțul camerei, unde bunicul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
bunicul mânca foarte greu din cauza mâinilor tremurânde și a vederii slabe. Mazărea se rostogolea din lingură pe podea, iar când apuca paharul, laptele se împrăștia pe masă. Atunci fiul și nora sa au pus o masă în colțul camerei, unde bunicul putea mânca singur, în timp ce familia se bucura de bucatele de pe masă. De când bunicul spărsese o farfurie, mâncarea îi era servită într-un castron de lemn. Uneori puteai vedea în ochii bătrânului câte o lacrimă. Singurele cuvinte care îi erau adresate
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
rostogolea din lingură pe podea, iar când apuca paharul, laptele se împrăștia pe masă. Atunci fiul și nora sa au pus o masă în colțul camerei, unde bunicul putea mânca singur, în timp ce familia se bucura de bucatele de pe masă. De când bunicul spărsese o farfurie, mâncarea îi era servită într-un castron de lemn. Uneori puteai vedea în ochii bătrânului câte o lacrimă. Singurele cuvinte care îi erau adresate erau scurte avertizări, atunci când scăpa furculița sau mâncarea. Nepoțelul de patru anișori privea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
au lovit în suflet pe cei doi părinți încât au rămas fără glas. Lacrimile au început să curgă șuvoi pe obrajii lor. Atunci au înțeles ce au de făcut. În acea seară, tatăl băiețelului l-a luat de mână pe bunicul și l-a condus la masa familiei. De atunci bătrânul a mâncat de fiecare dată la masa familiei și niciunul din ei se pare că nu au mai avut nimic de comentat când o furculiță cădea, când laptele era împrăștiat
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]