14,797 matches
-
a unei asemenea operații simple ar fi un Dumnezeu superior divinității din Vechiul Testament. Un platonician care ar aborda această linie de transformări s-ar Împiedica de o problemă pe care Filon n-a avut-o de Înfruntat: repetatele declarații ale Dumnezeului din Tanakh că el este singurul Dumnezeu. Acest fapt ar fi justificabil Într-un context În care alte divinități ar ridica pretenții similare, dar s-ar dovedi, cu siguranță, mai mult decît suspect În situația În care despre divinitatea care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tradiției, Încît se arată dispusă de a Încălca hotarele tradiției, ale oricărei tradiții, inclusiv ale tradiției proprii. Privit invers, prin lentila tradiției, a oricăreia dintre tradiții, el apare drept o „interpretare greșită”. Să revenim la platonicianul nostru, ajuns circumspect În privința Dumnezeului biblic. PÎnă unde va merge suspiciunea sa? Putem presupune că o exegeză platonică a Genezei În conformitate cu distincția operată de Numenius din Apameea, care să-l transforme pe Dumnezeul biblic În demiurgul platonic, n-ar atrage atenția dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
drept o „interpretare greșită”. Să revenim la platonicianul nostru, ajuns circumspect În privința Dumnezeului biblic. PÎnă unde va merge suspiciunea sa? Putem presupune că o exegeză platonică a Genezei În conformitate cu distincția operată de Numenius din Apameea, care să-l transforme pe Dumnezeul biblic În demiurgul platonic, n-ar atrage atenția dacă n-ar fi Însoțită de o analiză a textelor. Altfel ar fi ori respinsă de Biblie, ori o respingere a Bibliei! Gnosticismul poate fi astfel privit ca un proces continuu În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Interpretarea eronată creatoare” și Vechiul Testament Cu toate nuanțele posibile, mergînd de la demonizarea lui radicală pînă la vaga lui exaltare ca intermediar necesar Între Pleromă și Materie, Demiurgul gnostic este identificat În mod explicit, de o cantitate covîrșitoare de probe, cu Dumnezeul din Vechiul Testament 234. Dat fiind că Legea este emanația Demiurgului, Între evaluarea acestuia și evaluarea Vechiului Testament se stabilește o relație. Ptolemeu valentinianul, de pildă, intră În dispută cu alți gnostici care consideră că Legea provine de la Diavol 235. Evanghelia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu nimic mai prejos decît cea din Protoevanghelia lui Iacob. De ce a fost aleasă una și nu cealaltă este un mister care nu ține de logică, ci de interacțiunea extrem de complexă dintre sistemele sociale. 17. Logica narațiunii gnostice Dacă identificarea Dumnezeului Torei cu Demiurgul platonic și o lectură a Cărții Genezei cu această identificare În minte pot fi acceptate drept o explicație plauzibilă a unei părți din mitul gnostic, explicație care se dovedește și economică, Întrucît nu presupune nici o instanță externă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestui obstacol vom putea testa validitatea modelului nostru generativ, care Își propune o explicare a gnosticismului in toto, fără a recurge la derivări exotice de ordin istoric. În acest scop vom Întreprinde o lectură a Genezei pornind de la premisa că Dumnezeul Genezei este un Demiurg ce nu are cunoștiință de faptul că deasupra lui există adevăratul Dumnezeu. Rezultatele unei asemenea lecturi sînt cît se poate de surprinzătoare, căci ni se oferă o explicație sui generis a faptului că Adîncul (Abisul), Întunericul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
poate de surprinzătoare, căci ni se oferă o explicație sui generis a faptului că Adîncul (Abisul), Întunericul și Apele din primul verset al Cărții Genezei nu par să fi fost create de Demiurg. Dacă Demiurgul este numai un al doilea Dumnezeu, atunci tot ceea ce Îl precedă poate fi atribuit celuilalt Dumnezeu. În principiu, nu i s-ar putea aduce nici o obiecție serioasă unui platonician care ar afirma că Dumnezeul din Geneză este de fapt Logosul Dumnezeului suprem. (Însă nu Sophia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
generis a faptului că Adîncul (Abisul), Întunericul și Apele din primul verset al Cărții Genezei nu par să fi fost create de Demiurg. Dacă Demiurgul este numai un al doilea Dumnezeu, atunci tot ceea ce Îl precedă poate fi atribuit celuilalt Dumnezeu. În principiu, nu i s-ar putea aduce nici o obiecție serioasă unui platonician care ar afirma că Dumnezeul din Geneză este de fapt Logosul Dumnezeului suprem. (Însă nu Sophia lui; Dumnezeul biblic este evident unul masculin). Dar o hermeneutică a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi fost create de Demiurg. Dacă Demiurgul este numai un al doilea Dumnezeu, atunci tot ceea ce Îl precedă poate fi atribuit celuilalt Dumnezeu. În principiu, nu i s-ar putea aduce nici o obiecție serioasă unui platonician care ar afirma că Dumnezeul din Geneză este de fapt Logosul Dumnezeului suprem. (Însă nu Sophia lui; Dumnezeul biblic este evident unul masculin). Dar o hermeneutică a suspiciunii, cum este cea gnostică, n-ar căuta compromisul. Nu și-ar găsi locul În cadrul ei Încercarea vădit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este numai un al doilea Dumnezeu, atunci tot ceea ce Îl precedă poate fi atribuit celuilalt Dumnezeu. În principiu, nu i s-ar putea aduce nici o obiecție serioasă unui platonician care ar afirma că Dumnezeul din Geneză este de fapt Logosul Dumnezeului suprem. (Însă nu Sophia lui; Dumnezeul biblic este evident unul masculin). Dar o hermeneutică a suspiciunii, cum este cea gnostică, n-ar căuta compromisul. Nu și-ar găsi locul În cadrul ei Încercarea vădit contradictorie de a face să fuzioneze un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
atunci tot ceea ce Îl precedă poate fi atribuit celuilalt Dumnezeu. În principiu, nu i s-ar putea aduce nici o obiecție serioasă unui platonician care ar afirma că Dumnezeul din Geneză este de fapt Logosul Dumnezeului suprem. (Însă nu Sophia lui; Dumnezeul biblic este evident unul masculin). Dar o hermeneutică a suspiciunii, cum este cea gnostică, n-ar căuta compromisul. Nu și-ar găsi locul În cadrul ei Încercarea vădit contradictorie de a face să fuzioneze un Logos/Sophia care se știe subordonat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că Logosul/Sophia creează lumea, dar și Demiurgul creează lumea, cum se spune În Cartea Facerii. Altul este că Dumnezeu, Logosul/Sophia și Demiurgul ar trebui să se afle În conexiune, Însă În așa fel Încît să lase loc inculpabilității Dumnezeului suprem pentru greșelile lumii noastre și, de asemenea, surprinzătorului fapt că Demiurgul nu știe de existența a ceea ce e mai presus de el. Acest lucru presupune o clară discontinuitate (nu Însă o ruptură completă), și anume Între Logos/Sophia și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
măcar În cea mai mare parte, de vinovăție. Însă dincolo de toate variațiile În aprecierea sa, Demiurgul rămîne totdeauna ceea ce este În mod constitutiv, potrivit hermeneuticii gnostice: ignorant și lăudăros. Această insistență asupra a numai două trăsături fundamentale nu este fortuită. Dumnezeul biblic se bucura de un prestigiu atît de scăzut În ochii gnosticilor dintr-un motiv fundamental: acela că, potrivit exegezei lor, trebuia să nu-l fi cunoscut pe adevăratul Dumnezeu și pe Logosul/Sophia acestuia. Unul din episoadele celebre din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dintre cei din prima categorie este faimos Franz Kafka, dintre ceilalți Elie Wiesel. Teologul creștin al perioadei timpurii Marcion a descoperit o modalitate ciudată de a se război cu amîndoi, stabilind o diferență Între Demiurg, tatăl efectiv al omenirii și Dumnezeul necunoscut și suprem, care nu este Tată a nimic. 1. Izvoare Discuția noastră nu se va concentra asupra problemei izvoarelor - totdeauna indirecte - cu privire la Marcion și la mișcarea acestuia. Cea mai mare parte a dosarului marcionit a fost adunată de Adolf
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care să dea poame rele și nici copac rău care să dea roade bune. Binele și răul nu au origine comună. În Isaia 45:7 Dumnezeu se proclamă creator al Luminii și al Întunericului, al Binelui și al Răului. Acest Dumnezeu, crede Marcion, nu poate fi decît copacul cel rău8. El ni se face cunoscut prin intermediul Bibliei și se știe despre el că e drept, nu Însă și bun9. Dumnezeul cel bun este incognoscibil și naturaliter ignotus, necunoscut În chip firesc
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al Luminii și al Întunericului, al Binelui și al Răului. Acest Dumnezeu, crede Marcion, nu poate fi decît copacul cel rău8. El ni se face cunoscut prin intermediul Bibliei și se știe despre el că e drept, nu Însă și bun9. Dumnezeul cel bun este incognoscibil și naturaliter ignotus, necunoscut În chip firesc 10. Dumnezeul biblic nu este de fapt rău. Însă creația lui, lumea de aici și oamenii sînt răi din pricina calității proaste a Materiei și din pricina Vrăjmașului care sălășluiește În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Marcion, nu poate fi decît copacul cel rău8. El ni se face cunoscut prin intermediul Bibliei și se știe despre el că e drept, nu Însă și bun9. Dumnezeul cel bun este incognoscibil și naturaliter ignotus, necunoscut În chip firesc 10. Dumnezeul biblic nu este de fapt rău. Însă creația lui, lumea de aici și oamenii sînt răi din pricina calității proaste a Materiei și din pricina Vrăjmașului care sălășluiește În ea. De fapt, afirmă Tertulian, Marcion nu predică existența a două principii, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
oamenii sînt răi din pricina calității proaste a Materiei și din pricina Vrăjmașului care sălășluiește În ea. De fapt, afirmă Tertulian, Marcion nu predică existența a două principii, cum s-ar putea crede, ci a nu mai puțin de nouă. Unul este Dumnezeul cel bun, care stă În al treilea cer. Însă pentru a sta Într-un loc, el are nevoie de Spațiu În care să-și așeze locuința și de Materie celestă pentru a-și construi Casa. Iată deja trei principii. Al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sta Într-un loc, el are nevoie de Spațiu În care să-și așeze locuința și de Materie celestă pentru a-și construi Casa. Iată deja trei principii. Al patrulea este MÎntuitorul, Cristos, care proclamă În lumea de jos existența Dumnezeului bun! Al cincilea este Demiurgul; al șaselea - Spațiul lăcașului său; al șaptelea - Materia lumii, al optulea - Vrăjmașul cel viclean; iar al nouălea principiu este Mesia evreilor, vestit de către Demiurg. Acest Mesia nu are nimic de a face cu Cristos; Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
anonimi și-au dat seama că maestrul lor a multiplicat entitățile mai mult decît era necesar și au criticat această poziție 12. Într-o anumită măsură Marcion se aproprie de medio-platonism, În distincția pe care o face Între cei doi dumnezei, după cum a remarcat R.M. Grant 13, Însă rămîne, În ciuda afirmațiilor lui Tertulian, un colosal exeget raționalist al Bibliei, nu un filozof. Interesul său vizează stabilirea tradiției corecte, nu constituirea unei coerențe interne a sistemului propriu. Raționalismul Îl Împinge pe Marcion
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Tertulian, un colosal exeget raționalist al Bibliei, nu un filozof. Interesul său vizează stabilirea tradiției corecte, nu constituirea unei coerențe interne a sistemului propriu. Raționalismul Îl Împinge pe Marcion la o hermeneutică a suspiciunii care Își extrage argumentele Împotriva Dumnezeului creator din nenumăratele contradicții logice ale Bibliei. Evident că, din moment ce Întreabă În Gen. 3:9 „Adame, unde ești?”, Dumnezeu nu poate fi omniscient. Aici Tertulian inserează o explicație forțată 14, și anume că, neexistînd semne de punctuație În Biblie, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dacă intenționa, pur și simplu, să sugereze că proceda În mod dubios. Pare improbabil ca Demiurgul să fi fost la curent cu existența unei sfere mai Înalte, deoarece Tertulian afirmă În altă parte că pînă la venirea lui Isus Cristos Dumnezeul cel bun nu era cunoscut nimănui. Cristos s-a arătat În timpul celui de al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu, ceea ce Înseamnă șaizeci și cinci de ani, șase luni și două săptămîni Înainte de Marcion, a cărui activitate se află la apogeu sub
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este mesajul lui Cristos privind suferința deschizătoare de acces nemeritat la Împărăția cerurilor pentru apostoli și pentru toți adevărații credincioși Însemnați pe frunte cu litera tau (simbol al crucii), care vor reedita individual patimile suferite de Cristos din iubire față de Dumnezeul cel bun21. În vreme ce Cristos a venit pentru a-l revela pe Dumnezeul ascuns, Mesia va veni din partea Demiurgului, Dumnezeul cunoscut, și va fi un războinic 22 care Îi va salva numai pe cei din neamul ales al Făgăduinței 23. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cerurilor pentru apostoli și pentru toți adevărații credincioși Însemnați pe frunte cu litera tau (simbol al crucii), care vor reedita individual patimile suferite de Cristos din iubire față de Dumnezeul cel bun21. În vreme ce Cristos a venit pentru a-l revela pe Dumnezeul ascuns, Mesia va veni din partea Demiurgului, Dumnezeul cunoscut, și va fi un războinic 22 care Îi va salva numai pe cei din neamul ales al Făgăduinței 23. Cum se poate oare scăpa din lumea aceasta, din „temnița Demiurgului” (haec cellula
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
credincioși Însemnați pe frunte cu litera tau (simbol al crucii), care vor reedita individual patimile suferite de Cristos din iubire față de Dumnezeul cel bun21. În vreme ce Cristos a venit pentru a-l revela pe Dumnezeul ascuns, Mesia va veni din partea Demiurgului, Dumnezeul cunoscut, și va fi un războinic 22 care Îi va salva numai pe cei din neamul ales al Făgăduinței 23. Cum se poate oare scăpa din lumea aceasta, din „temnița Demiurgului” (haec cellula creatoris)24? Doar ascetistul riguros, incluzînd encratismul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]