11,010 matches
-
Boletus badius (Elias Magnus Fries (1832), sin., Xerocomus badius (Edouard-Jean Gilbert, 1931), Suillus badius (Otto Kuntze, 1898) este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Boletaceae" și de genul Boletus, al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=castaniu)". În România, Basarabia și Bucovina de Nord, se dezvoltă numai în păduri (și montane) de conifere foarte rar în
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
Buretele poate fi confundat în cel mai rău caz cu "Tylopilus felleus" sin. "Boletus felleus" care este neotrăvitor dar amar. Acesta poate fi recunoscut prin tubulețele precum sporii care sunt albi numai la început, devenind foarte curând rozi. Pe lângă aceasta, ciupercă poartă o grilă maro pe picior. O confundare cu bureți care au pori roșii, ca de exemplu "Boletus erythropus" sau "Boletus luridus (buretele vrăjitoarei)" se interzic de sine. Alte confundări sunt numai posibile cu bureți prea gustoși și comestibili, ca
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
pin)" și variația sa "Boletus pinicola var. fuscoruber", "Boletus aereus (hribul pucios)", "Boletus subtomentosus", "Boletus aestivalis" sin. "Boletus reticulatus" (hribul de vară) precum forme ale "Boletus edulis (hribul cenușiu)" mai maronii. Mai departe o confuzie nu poate fi exclusă cu ciuperci nu așa de gustoase dar comestibile, ca de exemplu "Suillus luteus" sin. "Boletus suillus", "Suillus variegatus", "Xerocomus subtomentosus sin. Boletus subtomentosus" sau "Xerocomellus chrysenteron" sin. "Xerocomus chrysenteron". Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alții sau adăugați
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
sin. Boletus subtomentosus" sau "Xerocomellus chrysenteron" sin. "Xerocomus chrysenteron". Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alții sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. Ei dezvoltă un gust foarte dominant, dar plăcut de ciuperci, corectând aroma unei mâncări cu ciuperci mixte de categorie inferioară. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor. Foarte gustoși sunt preparați ca Duxelles (un fel de zacuscă). Se
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
sin. "Xerocomus chrysenteron". Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alții sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. Ei dezvoltă un gust foarte dominant, dar plăcut de ciuperci, corectând aroma unei mâncări cu ciuperci mixte de categorie inferioară. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor. Foarte gustoși sunt preparați ca Duxelles (un fel de zacuscă). Se pretează și la conservarea în oțet
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
600 Becquerel pe kilogram, hotărâtă de către Uniunea Europeană pentru produse alimentare. Acest fapt are o cauză signifiantă: Bureții se dezvoltă cu preferință pe mușchi de unde își pot trage apa nevoită cu ușor, iar mușchiul se alimentează cu apa contaminată din pământ. Ciuperca acumulează astfel cea mai mare parte a materiei toxice în coloranții pălăriei, "Badion A" și "Norbadion A", care au putința de a complexa cesiul. În hrib de exemplu, aceste două derivate ale "acidului pulvinic" nu sunt disponibile. Prin scăderea pielii
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
cei mai mari și profunzi cunoscători acestui sector în Europa și în alte părți ale lumii. În acest context, a întreținut relații cu oameni de știință distinși, în special din Germania. Cu activitatea să a contribuit la diseminarea cunoștințelor despre ciuperci (cărțile sale, unele dintre ele traduse în diferite limbi, au devenit patrimoniu popular italian) Deja în anul 1966, "Ministerul Sănătății al Italiei" (în cooperare cu "Departamentul de Sănătate al Provinciei Autonome Trento") a recunoscut științele sale cuprinzătoare și l-a
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
în anul 1966, "Ministerul Sănătății al Italiei" (în cooperare cu "Departamentul de Sănătate al Provinciei Autonome Trento") a recunoscut științele sale cuprinzătoare și l-a numit director al cursurilor naționale pentru formarea profesională a personalului medical însărcinat cu controlul de ciuperci comestibile. Mai departe a fost desemnat pentru elaborarea unei legislații privind protecția bureților prin organele provinciale. Cetto este considerat cel mai important reprezentant al educației micologiei la nivelul publicului larg. Tot din 1966, el a fost pentru o lungă perioadă
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
fost dedicată o stradă denumită "Via " și, în anul 2002, a fost dezvelit un bust în onoarea lui la Levico Terme (vezi jos). Printre multele omagii obținute, de remarcat sunt acestea cinci: Bruno Cetto a scris mai multe catâtearți despre ciuperci. Cea mai mare și faimoasa lucrare, tradusă în mai multe limbi, este „I funghi dal vero” în 7 volume, cu un total de 4994 pagini și 3042 de descrieri cu tot atâtea fotografii. Opera să principala se numește în:
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
Lactarius deliciosus sin Agaricus deliciosus Linnaeii, Agaricus deliciosus L. lactifluus, numit în popor râșcov de brad, pita pădurii sau pita lui dumnezeu, este o specie de ciuperci "basidiomycete" comestibilă de genul "Lactarius" în familia " Russulaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
sub pini și molizi precum sub arbuști de ienupăr, din (iulie) august până octombrie. Râșcovul este cunoscut de mult. Astfel o frescă în fostul orașul roman Herculaneum îl descrie, fiind una dintre cele mai vechi piese de ilustrare a unei ciuperci în artă. În anul 1753, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2-lea al operei sale "Species Plantarum" ca "Agaricus deliciosus" și Elias Magnus Fries i-a dedicat specia sub numele
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
Lactarius salmonicolor", "Lactarius sanguifluus", sau "Lactarius semisanguifluus". Aici se ivește motivul pentru reducerea valorii acestui burete în comun. Se interzice de sine confundarea cu specii de Lactarius cu suc alb sau galben. Totuși se găsesc culegători care culeg și consumă ciuperca cu lapte alb "Lactarius torminosus" care este otrăvitoare și crește numai sub mesteacăn. Râșcovul nu se potrivește la ciulama, sau sosuri, dar la salată (cu castraveți murați, ceapă și capere) sau cu fasole albe. Cel mai bine place fript în
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
Amanita caesarea, sin. Agaricus caesareus, Agaricus aurantius, numit în popor burete domnesc sau crăiță este o specie de ciuperci comestibile devenită astăzi cam rară, din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Amanitaceae" și de genul "Amanita" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri vechi
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
și poate a venit cu gurmanzi ale ocupației romane a Daciei în țară. Se spune, că împăratul Claudius a fi fost otrăvit, după unii, prin schimbul acestei amanite cu una mortală ca de exemplu Amanita phalloides într-o mâncare de ciuperci, după alții, prin otravă picurată pe crăițe mâncate de imperator. Acest burete a fost descris pentru prima oară de micologul italian Giovanni Antonio Scopoli, în anul 1772, sub numele "Agaricus caesareus" și redenumit în "Amanita caesarea" de savantul olandez-sudafrican Christian
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
alte specii de genul "Amanita" este de fapt imposibilă, dacă se ia în considerație, că lamelele, piciorul și inelul crăiței sunt galbene, pe când la toate celelalte albe sau albuie. Totuși se otrăvesc anual sute de persoane. Pe lângă confuzia cu unele ciuperci comestibile ("Amanita citrina", "Amanita crocea", Amanita Eliae, "Amanita gemmata", "Amanita juquillea", "Amanita ovoidea", "Amanita umbrinolutea" sau "Amanita vaginata"), se întâmplă și cu cele veninoase, ca de exemplu cu "Amanita aspera" sin. Amanita franchetti", "Amanita muscaria", "Amanita muscaria var. aureola", o
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
cu cele veninoase, ca de exemplu cu "Amanita aspera" sin. Amanita franchetti", "Amanita muscaria", "Amanita muscaria var. aureola", o variație cu pălărie galben-portocalie precum "Amanita regalis" sau cu letala "Amanita phalloides" cu pălărie mai galben-verzuie. Acest burete este, ca toate ciupercile din genul "Amanita", în stare crudă toxic (provoacă tulburări digestive), dar toxinele se distrug complet prin tratament termic. Cu toate că crăița nu este de gust sau de miros signifiant, ea este totuși căutată și culeasă mult. Buretele domnesc poate fi pregătiți
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
toxic (provoacă tulburări digestive), dar toxinele se distrug complet prin tratament termic. Cu toate că crăița nu este de gust sau de miros signifiant, ea este totuși căutată și culeasă mult. Buretele domnesc poate fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci sau adăugat la un sos de carne albă. Gustos este de asemenea cu jumări de ou, prăjit în unt cu verdețuri, ca umplutura unei plăcinte de foaie sau în mod ardelean (seu de porc, ceapă, ciuperci tăiate, morcov, păstârnac, boia
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
de asemenea împreună cu alte ciuperci sau adăugat la un sos de carne albă. Gustos este de asemenea cu jumări de ou, prăjit în unt cu verdețuri, ca umplutura unei plăcinte de foaie sau în mod ardelean (seu de porc, ceapă, ciuperci tăiate, morcov, păstârnac, boia ardei, smântână). Apariția "Amanitei caesarea" devine din ce în ce mai rară. Numai în puține regiuni se mai găsește în cantități suficient de mari, ca de exemplu în Tirolul de Sud, unde se vinde la piață. De acea ar trebui
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
(Samuel Frederick Gray, 1821) este un gen de ciuperci din familia "Boletaceae" al cărui nume generic este derivat din cuvântul italian "(= dur-fibros)", preluat pentru acest tip de bureți. El este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în ordiunul "Boletales" și familia "Boletaceae" care coabitează, fiind un simbiont
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
(Samuel Frederick Gray, 1821) este un gen de ciuperci din familia "Boletaceae" al cărui nume generic este derivat din cuvântul italian "(= dur-fibros)", preluat pentru acest tip de bureți. El este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în ordiunul "Boletales" și familia "Boletaceae" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România și Basarabia soiurile se dezvoltă de la câmpie la munte prin păduri, parcuri și pajiști, mai ale sub
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
gustoși. S-a afirmat că unii, ca de exemplu "Leccinum aurantiacum", "Leccinum scabrum" sau "Leccinum versipelle", consumați cruzi, pot să genereze incompatibilități, la copii precum persoane cu un aparat digestiv sensibil chiar și intoxicații ușoare de natură gastrointestinală. Astfel, toate ciupercile acestui gen ar trebui să fie consumate numai bine prăjite sau gătite. Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la sosuri de carne. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
precum persoane cu un aparat digestiv sensibil chiar și intoxicații ușoare de natură gastrointestinală. Astfel, toate ciupercile acestui gen ar trebui să fie consumate numai bine prăjite sau gătite. Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la sosuri de carne. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor. Culoarea bureților va fi atunci mereu de culoare închisă. Foarte gustoși sunt preparați
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
Sparassis crispa, sin. Clavaria crispa, Helvella ramosa, denumită în popor (tot așa ca „gemenul” ei Sparassis laminosa) creasta cocoșului sau crețușcă, este un fitoparazit, o ciupercă comestibilă parazitară care atacă rădăcinile pomilor, din încrengătura "Basidiomycota" și familia "Sparassidaceae". Ea se poate găsi În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de conifere (și montane) sub brazi, molizi și pini, din august până în octombrie
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
Basidiomycota" și familia "Sparassidaceae". Ea se poate găsi În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de conifere (și montane) sub brazi, molizi și pini, din august până în octombrie (noiembrie). Specia crește pe toate continentele (în afară de Antarctică). Ciuperca a fost menționată pentru prima dată de Giovanni Antonio Scopoli în volumul I al cărții sale din 1772, "Dissertationes ad scientiam naturalem pertinentes", aprobată de Franz Xaver von Wulfen (1728-1805) sub numele "Clavaria crispa". În 1774 savantul și superintendentul luteran
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
Clavaria crispa". În 1774 savantul și superintendentul luteran german Jacob Christian Schäffer a descris-o, menționat în "Index fungorum", ca "Helvella ramosa". În sfârșit, în anul 1821, Elias Magnus Fries a redenumit-o sub numele actual de "Sparassis crispa". Aceste ciuperci nu se găsesc foarte des, dar apar mereu în același loc. Corpul fructifer: El are un diametru de 15-30 cm, format dintr-o mulțime de fâșiii subțiri și ondulate, răsucite și amestecate care dau acestei ciuperci aspectul unei căpățâni uriașe
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]