10,702 matches
-
a contacta rapid persoanele sau organizațiile direct sau indirect afectate de o infestare; 5. disponibilitatea echipamentelor și materialelor necesare pentru executarea adecvată a măsurilor de urgență; 6. instrucțiuni precise referitoare la acțiunile care trebuie adoptate, inclusiv metodele de distrugere a carcaselor, dacă se suspectează sau se confirmă existența unor cazuri de infecție sau de contaminare; 7. programe de formare pentru actualizarea și dezvoltarea cunoștințelor referitoare la procedurile de teren și la procedurile administrative; 8. pentru laboratoarele de diagnosticare, un serviciu de
jrc4616as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89782_a_90569]
-
Moldovei este influența de amplasarea geografică, de prezența anumitor materiale de construcții (calcare, argile, lemn), de cultura statelor învecinate. În Epoca Antică, teritoriul Moldovei făcea parte din statele geto-dacice, iar arhitectura este reprezenată de cetățui defensive, case de locuit din carcasă din lemn, unsă cu lut și văruită, acoperite în patru sau două pante. În Evul Mediu, arhitectura se divesifică, apar lăcașuri de cult creștine, cetățui, castele și cetăți, curți domnesti, prăvălii și instalații tehnice populare. Casele locuitorilor erau simple, cu
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
și-au arătat rapid limitele. Incendiul unei rame în stația Couronnes (84 de morți), declanșat de circuite defecte și o tehnologie inadaptată, a dus la abandonarea acestor vagoane în favoarea vagoanelor cu boghiuri mai lungi, apoi, din 1908, în favoarea vagoanelor cu carcasă metalică și un sistem de comandă la distranță a vagoanelor motoare. O a doua convenție este semnată pe 31 ianuarie 1904, oferind unei alte companii, "Société du chemin de fer électrique souterrain Nord-Sud de Paris" (Nord-Sud), linia dintre Montmartre (de
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
douăzeci de piane, doar trei dintre acestea, care datează din anul 1720, păstrîndu-se până în zilele noastre în muzee din Europa și SUA. Instrumentul cunoaște două forme constructive distincte: Pianul cu coadă, în care corzile sunt dispuse pe orizontală într-o carcasă din lemn sprijinită, de obicei, pe trei picioare. Pianele cu coadă se împart, în funcție de lungime, în următoarele categorii: - "Pian cu coadă scurtă" (lungime ~140-180 cm); - "Pian cu coadă medie" (lungime ~180-230 cm); - "Pian cu coadă lungă" (lungime ~230-300 cm) - cele
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
lungime, în următoarele categorii: - "Pian cu coadă scurtă" (lungime ~140-180 cm); - "Pian cu coadă medie" (lungime ~180-230 cm); - "Pian cu coadă lungă" (lungime ~230-300 cm) - cele mai lungi de ~240 cm sunt piane de concert. Pianina, în care corzile și carcasa sunt dispuse în plan vertical, pentru a ocupa mai puțin spațiu. Poate avea înălțimi variabile. Calitatea sonoră a unui pian este proporțională, de regulă, cu lungimea acestuia (respectiv înălțimea, pentru pianine), mai ales în ceea privește claritatea și puterea registrului
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
a orașului a fost amenajat Parcul Central de Cultură și Odihnă al Comsomolului Leninist și Lacul Comsomolului (astăzi ambele numite "Valea Morilor"). În parcurile din cartierele Rîșcani și Botanica, la Barieră Sculeni au fost construite cascade mici cu lacuri naturale. Carcasa verde a municipiului Chișinău este constituită din circa 220 specii și 55 varietăți de foioase și conifere, dintre care 168 specii de arbori, 97 arbuști și 10 liane. În 2011, din cei 87 de arbori luați sub protecție sau păstrat
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
adevarată "față palida", prințesa își dă seama de diferența dintre omul real și robotul deghizat, dar realizează că adevărata "față palida" o dezgusta. Pentru a nu da înapoi, ea îi pune pe cei doi pretendenți să se lupte; în timpul confruntării, carcasa metalică a robotului iese la iveală și, comparând-o cu urâțenia "fetei palide", prințesa renunța la dorința ei excentrică. Povestea se încheie că orice basm cu prințesa și cavalerul trăind fericiți până la adânci bătrânețe. Majoritatea textelor povestesc despre modul în
Ciberiada () [Corola-website/Science/317162_a_318491]
-
1500 și 5000 Pa. În România o centrală cu o putere termică sub 0,1 Gcal/h (116,3 kW) poate fi amplasată și în încăperi care nu sunt considerate săli ale cazanelor. Centrala este formată în principiu dintr-o carcasă fixată pe perete, în care se găsesc: un arzător, o cameră de ardere, un sistem de evacuare a gazelor arse, un schimbător de căldură principal, o pompă de circulație, un sistem de preparare a apei calde de consum, un robinet
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
să le îmbunătățească cu tunuri lungi de 7,5 cm. Toate variantele până la Ausf. F inclusiv aveau 2 mitraliere MG-34 de calibrul 7,92 mm montate coaxial lângă tun, precum și o mitralieră de același tip montată în dreapta mecanicului conductor, în carcasa blindată, manevrată de radistul tancului. De la modelul Ausf. G până la modelul final, s-a folosit o singură mitralieră Maschinengewehr 34 montată coaxial și o mitralieră MG-34 montată în carcasa blindată. De la varianta Ausf. A până la varianta Ausf. C, tancul era
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
precum și o mitralieră de același tip montată în dreapta mecanicului conductor, în carcasa blindată, manevrată de radistul tancului. De la modelul Ausf. G până la modelul final, s-a folosit o singură mitralieră Maschinengewehr 34 montată coaxial și o mitralieră MG-34 montată în carcasa blindată. De la varianta Ausf. A până la varianta Ausf. C, tancul era echipat cu un motor Maybach cu 12 cilindri HL 108 TR (183,87 kW) ce furniza o viteză maximă de 32 km/h și o autonomie de 150 km
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
unui tanc greu a începtut încă din 1937, designul inițial fiind acordat firmei Henschel. Un alt contract a urmat în 1939 și a fost acordat firmei Porsche. Ambele serii de prototipuri utilizau acceași turelă proiectată de Krupp, principalele diferențe fiind carcasa blindată, transmisia, suspensia și motorul. Versiunea Henschel folosea o carcasă blindată convențională, cu blindaj înclinat asemanător celui folosit în cazul tancului Panther. Avea un motor montat în spate și cutia de transmisie montată în față.Folosea 9 galeți suprapuși, din
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
fiind acordat firmei Henschel. Un alt contract a urmat în 1939 și a fost acordat firmei Porsche. Ambele serii de prototipuri utilizau acceași turelă proiectată de Krupp, principalele diferențe fiind carcasa blindată, transmisia, suspensia și motorul. Versiunea Henschel folosea o carcasă blindată convențională, cu blindaj înclinat asemanător celui folosit în cazul tancului Panther. Avea un motor montat în spate și cutia de transmisie montată în față.Folosea 9 galeți suprapuși, din oțel cu bandaj de cauciuc, cu suspensie internă așezată în
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
cu bandaj de cauciuc, cu suspensie internă așezată în laterale și plasată pe bare de torsiune transversale, într-o manieră similară tancului Tiger I. Pentru a ușura întreținerea, galeții erau suprapuși și nu intercalați precum în cazul modelului Tiger I. Carcasele blindate proiectate de Porsche includeau o turelă montată în spate, motorul fiind amplasat în centrul carcasei. Suspensia era identică celei folosite la vânătorul de tancuri Elefant. Acesta avea șase galeți montați în boghiuri duble împreună cu o bară de torsiune longitudinală
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
transversale, într-o manieră similară tancului Tiger I. Pentru a ușura întreținerea, galeții erau suprapuși și nu intercalați precum în cazul modelului Tiger I. Carcasele blindate proiectate de Porsche includeau o turelă montată în spate, motorul fiind amplasat în centrul carcasei. Suspensia era identică celei folosite la vânătorul de tancuri Elefant. Acesta avea șase galeți montați în boghiuri duble împreună cu o bară de torsiune longitudinală scurtă, acest lucru salva spațiu intern și facilita reparațiile. O versiune fabricată de Porsche avea un
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
Maybach OLVAR EG 40 12 16 Modelul B, avea opt viteze înainte și patru în manșarier care acționa caseta de direcție de tipul Henschel L 801 care era predispusă la defecțiuni.Suspensia era formată din bare de torsiune care susțineau carcasa pe 9 axe montate pe ambele părți.Galeți suprapuși din oțel cu bandaj de cauciuc cu diametrul de 800 mm rulau în interiorul șenilei. Ca și Tiger I,fiecare tanc avea în dotare două seturi de șenile: una normală folosită în
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
minute în cazul în care apare posibilitatea de înfometare. Diavolii tasmanieni elimină toate urmele, devorează oasele și blănurile, în plus față de carne, și organele interne. În acest sens, diavolul a câștigat recunoștința agricultorilor tasmanieni, pentru viteza cu care curăță o carcasă și ajută la prevenirea răspândirii insectelor care ar putea afecta altfel de animale. De ceva timp, Tasmania a fost ultimul refugiu al carnivorelor marsupiale. Toate marsupiale carnivore au dispărut de pe continentul Australian și au ajuns la scurt timp după om
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
el pentru Hotelul St. Regis din New York. Pictura a fost ulterior achiziționată de actorul Tom Hanks, care a jucat rolul lui Lovell în filmul "Apollo 13", și este acum pe peretele unui restaurant din Chicago ce aparține fiului lui Lovell. Carcasa modulului de comandă a fost inițial expusă la Musée de l'Air et de l'Espace din Paris. Componentele interioare au fost scoase în timpul investigațiilor în urma accidentelor și reasamblate în BP-1102A, modulul de antrenament acvatic, și au fost expuse apoi
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
la Ț+2,733. Ultimul moment în care s-a mai văzut fum lângă bară a fost Ț+3,375. Ulterior s-a determinat că acest fum a fost cauzat de deschiderea și închiderea articulației de teren din spatele propulsorului drept. Carcasa propulsorului se deformase sub presiunea aprinderii. Ca rezultat al acestei deformări, componentele metalice ale carcasei s-au îndoit în sensuri opuse, lăsând o deschidere prin care s-au scurs gaze fierbinți de pește . Aceasta se mai întâmplase și cu ocazia
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
a fost Ț+3,375. Ulterior s-a determinat că acest fum a fost cauzat de deschiderea și închiderea articulației de teren din spatele propulsorului drept. Carcasa propulsorului se deformase sub presiunea aprinderii. Ca rezultat al acestei deformări, componentele metalice ale carcasei s-au îndoit în sensuri opuse, lăsând o deschidere prin care s-au scurs gaze fierbinți de pește . Aceasta se mai întâmplase și cu ocazia altor lansări, dar de fiecare dată O-ringul primar s-a deplasat din locașul sau
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
rezultat un factor de încărcare de până la 20G — mult peste limita nominală de 5G. Cele două propulsoare care pot suporta forțe mai mari s-au separat de rezervorul exterior și au continuat în zbor necontrolat timp de încă 37 secunde. Carcasele propulsoarelor erau făcute din plăci de oțel de grosime și erau mult mai solide decât orbiterul și decât rezervorul exterior; astfel, ambele propulsoare au supraviețuit dezmembrării navetei, desi propulsorul din dreapta încă mai suferea de pe urma arderii articulației care a declanșat procesul
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
dotat cu tunul de calibrul 128 mm PaK 44 L/55, capabil să penetreze blindajul oricărui tanc al Aliaților, chiar și la distanță mare (mai mult de 3,5 kilometri). Suprastructura avea un blindaj frontal gros de 250 mm, iar carcasa avea în partea frontală o grosime de 150 mm. Tunul avea un câmp de rotire orizontal de doar 10°. Vehiculul trebuia rotit cu totul pentru a ochi țintele rapide sau cele aflate în afara acestui unghi. Din cauza greutății enorme (76 de
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
galeți, având seriile 305001 și 305003 - 305012), restul vehiculelor au folosit suspensia Henschel (cu nouă galeți). Numărul total de vehicule construite variază de la 77 la 88 de exemplare, în funcție de surse. Ultimul vehicul care a avut pastă antimagnetică Zimmerit aplicată pe carcasă a fost numărul 305011, fabricat în septembrie 1944. Două batalioane antitanc grele ("schwere Panzerjäger-Abteilung"), numărul 512 și 653, au folosit Jagdtiger începând cu luna septembrie 1944. Majoritatea vehiculelor au fost distruse de propriile echipaje din cauza avariilor mecanice și a lipsei
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
fabrică NeXT a fost construită în Fremont, California în 1987. Era capabilă să producă 150 000 de unități pe an. Prima stație de lucru a fost numită oficial NeXT Computer, deși era poreclit de utilizatori "cubul", datorită formei distinctive a carcasei (30 cm x 30 cm x 30 cm) din magneziu. Prototipuri ale stației de lucru au fost arătate pe 12 Octombrie, 1988. Primele calculatoare au fost testate în 1989, după ce NeXT a început vînzarea unui număr limitat de calculatoare universităților
NeXT () [Corola-website/Science/316602_a_317931]
-
1991 pentru a-și dedica timpul companiei sale, Perot Systems. NeXT al ansat o a doua generație de stații de lucru în 1990. Noua gamă conținea o versiune revizuită a produsului NeXT Computer, numită NeXTcube și o versiune într-o carcasă "pizza box" numită NeXTstation, poreclita "dala". Jobs s-a asigurat că angajații NeXT nu foloseau porecla pentru ca produsele NeXT să nu fie comparate cu stațiile de lucru Sun, cu care concurau. Drive-ul magneto-optic a fost înlocuit cu o unitate de
NeXT () [Corola-website/Science/316602_a_317931]
-
vest, cu șase coloane pe laturile de scurt est și vest și treisprezece coloane de-a lungul laturi mai lungi de nord și de sud (cu patru coloane colțul fiind numărat de două ori). Cladirea are un pronaos (πρόναος), o carcasă principală din camera cultului imaginilor de divinități, și anume o Cella (σηκός), și un opisthodomos. Alinierea antae al pronaosului (πρόναος) cu coloanele a trei flancuri peristiliene este o caracteristica unica de construire a templului de la mijlocul secolului al IV-lea
Templul lui Hefaistos () [Corola-website/Science/318735_a_320064]