14,040 matches
-
tradițională a Troiei homerice, în turcă "Truva", la Hisarlık () în Anatolia, aproape de coastă, în Provincia Çanakkale de astăzi, în nord-vestul Turciei, la sud-vest de strâmtoarea Dardanele sub Muntele Ida. Un oraș nou, Ilium a fost fondat pe acest loc în timpul domniei împăratului roman Augustus. A înflorit până la fondarea Constantinopolului, și a intrat treptat în declin în perioada bizantină. În anii 1870 arheologul german Heinrich Schliemann a făcut săpături în zonă. Alte cercetări au adus la iveală existența a mai multe orașe
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
natural drept cauză a distrugerii orașului. Troia VIIb (aprox. 1120 î.Hr) și Troia VIIb (aprox. 1020 î.Hr) par să fi fost distruse de incendii. Ultimul oraș de pe acest sit arheologic a fost Iliumul elenistic, fondat de romani în timpul domniei împăratului Augustus, a fost un oraș comercial important până la desemnarea Constantinopolului drept capitală a Imperiului Roman în secolul al IV-lea. În perioada bizantină, orașul a intrat în decil, și, în cele din urmă, a dispărut. Odată cu dezvoltarea istoriei critice
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
statul rus. Detaliile uniunii au fost negociate la Moscova. Cazacilor li s-a garantat o largă autonomie, iar ei, ca și celelalte grupuri sociale din Ucraina, au primit permisiunea să păstreze toate drepturile și privilegiile pe care le avuseseră sub domnia poloneză. Încercările ulterioare ale polonezilor de a relua alianța polono-căzăcească și de creare a Uniunii statale polono-lituaniano-rutene s-au dovedit niște eșecuri, în ciuda semnării tratatului de la Hadziacz (Hadiaci), tratat aprobat de regele Poloniei, Seim și de unii nobili cazaci, în
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
o prezintă în opoziție cu zborul lor neobosit și repausul lor mișcător, starea lor neschimbându-se, sporind astfel paradoxul pur al mișcării și repausului în termeni cărora Sfântul Maxim este obișnuit să le reziste: Puterile bine orânduite care domnesc pururea, Domniile stăpânesc deplin, Scaunele sunt fixate în chip neclintit, Căpeteniile (Începătoriile) rămân nerobite, Puterile binecuvântează neîncetat pe Dumnezeu, zborul Serafimilor nu încetează și starea lor nu se schimbă, Heruvimii nu sfârșesc să susțină Tronul înalt și ridicat și slujitorii nu încetează
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
de propriii osteni. În septembrie al aceluiași an, 253, armata și Senatul l-au proclamat împărat pe Valerian. Prima acțiune a lui Valerian în calitate de împărat a fost aceea de a-i acorda fiului său, Gallienus, titlul "augustus", asociindu-l la domnie cu drepturi egale. Gallienus stăpânea provinciile române apusene, iar Valerian provinciile răsăritene. Pe toată durata regnului sau, Valerian a fost confruntat cu atacurile întreprinse de șahul persan sasanid Șapur I. Acesta a cucerit Antiohia și Armenia, regat până atunci vasal
Valerian () [Corola-website/Science/303260_a_304589]
-
ale țării. De asemenea, a vizitat multe țări vest europene. Ca țarevici, Alexandru a devenit primul moștenitor Romanov care a vizitat Siberia. Alexandru al II-lea a urcat pe tron la moartea tatălui său în 1855. Primul său an de domnie a fost dedicat urmărilor războiului din Crimeea, a eșecului negocierilor de pace de la Sevastopol conduse de consilierul său de încredere prințul Alexandru Gorchakov. Țarul se gândea că Rusia era epuizată și umilită de război. Încurajat de opinia publică a început
Alexandru al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303293_a_304622]
-
Duce Pavel Petrovici, mai târziu Pavel I al Rusiei, și al Mariei Feodorovna, fiica Ducelui de Württemberg. Alexandru a urcat pe tron după ce tatăl său a fost asasinat și a condus Rusia în perioada războaielor napoleoniene. În prima parte a domniei a încercat să introducă reforme liberale, pe când în cea de-a doua a abordat o conducere arbitrară iar o parte din vechile reforme au fost abolite. În ceea ce privește politica externă, Alexandru a obținut un succes recunoscut, câștigând numeroase campanii. În particular
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
trebuia să pună bazele stabilirii unei monarhii constituționale în concordanță cu învățăturile Iluminismului. De asemenea, Alexandru dorea să rezolve o altă problemă importantă din Rusia: viitorul șerbilor, deși acest lucru nu a fost realizat decât în 1861. Chiar la începutul domniei lui Alexandru au fost făcuți câțiva pași notabili, inclusiv acordarea libertății de exprimare editurilor, descurajarea activității serviciilor de informații și interzicerea torturii. În câțiva ani, Mihail Speranski a devenit unul dintre cei mai apropiați consilieri ai țarului și a întocmit
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
în mod special de Heliopolis și de clerul sau, în scopul de a înfrâna ambiția tebanilor. A dat ordin să se construiască temple în Karnak (Luxor) pentru a se închină zeului solar, autoproclamându-se „Mare preot”. În al șaselea an de domnie, își schimbă numele în „” ("Servitor al lui Aton") și proclama adeziunea monoteista a țării la cultul zeului Aton, cel care i-ar fi protejat domnia. Construiește orașul Akhetaton (azi Tell-al-Amarna), care devine capitala regatului Egipt și încearcă eradicarea cultelor celorlați
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
Luxor) pentru a se închină zeului solar, autoproclamându-se „Mare preot”. În al șaselea an de domnie, își schimbă numele în „” ("Servitor al lui Aton") și proclama adeziunea monoteista a țării la cultul zeului Aton, cel care i-ar fi protejat domnia. Construiește orașul Akhetaton (azi Tell-al-Amarna), care devine capitala regatului Egipt și încearcă eradicarea cultelor celorlați zei. Aceste reforme confesionale au dus la pierderea forței sale pe plan național și internațional. Moare după 18 ani de domnie, fiind îngropat în mormântul
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
i-ar fi protejat domnia. Construiește orașul Akhetaton (azi Tell-al-Amarna), care devine capitala regatului Egipt și încearcă eradicarea cultelor celorlați zei. Aceste reforme confesionale au dus la pierderea forței sale pe plan național și internațional. Moare după 18 ani de domnie, fiind îngropat în mormântul pe care și l-a construit în Tell-al-Amarna, insă corpul sau nu a mai fost niciodată descoperit. În ziua 13, luna 8, în al cincilea an al domniei sale, regele a ajuns în noul oraș Akhetaton (acum
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
și un inel care se referă la Mut, soția lui Amun. Astfel de dovezi sugerează că, deși Akhenaton a închis templele tradiționale, politicile sale au fost destul de toleranțe până la un moment dat, probabil, un eveniment special, inca necunoscut, spre sfârșitul domniei. Mulți istorici și teologi asociază atonismul cu iudaismul, făcând legătură între istoria domniei lui Akhenaton cu povestea Exodului biblic. Akhenaton a murit în anul al 17-lea al domniei sale, urmat de Smenkhkare care a devenit co-regent. Odată cu moartea sa, cultul
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
dovezi sugerează că, deși Akhenaton a închis templele tradiționale, politicile sale au fost destul de toleranțe până la un moment dat, probabil, un eveniment special, inca necunoscut, spre sfârșitul domniei. Mulți istorici și teologi asociază atonismul cu iudaismul, făcând legătură între istoria domniei lui Akhenaton cu povestea Exodului biblic. Akhenaton a murit în anul al 17-lea al domniei sale, urmat de Smenkhkare care a devenit co-regent. Odată cu moartea sa, cultul lui Aton a fost abandonat. Numele lui Akhenaton nu a mai apărut niciodată
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
funcția de președinte al Societății Naționale de Cruce Roșie din România, în cadrul Adunării Generale a Societății Naționale de Cruce Roșie, care s-a desfășurat la Brașov. Societatea Națională de Cruce Roșie din România a fost înființată în anul 1876, în timpul domniei Regelui Carol I, fiind susținută, încă de la începuturi, de Familia Regală. Regina Elisabeta, Regina Maria și Regina-mamă Elena s-au implicat în acțiuni umanitare ale Crucii Roșii Române. Principesa a declarat, că prezența Familiei Regale alături de această organizație este "o
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
al III-lea. Ea îl ține în umbră până în anul 1482 î.Hr., când decedează. După moartea ei, numele îi este șters din istorie din ordinul faraonului Tutmes al III-lea (fiul său vitreg). Regina Hatshepsut a avut parte de o domnie pacifică și prosperă. Este socotită drept "unul dintre cei mai faimoși faraoni" ai dinastiei a 18-a. A construit temple somptuoase și a protejat granițele Egiptului. În timpul domniei sale, Hatshepsut a inițiat mari lucrări, în legătură cu care numele său va fi pomenit
Hatșepsut () [Corola-website/Science/303344_a_304673]
-
, (în limba rusă: "Горчако́в ") este o familie princiară din ramura Rurikidă, descendenți ai suveranilor Peremîșl. Cel mai cunoscut reprezentant al familiei a fost Aleksandr Mihailovici (1798-1883), cancelar al Imperiului Rus în timpul domniei lui Alexandru al II-lea. Familia a ajuns la notorietate pentru prima oară în timpul împărătesei Ecaterina a II-a. Prințul Alexei Ivanovici (1769-1817) a luptat sub comanda unchiului său Alexandr Suvorov în războaiele ruso-turce, a luptat ca general în operațiunile
Gorceakov () [Corola-website/Science/303324_a_304653]
-
timp de peste un deceniu de traducerea și tipărirea unor lucrări de cult, acțiune inițiată de domnitorul Șerban Cantacuzino, al cărui program politic urmărea întărirea ortodoxismului în zona Balcanilor drept armă împotriva turcilor. În 1693, Radu Greceanu devine cronicarul oficial al domniei lui Constantin Brâncoveanu, calitate păstrată până la sfârșitul tragic al domnitorului în 1714. Portrivit cercetătoarei Aurora Ilieș, este plauzibilă ipoteza surghiunului lui Radu Greceanu în Asia Mică drept consecință a fidelității sale față de domnitor. Cert este că la 9 iulie 1725
Radu Greceanu () [Corola-website/Science/303359_a_304688]
-
este un important monument istoric și de artă feudala din Țară Românească, care se găsește pe insula situată în partea nordică a lacului Snagov, din apropierea localității Snagov. Mănăstirea este probabil una din ctitoriile domniei târzii a lui Mircea cel Bătrân, fiind prima dată atestata documentar în 1408. A fost refăcuta de mai multe ori de alti domnitorii, printre care se pot menționa Vlad Țepeș și Mircea Ciobanu. Biserică este construită în stil bizantin având
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
din 1933, o primă așezare monahala a existat aici în secolul al XI-lea, care, fiind din lemn, a ars. Prima atestare documentara scrisă, referitoare la această mănăstire, datează din a doua jumătate a sec. al XIV-lea, din timpul domniilor lui Dan I (1383-1386) și Mircea cel Bătrân (1386-1418). În anul 1453 Vladislav al ÎI- lea zidește un paraclis cu hramul "Bună Vestire", scufundat în jurul anului 1600, ale cărui uși împărătești se păstrează la Muzeul Național de Artă. În jurul anului
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
a unui tunel de refugiu pe sub apă, care ar exista și astăzi. Pe locul acesta, încărcat de mister și bântuit de sufletele celor uciși, se înalță biserică actuala zidita de Neagoe Basarab la 1521. Biserică a suferit mari refaceri în timpul domniei lui Mircea Ciobanu. Pridvorul a fost transformat în pronaos, prin zidirea spațiilor dintre coloane, la jumatatea sec. XVI. Biserică a fost pictată în timpul domniei lui Petru Șchiopul în 1563 de Dobromir cel Tânăr. Această pictură este păstrată doar în pronaos
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
se înalță biserică actuala zidita de Neagoe Basarab la 1521. Biserică a suferit mari refaceri în timpul domniei lui Mircea Ciobanu. Pridvorul a fost transformat în pronaos, prin zidirea spațiilor dintre coloane, la jumatatea sec. XVI. Biserică a fost pictată în timpul domniei lui Petru Șchiopul în 1563 de Dobromir cel Tânăr. Această pictură este păstrată doar în pronaos. În naos și altar, actuala pictură este făcută, în 1815, de Gheorghe Zugravul. Biserică a fost folosită că necropola domneasca, astfel se mai păstrează
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
parc. De asemenea parcul este un refugiu pentru multe alte specii sălbatice, inclusiv veverițe, iepuri, diverse insecte (printre care rădașca), copaci foarte bătrâni, ca și multe specii de ciuperci. Parcul Richmond este o arie protejată prin lege pentru rădașcă. În timpul domniei Regelui Edward (1272-1307) zona era cunoscută ca Domeniul Sheen. Numele a fost schimbat la Richmond în timpul Regelui Henry al VII-lea. În 1625 Charles I și-a mutat curtea regală în acest parc, pentru a scăpa de epidemia din Londra
Richmond Park () [Corola-website/Science/303387_a_304716]
-
Lung" sau "cel Înalt"” în azeră)) (1453-1478), domnitorul azer, cel mai puternic reprezentant al dinastiei "Ağqoyunlu" (Akkoyunlu). Începând din secolul XV relațiile Azerbaidjanului cu Europa au început să aibă și caracter politic. Aceste contacte s-au intensificat mai ales în timpul domniei regelui care a fost cel mai puternic reprezentant al dinastiei Ağqoyunlu (Akkoyunlu) sau după numele neamului - dinastiei "Bayındırıyye". Relațiile respective au avut ținta comună - Imperiul Otoman și pe sultanul Mehmet II Cuceritorul (1451-1481). De ce statul Akkoyunlu (1468-1501) avea nevoie de
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
dar au fost trimise ostatici la diferiți principi europeni. Singurul eliberat a fost fiul unei căpetenii, Isac (Sac) pașa. În „Letopisețul de cînd s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei” (Letopisețul anonim al Moldovei), scris în slavonă în timpul domniilor lui Ștefan cel Mare și a fiului acestuia Bogdan al III-lea, citim despre marea victorie de la Vaslui: În textul original slavon scrie "Da jive(t) țari", ceea ce a fost tradus "Să trăiască țarul!", cum și este de altfel redat
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
adresa proorociile sale, este dificil dacă nu imposibil să se poată determina perioada vieții sale și identitatea acelora împotriva cărora proorocea. În fața acestei stări de lucruri, cercetătorii îl plasează fie pe timpul regelui Iezechia (ca. 726/715-697/687), fie la sfârșitul domniei lui Manase (ca. 697/687-643/642), fie sub regele Iosia (ca. 641/640-609), fie sub Ioachim (609-598), fie pe timpul regelui Zedechia (598-587/586). Nu lipsesc nici cei care coboară chiar până la exil, pe timpul persanilor și a macedonienilor. Natural, variind aceste
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]