11,414 matches
-
o casă de cultură.-Sala Barașeum. În perioada anilor 1954-1955, clădirea a fost renovată, păstrând până în prezent același aspect. După 1990, printr-o ordonanță de urgență, cu nr. 21/1997, guvernul României a retrocedat Comunității evreiești din București clădirea Teatrului Evreiesc din București. Teatrul Evreiesc de Stat, ca instituție culturală, a rămas al statului, subvenționat din bugetul Primăriei București. Dată fiind necesitatea unor ample lucrări de restaurare a clădirii și a lipsei de fonduri, în 2005 conducerea Comunității evreiești din România
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
-Sala Barașeum. În perioada anilor 1954-1955, clădirea a fost renovată, păstrând până în prezent același aspect. După 1990, printr-o ordonanță de urgență, cu nr. 21/1997, guvernul României a retrocedat Comunității evreiești din București clădirea Teatrului Evreiesc din București. Teatrul Evreiesc de Stat, ca instituție culturală, a rămas al statului, subvenționat din bugetul Primăriei București. Dată fiind necesitatea unor ample lucrări de restaurare a clădirii și a lipsei de fonduri, în 2005 conducerea Comunității evreiești din România, în consens cu Tova
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
clădirea Teatrului Evreiesc din București. Teatrul Evreiesc de Stat, ca instituție culturală, a rămas al statului, subvenționat din bugetul Primăriei București. Dată fiind necesitatea unor ample lucrări de restaurare a clădirii și a lipsei de fonduri, în 2005 conducerea Comunității evreiești din România, în consens cu Tova Ben Nun, directoarea Fundației "Caritatea", au discutat "retrocedarea către statul român" a clădirii retrocedate. Primăria București însă nu a acceptat propunerea, neavând nici ea bani în buget în acest scop. Deși inițial clădirea avea
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
în limba idiș, precum și închirierea sălii pentru diferite evenimente. În prezent, clădirea este monument istoric, . Sâmbătă 25 ianuarie 2014, din cauza viscolului care a bântuit capitala, s-a desprins o bucată de 80 de metri pătrați, circa 30%, din acoperișul Teatrului Evreiesc de Stat. Toate spectacolele au fost anulate, deoarece scena a ajuns sub o perdea de apă, care s-a infiltrat până la subsol, și exista pericolul electrocutării. Lucrările de reabilitare a Teatrului Evreiesc de Stat din Capitală, prevăzute în bugetul Primăriei
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
de metri pătrați, circa 30%, din acoperișul Teatrului Evreiesc de Stat. Toate spectacolele au fost anulate, deoarece scena a ajuns sub o perdea de apă, care s-a infiltrat până la subsol, și exista pericolul electrocutării. Lucrările de reabilitare a Teatrului Evreiesc de Stat din Capitală, prevăzute în bugetul Primăriei Capitalei, au un cost estimat de 13.839.000 de lei și o durată de 18 luni. Până la terminarea lucrărilor, s-a propus ca activitatea instituției să fie mutată la Teatrul de
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
și independenței specifice acestei muzici. Olson menționează că, deși simbolurile black metalului vor fi în continuare asociate cu extrema dreaptă, BMNS ca fenomen va rămâne unul marginal. Formațiile național socialist văd de obicei creștinismul ca pe un produs al conspirației evreiești, cu scopul de a distruge bazele rasei ariene, eliminându-le artglaubenul și „cultura” originală. Acești artiști resping în general legitimitatea antisemitismului creștin, respectiv pe cea a mișcării creștine germane care promovează și glorifică ideologia nazistă în cadrul unei teologii creștine neortodoxe
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
evrei maghiari. A fost fiul lui Kádár Magda și Harag Jenő, negustor de lemne. Clasele primare le urmează la Marghita și Tășnad, după care își continuă studiile liceale la Oradea, mai întâi la Liceul Teoretic Emanoil Gojdu, apoi la Liceul Evreiesc Oradea Mare, urmând să-și dea bacalaureatul ca elev al Liceului Szent László. După bacalaureat pleacă la Budapesta unde lucrează ca ucenic într-un atelier de olărit. Rămâne aici un an de zile. Dragostea de teatru se manifestă încă din
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
a fost publicist, pedagog, scriitor, redactor și traducător israelian, originar din Basarabia. s-a născut în colonia agricolă Mărculești din Basarabia, pe atunci parte a Imperiului Rus. El era fiul unic al lui Sară și Shimshon Kuperstein, aparținând unei familii evreiești numeroase din care proveneau jumătate din locuitorii așezării. Tatăl era unul din urmașii rabinului Shimshon din Ostropoli care împreună cu obștea lui căzuseră victime actelor sângeroase din timpul Răscoalei lui Hmelnițki.Shimshon Kuperstein era un comerciant luminat, dintre primii membri ai
Leib Kuperstein () [Corola-website/Science/329920_a_331249]
-
era unul din urmașii rabinului Shimshon din Ostropoli care împreună cu obștea lui căzuseră victime actelor sângeroase din timpul Răscoalei lui Hmelnițki.Shimshon Kuperstein era un comerciant luminat, dintre primii membri ai mișcării presioniste „Hovevei Tzion” și apoi, ai mișcării național-religioase evreiești Mizrahi. Pentru a-i conferi fiului său o educatie tradițională îmbinata cu cultură generală, împreună cu prietenul său, rabinul Yehuda Leib Fischman Maimon, care după mulți ani avea să ajungă ministru al cultelor în primul guvern al Israelului, a înființat un
Leib Kuperstein () [Corola-website/Science/329920_a_331249]
-
continuând să contribuie la difuzarea limbii și culturii ebraice. A scris monografii literare și alte lucrări, din care unele urmează să fie publicate postum. În anul 1977 a publicat lucrarea „Yad Mărculești, moshava yehudit beBessarabia” (În amintirea Mărculeștilor, colonie agricolă evreiască în Basarabia). Paralel cu activitatea publicistica - scrierea a peste 1000 de articole, inclusiv de critică literară, de pedagogie etc. Kuperstein a continuat să se intereseze și de cultură franceză, a citit la Radio Israel din operele lui Albert Cohen, a
Leib Kuperstein () [Corola-website/Science/329920_a_331249]
-
(în ebraică: אליהו גלעדי,se citește Ghiladí; numele la naștere: "Eliyahu Albert Grün", 1915 - 17 august 1943) a fost un militant evreu palestinian, originar din Transilvania, din fruntașii organizației subterane paramilitare evreiești Lehi (Lohamey Herut Israel - Luptătorii pentru Libertatea Israelului), cunoscută și ca Grupul Stern. Lehi a reprezentat o aripă minoritară extremistă în cadrul mișcărilor de autoapărare ale evreilor din Palestina care a acționat în anii 1940 împotriva regimului mandatar britanic și a
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
cu Shamir, și comportamentul său, care dădea semne de dezechilibru, a început să pună în mare primejdie organizația. Și-a amenințat tovarășii, inclusiv pe Shamir, cu revolverul, a inițiat acțiuni pripite și periculoase împotriva unor militari britanici în mijlocul populației civile evreiești, ar fi propus ca membre ale mișcării să lucreze ca prostituate. După Yalin Mor, Giladi părea să se inspire din nihilismul unora dintre revoluționarii extremiști ruși,(Boris Savinkov, mai demult Serghei Neceaiev, Dmitri Pisarev) care erau cu totul indiferenți față de
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
Heller, cercetător al istoriei Lehi, Giladi nu suporta să accepte autoritatea altcuiva. Când Shamir propusese ca organizația să se repună în picioare printr-un program de antrenamente, întărire a capacității de luptă și lansarea unei propagande masive în rândurile publicului evreiesc, Giladi, care îl concura la conducerea mișcării, propusese autofinanțarea prin organizarea "exproprieri" rapide de fonduri, adică spargeri,așa cum fusese cea pe care a condus-o la Banca Anglo-Palestine în septembrie 1940, și sprijinea ideea lichidarii conducătorilor organizațiilor rivale - Etzel, Haganá
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
lui Giladi, pe care l-a considerat deosebit de nechibzuit (producerea unui atentat exploziv în Piața Kikar Hamoshavot din Tel Aviv, contra forțelor de ordine britanice, în prezența a numeroși manifestanți evrei cere protestau contra politicii Marii Britanii de blocare a emigrației evreiești spre Palestina), Giladi a apărut la locuința unde se ascundea Shamir și l-a amenințat că îl va lichida cu revolverul sau, în caz că îi va anula ordinele a doua oară. În iunie 1943 s-a sinucis unul din membrii Lehi
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
î.Hr. de către regele Babilonian Nabucodonosor al II-lea. După tradiția iudaică, prezervată în Biblia ebraică, Templul a fost clădit cu asentimentul împăraților persani, exprimat într-o proclamație adresată evreilor de către Cirus cel Mare. El este considerat continuarea firească a sanctuarului evreiesc distrus de babilonieni, cunoscut ca Templul din Ierusalim sau Templul lui Solomon. Reconstrucția s-ar fi întâmplat la circa 70 ani de la distrugerea Primului Templu, deci prin anul 516 î.Hr. (anul al șaselea al împăratului persan Darius cel Mare, fiul
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
viață, aflată în lumea de apoi. Oliphant a început să se intereseze de planuri de colonizare a evreilor în Palestina mai cu seamă în anii Războiului ruso-turc din anii 1877-1878. În 1878 i-a trimis primului ministru britanic de origine evreiască Benjamin Disraeli planul său de readucere a evreilor în Țară Sfântă. Acesta, ca și lordul Salisbury și ministrul de externe al Franței, William Henri Waddington, i-au dat recomandări pentru Poartă Otomană. Împreună cu un pumn de admiratori,în 1879 a
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
ebraic care va fi cunoscut că autorul cuvintelor imnului sionist și al Statului Israel, Hatikva. La Haifa a petrecut vremea în meditații mistice și religioase. În ciuda eșecului negocierilor cu otomanii, a continuat să susțină moral și material experiență colonizării agricole evreiești, de pildă la Zamarin (Zihron Iacov) sau la Rosh Pînă. Împreună cu Alice a scris o carte intitulată „Sympneumata sau Forțe evoluționare active în om” („Sympneumata, or, Evolutionary Forces Now Active în Mân”) despre o forță numită sympneuma, facultate a viziunii
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
deși nu plănuia o mare revoltă în acel loc și în acel moment, avea o politică de susținere pentru orice protest și orice acțiune de hărțuire îndreptată împotriva forțelor rusești. PPS, ca și alte organizații socialiste, cum ar fi Federația Evreiască și SDKPiL, au fost la fel de surprinse de scara revoltei spontane ca și autoritățile ruse; forțele PPS din Łódź constau din 10 membri regulați și înarmați ai PPS și câteva zeci de muncitori cu statut semioficial de membru. Un grup mai
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
arheologic în sudul Podișului Golan, pe malul de est al Wadi ash-Shabib, afluent al rîului Samak, la 2 kilometri sud-vest de kibuțul Natur. În epoca bizantină, în timpurile talmudice și până în perioada dominației califilor arabi a ființat aici un sat evreiesc. Ruinele acestuia au fost descoperite în anul 1885 de către Laurence Oliphant. într-o vreme când așezarea nu era locuită decât sporadic. Umma al-Kanatir înseamnă în limba arabă „Mama arcurilor”. Denumirea vine de la trei arcuri monumentale de bazalt construite deasupra a
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
dovadă pozitivă a caracterului sinagogal al construcției. Au urmat noi excavări în 2005 și ]n 2007 - anastiloza, adică reconstituirea a poziției exacted inițiale a elementelor desprinse din clădire. După opinia lui Tzvi Ilan așezarea era unul din cele nouă orășele evreiești din aria Susita, care nu au fost identificate nominal, poate „Ein Hashaar” (Izvorul porții), din cauza arcurilor izvorului care dădeau impresia unei porți. 150 metri sud de sinagogă , în afara bazinelor naturale formate din izvorul Eyn as Sufeira, sub cele trei arcuri
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
50 metri, sau bima ,unde erau aduse, cum era obiceiul în acea vreme, cinci suluri pentru fiecare carte a Torei (Pentateuh). Elemente ale scărilor se păstraseră intacte. Pe una din coloanele de pe platformă se deslușesc elemente decorative - o menora - candelabrul evreiesc cu șapte ramuri,sub ea lopățica pentru tămâie, o frunză și un fruct de chitră „lulav”, caracteristic pentru cultul iudaic, de asemenea pe o altă față a coloanei - motive viticole.Pe un relief s-a descoperit imaginea unei Menora așezată
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
(n. 13 septembrie 1894 în Łódź, m. 27 decembrie 1953 în Zakopane) - poet polon de origine evreiască, scriitor, autor de vodeviluri, satire, librete pentru operetă și de versuri pentru cântece, unul dintre cei mai populari poeți poloni din perioada interbelică. A fost unul dintre membrii fondatori ai cafenelei pentru artiști "„Pod Picadorem”" și al cercului literar "„Skamander
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
Tuwim (n. 22 iulie 1858 în Kalwaria, m. 1935), a terminat școala în Królewiec, după care a studiat în Paris. Știa câteva limbi străine. A fost funcționar la Banca Azowsko-Doński. A murit în 1935 și este înmormântat în noul cimitir evreiesc din Łódź. Mama sa, Adela (n. 9 ianuarie 1872 în Mariampol, m. 1942), a fost fiica unui proprietar al unei tipografii. Provenea dintr-o familie de intelectuali - cei patru frați ai săi au profesat ca doctori sau ca avocați. După
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
cu toate aceste, numărul victimelor poloneze poate fi mai mic până la 50% datorită diversități multietnice din perioada antebelică care pot fi observate în recensămintele din Polonia - potrivit declarației din 2009 a comisiei de reconciliere germano-polonez. Cele 3 milioane de victime evreiești poloneze nu sunt contestate. Minoritățile din Polonia au fost afectate foarte mult: înainte de al Doilea Război Mondial, o treime din populația Poloniei era alcătuită din minorități etnice; cu toate acestea, după război, minoritățile Poloniei aproape lipseau. Deși era o țară
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
de 10 milioane de germani a fugit sau a fost expulzată în Germania postbelică în 1950. Odată cu expulzarea ucrainienilor din Polonia în Uniunea Sovietică și a Operațiunii Vistula din 1947 care a dispersat minoritatea ucraineană rămasă, iar datorită exterminării minorității evreiești de Germania Nazistă în Holocaust iar multți din cei care au supraviețuit au emigrat către Israel, Polonia devenise pentru prima dată în istoria sa stat național omogen din punct de vedere etnic. Varșovia și alte orașe orașe distruse au fost
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]