10,854 matches
-
anul 2003 a fost redusă lățimea drumurilor și a fost închisă traficului rutier latura de nord. Columna lui Nelson se află în centrul pieței fiind flancată de fântâni proiectate de arhitectul Edwin Lutyens în 1937. Aceste fântâni au înlocuit două fântâni mai vechi din granit de tip Peterhead, care în prezent se află în Canada. În jurul columnei se află statuile a patru lei de bronz sculptate de pictorul și sculptorul Edwin Landseer. Pe columnă se află statuia lui Nelson, viceamiralul care
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
va mai călca niciodată pământul britanic. În fața zidului din partea de nord se află busturile a trei amirali. Busutul Lordului Jellicoe, de Charles Wheeler, și cel al Lordului Beatty, de William McMillan, au fost instalate aici în anul 1948 în legătură fântânile care care fuseseră amplasate în piață în cinstea acelorași personalități. Bustul amiralului Cunningham, de Franta Belsky, a fost dezvelit alături de acestea la 2 aprilie 1967. Pe latura de sud se află statuia ecvestră a regelui Carol I, realizată în bronz
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
Albert. În anul 1862, această statuie a fost mutată în Kensington Gardens. O statuie a generalului Charles George Gordon, de Hamo Thornycroft, amplasată pe un piedestal de aproximativ 14 metri înălțime, a fost ridicată în anul 1888 între cele două fântâni. În 1943 statuia a fost demontată, dar 10 ani mai târziu a fost ridicată pe terasamentul Victoria. În anii 1840 când piața a fost proiectată, principalul scop al fântânilor nu a fost cel estetic, ci acela de a reduce spațiul
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
metri înălțime, a fost ridicată în anul 1888 între cele două fântâni. În 1943 statuia a fost demontată, dar 10 ani mai târziu a fost ridicată pe terasamentul Victoria. În anii 1840 când piața a fost proiectată, principalul scop al fântânilor nu a fost cel estetic, ci acela de a reduce spațiul deschis disponibil și, ca urmare, riscul de izbucnire a unor revolte. La început erau alimentate cu apă pompată dintr-o fântână arteziană de un motor cu aburi amplasat în spatele
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
când piața a fost proiectată, principalul scop al fântânilor nu a fost cel estetic, ci acela de a reduce spațiul deschis disponibil și, ca urmare, riscul de izbucnire a unor revolte. La început erau alimentate cu apă pompată dintr-o fântână arteziană de un motor cu aburi amplasat în spatele National Gallery. La sfârșitul anilor 1930 s-a luat hotărârea ca bazinele de piatră și pompa să fie înlocuite. Noile fântâni au fost construite conform unui proiect al arhitectului Edwin Lutyens și
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
unor revolte. La început erau alimentate cu apă pompată dintr-o fântână arteziană de un motor cu aburi amplasat în spatele National Gallery. La sfârșitul anilor 1930 s-a luat hotărârea ca bazinele de piatră și pompa să fie înlocuite. Noile fântâni au fost construite conform unui proiect al arhitectului Edwin Lutyens și au costat aproape 50.000 de lire. Vechile fântâni au fost cumpărate de guvernul canadian și se află acum în Ottawa și în Regina. Fântânile actuale au fost ridicate
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
National Gallery. La sfârșitul anilor 1930 s-a luat hotărârea ca bazinele de piatră și pompa să fie înlocuite. Noile fântâni au fost construite conform unui proiect al arhitectului Edwin Lutyens și au costat aproape 50.000 de lire. Vechile fântâni au fost cumpărate de guvernul canadian și se află acum în Ottawa și în Regina. Fântânile actuale au fost ridicate în memoria Lordului John Jellicoe și a Lordului David Beatty. Alte lucrări de restaurare au fost necesare și s-au
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
să fie înlocuite. Noile fântâni au fost construite conform unui proiect al arhitectului Edwin Lutyens și au costat aproape 50.000 de lire. Vechile fântâni au fost cumpărate de guvernul canadian și se află acum în Ottawa și în Regina. Fântânile actuale au fost ridicate în memoria Lordului John Jellicoe și a Lordului David Beatty. Alte lucrări de restaurare au fost necesare și s-au terminat până în luna mai 2009. Sistemul de pompare a fost înlocuit cu o pompă nouă care
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
pe tehnologia LED, a fost instalat în cursul operațiunilor de restaurare, pentru a reduce costul energiei electrice consumate. Noul sistem de iluminare a fost gândit în vederea pregătirii Jocurilor Olimpice de vară din 2012 și va proiecta diferite combinații de culori în fântâni. Sistemul de iluminare cu LED va micșora consumul de energie electrică și va reduce amprenta de carbon cu aproximativ 90%. Piața a fost vestită pentru porumbeii sălbatici a căror hrănire era o activitate la modă. Prezența păsărilor a fost contestată
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
dar și al fragilității unei stăpâniri despotice Perioada Lalelei a fost propice dezvoltării artei, culturii și arhitecturii. Stilul arhitectural și al decorațiilor a devenit mult mai elaborat în această perioadă, fiind influențat de stilul baroc. Unul dintre exemplele clasice este fântâna Ahmed al III-lea din Palatul Topkapî din Istanbul. Laleaua a fost un motiv principal și în poezie sau pictură. Chiar și în zilele noastre, laleaua este considerată în Turcia un simbol al perfecțiunii și frumuseții. Turkish Airlines folosește ca
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
reînregistrată pentru albumul de față. Prima înregistrare datează din 1984, beneficiind de colaborarea actorului Constantin Rădoacă. „La ceas târziu” se continuă cu „În zori de zi”, o scurtă compoziție instrumentală ce constituie preludiul unui alt moment ce aparține muzicii progresive, „Fântâna suspinelor”, o metaforă la adresa unuia dintre miturile românești fundamentale, acela al Meșterului Manole. Vocea actorului Florian Pittiș, prieten al formației și cel care a contribuit la promovarea acesteia, este prezentă în partea de început a compoziției „Fântâna suspinelor”, unde recită
Celelalte Cuvinte I () [Corola-website/Science/326526_a_327855]
-
aparține muzicii progresive, „Fântâna suspinelor”, o metaforă la adresa unuia dintre miturile românești fundamentale, acela al Meșterului Manole. Vocea actorului Florian Pittiș, prieten al formației și cel care a contribuit la promovarea acesteia, este prezentă în partea de început a compoziției „Fântâna suspinelor”, unde recită poezia „Era o fântână” de Elena Farago. Pentru acest album, arhitectul și muzicianul Alexandru Andrieș a venit cu o propunere grafică ce înfățișa contradicția între clădirile vechi și cele moderne, cu arhitectură agresivă. Propunerea nu a trecut
Celelalte Cuvinte I () [Corola-website/Science/326526_a_327855]
-
la adresa unuia dintre miturile românești fundamentale, acela al Meșterului Manole. Vocea actorului Florian Pittiș, prieten al formației și cel care a contribuit la promovarea acesteia, este prezentă în partea de început a compoziției „Fântâna suspinelor”, unde recită poezia „Era o fântână” de Elena Farago. Pentru acest album, arhitectul și muzicianul Alexandru Andrieș a venit cu o propunere grafică ce înfățișa contradicția între clădirile vechi și cele moderne, cu arhitectură agresivă. Propunerea nu a trecut însă de cenzura vremii, pe motiv că
Celelalte Cuvinte I () [Corola-website/Science/326526_a_327855]
-
1500, s-a ridicat în partea vestică un donjon. Această caracteristică este prezentă la toate bisericile satelor învecinate. Astfel în fața bisericii apărea parterul turnului ca un portic boltit cu un portal pe latura apuseană. La primul etaj se găsea o fântână ce era alimentată de un izvor. Cu trecerea timpului turnul s-a înclinat și din cauza infiltrațiilor firului de apă ce trecea pe sub el, clopotele au fost mutate în turnul nord - estic al bisericii. Etajul inferior al donjonului a fost umplut
Biserica fortificată din Stejărișu () [Corola-website/Science/326520_a_327849]
-
Există mai multe detalii interesante care particularizează biserica Sf. Mihail din Movile. Ferestrele, mai ales cele de pe fațada nordică, sunt plasate asimetric, chiar la întâmplare, motiv pentru care s-a presupus că actuala construcție înglobează fragmente din una mai veche. Fântâna descoperită în mijlocul sălii confirmă, ca de altfel și turnul de flancare, caracterul defensiv al bisericii. Sala bisericii fortificate este boltită în leagăn cu penetrații, fiind acoperită de o întreagă rețea de nervuri dispuse în romb. Corul pătrat este și el
Biserica fortificată din Movile () [Corola-website/Science/326590_a_327919]
-
împrejmuire a bisericii. În afara bisericii există pe un deal din apropiere și o cetate țărănească a cărei datare este din secolul al XIV-lea. Pe o piatră a cetății este dăltuit anul 1343. Cetatea a avut șase bastioane și o fântână adâncă de 60 m (care astăzi mai are numai 1-2 m). Legenda spune că din fundul fântânii ar fi pornit un tunel care ducea până în centrul comunei.
Biserica fortificată din Saschiz () [Corola-website/Science/326667_a_327996]
-
datare este din secolul al XIV-lea. Pe o piatră a cetății este dăltuit anul 1343. Cetatea a avut șase bastioane și o fântână adâncă de 60 m (care astăzi mai are numai 1-2 m). Legenda spune că din fundul fântânii ar fi pornit un tunel care ducea până în centrul comunei.
Biserica fortificată din Saschiz () [Corola-website/Science/326667_a_327996]
-
XIX-lea devine, datorită apelor curative, un centru de tratament balnear, dovadă stând această caracterizare: În anul 1671 a fost descoperit pentru prima dată gazul natural la Bazna de către niște ciobani. Ulterior s-au descoperit ape minerale cu izvoarele sale: "Fântâna acră", "Baia bisericii" etc, aceste izvoare devenind proprietate a bisericii începând cu anul 1835. Cu această ocazie, biserica a dotat baza cu cazane și instalații de încălzit apa și cabine. În 1845 un număr de 637 de oameni au venit
Biserica fortificată din Bazna () [Corola-website/Science/326695_a_328024]
-
cetățuie inexpugnabilă. Dacă totuși atacatorii treceau, ei mai aveau de trecut și de alte patru camere suprapuse, care puteau fi blocate fiecare în mod individual. Fortificația era prevăzută și cu camere de păstrare a proviziilor, de obicei slănina precum și o fântână cu apă potabilă. La nivelurile superioare ale bisericii, în cele două caturi de apărare există un depozit unicat în țară numit "Stollentruhen", care constă din 140 de cufere cu patru picioare, unele datând din secolul al XVI-lea, ele având
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
mașiculiuri, care demonstrează că și acoperișul bisericii urma să fie fortificat. Accesul în cetate se asigura printr-un tunel în nordestul ansamblului subcorul bisericii, ducând în curtea de sud, iar de aici un turn facea legătura cu un ,Zwinger” cu fântână. Zidurile sunt sprijinite de contraforturi zvelte. Prima fortificație executată din piatră brută a fost ridicată în preajma marii invazii tătare de la începutul secolului al XIII-lea. Aceste prime întărituri au fost înlocuite cu ziduri mult mai puternice pe la începutul secolului al
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
secol mai târziu, în 1704, localitatea Slimnic a fost incendiată și cetatea a fost cucerită în 1706 și a rămas sub controlul lor până în 1707. La plecarea acestora, cetatea a fost incendiată iar incinta din sud, care începea de la curtea fântânii și casa parohială precum și biserica gotică au fost complet distruse. Ulterior s-a încercat reconstruirea incintei dar fără succes, incinta din sud nemaifiind ridicată niciodată. În anul 1717 s-a început o renovare a zidurilor și a bisericii dar lucrările
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
rezultat s-a ridicat un zid al cimitirului din localitate. În 1870 o parte a zidului din spre intrarea sudică a cetății s-a prăbușit, iar doi ani mai târziu s-au prăbușit o porțiune a zidurilor circulare ce apărau fântâna. Între 1958-1959 sunt executate lucrări de consolidare la cetate, finanțate de comunitate și Direcția Monumentelor Istorice prin care s-au restaurat clopotnița, zidurile și turnul de apărare din nord-vest.
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
Nicolae Filipescu l-a provocat la duel pe George Em. Lahovary, redactor al ziarului "L'Indépendance Roumaine", și l-a omorât. A fost condamnat la un an de închisoare. În memoria lui George Em. Lahovary, a fost ridicată în București Fântâna Lahovari. În 1899, "" i-a oferit lui Nicolae Iorga spațiu pentru o rubrică intitulată „opinii sincere”, despre viața intelectuală a românilor la cumpănă de veac, în care acesta a criticat inconsistența și proasta funcționare a instituțiilor culturale autohtone - de la Academie
L’Indépendance Roumaine () [Corola-website/Science/326714_a_328043]
-
are o înălțime de 6 până la 7 metri, la jumătatea sa putându-se observa găurile în care se fixau bârnele consolelor care susțineau drumul de strajă. În partea de sud se mai observă mașiculiuri, iar în vestul curtinei exista o fântână cu adâncime de circa 70 de metri. O refacere a fortificației este posibil să fi fost făcută după anul 1420, fapt determinat de existența unui document din 1439 care menționează că locuitorii Feldioarei au fortificat un ""castrum"" în vederea apărării bunurilor
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
Popolo. Mai târziu a devenit monumentul central în Piazza del Popolo, amenajată împrejurul lui. A fost renovat odată în anul 1793, iar apoi în 1816 și 1824. In 1818, la cele patru colțuri ale bazei s-a adăugat câte o fântână, străjuită de câte un leu sculptat și așezat pe un postament propriu. Este lucrat din granit roșu de Syena, din apropiere de Assuan, măsoară 23,30 metri și cântărește în jur de 235 de tone. Obeliscul de la Pantheon sau se
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]