11,537 matches
-
despre care se spunea că este fiul natural al lui Mazzini, care-și trăise tinerețea la Londra, vorbea italiana cu un puternic accent englez și era israelit...). Ales sindic, Nathan a fost astfel primul și singurul primar necatolic al Cetății eterne din fața Vaticanului. ... Anno santo 48, coincizînd cu sosirea mea la Roma, impunea Sfîntului Scaun alături de ceremoniile religioase excepționale de zidire și des-zidire a uneia dintre ușile de la Sfîntul Petru, în fața unui mare număr de credincioși și de turiști străini un
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
hazarda, că rezultatul a fost contrar scopului urmărit. Salonic Reformele din Macedonia (1904-1905) Alături de Maroc și la fel de veche, problema care, în acel final de an 1903, solicita atenția și activitatea directă a cancelariilor europene era, pe acest teren turcesc de eterne rivalități, problema macedoneană, măr al discordiei între balcanici, pe atunci în plină actualitate. Acordul de la Müerszteg, destinat să domolească fricțiunile austro-rusești, permitea punerea în aplicare în Macedonia a unei forme simple de Regulament administrativ care să aducă un pic de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
plină de decorațiuni aurite la pupă și dotată cu un pinten impresionant care amintea de luptele corp la corp, avea deasupra coșului alb o frumoasă tichie ca de portar grec, nu pentru a apăra de intemperii mașinile, aflate într-un etern repaus, căci fuseseră demult scoase ci pentru a proteja mai bine turma de oi pe care amiralul o adăpostea în sala cazanelor, într-un țarc improvizat, spre a asigura friptura zilnică la fasolea prăjită cu seu... În această lume arhaică
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
urgență, am aflat direct de la el că va ordona închiderea imediată a capelei și, în primul val de mînie, Hilmi, bătînd cu pumnul în masă, strigă: Voi pune pe zidari și pe jandarmi să zidească ușa. Aici, numai eu comand!". Eterne oscilări de felul acesta îmi marcau orice activitate: că era vorba de un sanctuar sau de o școală, existau aceleași amînări, aceleași reușite urmate de eclipse și de multe așteptări zadarnice. La Constantinopol, eforturile Legației noastre în vederea obținerii unui decret
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
tir de călimări. În Boemia, populația își marca pe zi ce trece desprinderea de o monarhie care o trata cu dispreț: fără a mai vorbi de teatrele din Viena și literatura curentă în care idiotul era întotdeauna cehul care bîlbîia eternul său "Nazda". Primarul Lueger, șef binecunoscut al partidului creștin-social, idolul mulțimii care îl impusese împăratului, proclama că niciodată Viena Orașul imperial nu va tolera "dezonoarea" de a vedea înălțîndu-se o sală de spectacole în limba cehă pentru care sutele de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Coburg 95 și de la Ballplatz ca fiind absolut sigure. Cînd, în vremuri liniștite, nu era încă vorba decît de cele furnizate cu ușurință de contele Goluchowski, faptul nu prea avea importanță, dar după incidentele marocane, provocate de Germania, aflată în etern conflict cu Franța, agonia învechitului regim turcesc și amenințarea din ce în ce mai mare a războaielor orientale, anunțînd un război mondial, regele Carol considera indiscutabile vederile și informațiile unui Berchtold, așa încît riscul României de a merge orbește pe drumuri rele devenea neliniștitor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
din tratate, ele luau calea Societății Națiunilor, începînd în același timp și deplasările la Geneva pentru sesiuni organizate în primul local provizoriu, Sala Reformării 189, atît de mohorîtă din cauza iluminării ei, de morgă sau de acvariu subteran. Aici se auzeau eternele tirade despre imposibilitatea unui nou război, care urmau să atingă culmea gugumăniei în cuvîntarea premierului britanic, Mac Donald 190: "Războiul este imposibil pentru că avem Tratatele" (oratorul spuse de trei ori fraza, ca și cum repetarea verbală întărea valoarea acestor documente...). "De altfel
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
său, domnul Vintilă Brătianu, care a devenit președintele consiliului, n-a lansat nici o excludere împotriva mea. Departe de a critica trimiterea mea la Quirinal, dimpotrivă a aprobat-o, și, astfel, după 14 ani, în ianuarie 1928, mă regăseam în Cetatea Eternă, în același palat Santa Croce, cu iluzia, privind doar cadrul, că timpul a fost abolit și că nimic nu se schimbase în jurul meu. O iluzie care se risipea imediat ce ochiul părăsea decorul pentru a privi oamenii și noile lor frămîntări
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
provenind din melancolie ori manie". Psihiatrul german dă ca exemplu o gândire delirantă fixă în care "pacienții cred că sunt persecutați, înconjurați de spioni, torturați cu electricitate de dușmani secreți, amenințați de francmasoni, posedați de diavol și condamnați la chinuri eterne, jefuiți de bunurile cele mai dragi etc. Or, ei nutresc concepții delirante fixe privitoare la propriul lor corp: că sunt morți, că oasele lor sunt făcute din sticlă ori unt, că depozitează lucruri ciudate în corp" (1867: 324, 328). În
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
bărbatului, ori la alte circumstanțe și factori ai "ambianței", a căror prodigioasă rezolvare în tablou, chiar dacă onirică, extrag cu o forță deosebită, din insipida și stereotipa imagine de la Angélus, varianta maternă a monstruosului mit al lui Saturn, Abraham, al Tatălui Etern cu Iisus Cristos, ori al lui Wilhelm Tell, ei toți devorându-și fiii (1998: 296-297). Procedând astfel, Dalí se distanțează de "automatismul pasiv" al gândirii suprarealiste propovăduit de mentorul său André Breton, punând, în schimb, în valoare caracterul activ și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
același timp, o identificare greșită, pentru că "imaginea" este percepută ca un "celălalt", necesar pentru ca individul să se perceapă complet, dar care nu poate fi niciodată unită cu el. Mitul lui Narcis ilustrează dorința omului de a fi reunit cu "celălalt", eterna căutare a acelei perfecte stări de unitate care nu este niciodată realizabilă. După Sigmund Freud (1990: 559), tânărul dorește totdeauna să se reunească cu propria sa mamă și să se întoarcă la acea ideală relație cu ea, care preceda intruziunea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
excrementelor, mutilării ori castrării, ale cadavrelor în putrefacție, apar în Canibalism de toamnă (1936-37), Spectrul sex-appeal-ului (1934) și Călărețul morții (1935). În Spectrul sex-appeal-ului, o fantomă gigantică, un amfibian spectral ce reflectă, probabil, propria fobie a artistului, imagine a feminității eterne, este surprinsă, la momentul apusului de soare, chiar înainte de a intra în apă. Monstrul evocă și rezumă teama de impotență și boli venerice, ce l-a determinat pe Dalí să își amâne viața sexuală până când Gala a apărut în viața
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Prefecturii Capitalei și al celor șase primării de sector. În tie-breakul cu Opoziția, Puterea are minge de meci. Poftiți la Polivalentă! Jucăm cu francezii. Vin pe taraflexul nostru strămoșesc ditamai vedetele. Grosjean, Escude, Santoro. Plus Guy Forget, căpitan nejucător. Noi, eterni francofoni, în ciuda pozelor cu șatre țigănești cu care ne răsfață dicționarele pariziene, îi vom întîmpina, după datina străbună, cu pîine și cu sare. Ospitalitatea tradițională nu se va dezminți, se va lega o punte de prietenie între cele două popoare
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
tehnicianul insuficient de inspirat pentru a scăpa de retrogradare? Deja fraza cu străinii care nu se adaptează în fotbalul nostru a devenit tocită. Divizia A e un malaxor moral prea dur pentru obiceiurile rafinate deprinse în Occident. Se poate invoca eterna noxă românească, perenul spirit local degradat, deloc propice pentru delicatețea venită din Apus. Alexanco a plecat scîrbit, nici lui Zenga nu-i prea place țara. Subiectul acestor rînduri, deși român la bază, deși cu 20 de ani de fotbal activ
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
să trăiască alături, permanent, de populus romanus, cu pretenția sa la primatul universal, dar nici pe fundalul regimului tetrarhic, care oricum nu mai corespundea viziunii politice autocrate și nici momentului istoric. A refuzat să se închine divinității ocrotitoare a cetății eterne și a deschis posibilitatea ca o alta să îi ia locul, ei și întregii poliade spirituale a zeilor: o divinitate unică, pentru un împărat unic și pentru o comunitate neindividualizată etnic - imperiul creștin. Împăratul "uită" Roma. O despărțire treptată, mai
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în timpul căruia comunitatea intra într-o așa-numită stare de excepție, iustitium (Agamben, Starea de excepție 43-53) - aici, ca perioadă de doliu −, pe deplin încredințată că are legitimitatea, garantată de divinitate, de a încununa un destin imperial cu laurii gloriei eterne. Ea pierde acest privilegiu sacral, din cauză că beneficiarul unic al tuturor eforturilor ei de a-l omagia o abandonează. Consecințele din istorie au fost cu neputință de previzionat atunci. Turnura pe care a luat-o destinul imperiului, cu efecte asupra a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pentru a fi prezent alături de armatele sale pe granițe. Aceste efecte pun implicit într-o lumină dramatică și abandonul (injust) al Romei. În mijlocul acestei lumi, în inima nu doar a imperiului, ci și a vieții lui publice, a comunității orașului "etern" (atribut pierdut, dat fiind destinul lui), un eveniment unea în fața zeilor toate conștiințele: doliul. E drept, pentru împăratul său, Roma a ales să și-l asume tot ca pe un spectacol, unul al morții purificatoare, pentru că ea însăși se înălța
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
identitară, care au ca figură esențială eroul (sau tipuri asemănătoare de actanți); schema narativă, absolut necesară, este cea a unei inițieri încununate de glorie. Procesul de individuație constă în explicarea statutului politic, a legii, a structurii sociale particulare − cazul cetății eterne a Romei, al fondatorului și al populației sale (vom reveni asupra lui). Alte structuri narative matriciale, care se regăsesc și în miturile identității, sunt cele de creație (a cosmosului, a omului); ele includ unități mitemice specifice, precum zeița-Mamă, pământul-Mamă sau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și pentru zeii întemeietori afliliați lui. Miturile finalității (eschatologice) pun în joc noțiunile de destin sau de ființă supranaturală și sunt orientate fie asupra viitorului, fie asupra unei comunități, înțelese însă în orizontul devenirii ei. Ele sunt fie ciclice (mitul eternei întoarceri, al paradisului pierdut, al vârstei de aur), fie dinamice, dat fiind că se construiesc pe o schemă vectorizată a istoriei: ascensională (teoriile optimiste ale progresului, care dau naștere formulei "cetății ideale" sau a statului perfect, deci utopiilor); descensională (teoriile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
salva amintirea. Aducând măștile strămoșilor în mijlocul unei procesiuni, în jurul împăratului defunct, pe granița dintre viață și moarte, cea a "prezentului", romanii adăugau în mod conștient ritualului funerar dimensiunea narativă a eroicului, "spuneau povestea", priveau trecutul glorios în/ prin ochii lui eterni. Comunitatea caută permanent cuvântul absolut despre care vorbea Borges, cuvântul care rezumă universul, rostind de pe pragul care în sine nu există, adică acest prezent, o poveste despre un timp care în sine nu a existat (un prezent de altă dată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
istoria lumii, într-un mod legitim(ant), așa cum are nevoie discursul ei triumfalist și pragmatic. În vechea Grecie, faptele trecute erau ordonate după genealogii, cum apreciază Vernant (Mit și gândire 142), nu după cronologia lor. În schimb, Roma imperială și "eternă" integrează în discursul de ceremonial, prin referința la fondarea sa, atât ideea de calendar istoric, cât și simbolismul "neamului glorios", romanitatea; caracteristica identitară este exaltată însă pe alte temeiuri politice decât la vechii greci. Vitalitatea imaginarului mitologic este totuși o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o metaforă care luminează destinul primului împărat creștin, el însuși transformat prin apoteoză în zeu; învingător la porțile Romei, la Pons Milvius, Constantin I alege să își clădească propriul oraș, propriul centru al puterii imperiale, nu doar departe de Roma eternă, ci și pe fundamentul vechii civilizații elene, mult mai puternic ancorate în mistere și în contemplare. O coborâre în trecut, o recuperare și a unei gândiri post-platoniciene, care va inspira creștinismul și care va face ca Roma păgână să fie
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
putere triumfalistă, uneori concurenta propriului autocrat; instituția imperială însă, prin întreg vocabularul ceremonial, a tins către un alt orizont al apoteozei. Grecii așezau înaintea eroului gloria Atenei; în schimb, principele divus a devenit prin voința lui emblema supremă a cetății eterne, devansând-o (inclusiv în cazul împăraților la a căror moarte a fost decretată legitim damnatio memoriae în loc de consecratio, dar care își însoțiseră imaginea de pe emisiile monetare cu reprezentarea figurală, personificată, a cetății romane - v. fig. 2.b.) În secolele VI-
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
roman, pe care cortegiul său funerar avea dreptul suprem (și unic) să-l pună în scenă (Benoist 108). Valoarea edilului, prin ritualizarea puterii sale și prin proiectarea figurii sacre în rândul înaintașilor glorioși, era astfel definitiv integrată în memoria Romei eterne, martorul direct al apoteozei sale. Mișcarea de translatio din planul existenței terestre în cel divin era consfințită politic, printr-un decret dat de senat pentru organizarea ceremoniei speciale de consecratio a împăratului (valabilă pentru întreaga oïkouménè). Decizia instituțională impunea ca
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
bizantin va oglindi această convertire a vechii ceremonii romane − care îl punea în relație pe defunctul imperial cu spiritele marilor săi înaintași − în ceremonia omagierii basileului și a relației sale exclusiviste cu divinitatea. În ambele situații, predominantă e tema victoriei eterne datorate calităților împăratului, un (re)întemeietor (edil, dar și cuceritor de noi teritorii) și un învingător absolut. Precum în cadrul funus imaginarium, în cazul cortegiului triumfal erau "purtate" imagini ale unor scene de bătălie (pegmata) și inscripții ale numelor teritoriilor cucerite
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]