11,720 matches
-
mult importanța insulelor Ogasawara pentru japonezi, conștienți că pierderea acestor insule va facilita bombardamentele americane asupra arhipelagului nipon, perturbând industria de război și deteriorând moralul civililor. Planurile finale ale japonezilor pentru apărarea insulelor Ogasawara au fost afectate de faptul că Marina Imperială pierduse deja mare parte din forța pe care o avea și nu mai putea împiedica debarcările americane. Mai mult, pierderile de avioane din anul 1944 au fost atât de mari încât, chiar dacă producția de război nu ar fi fost
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
nord-est. În pregătirea invaziei, bombardierele B-24 Liberator operând din Insulele Mariane a bombardat insula vreme de 74 de zile. Serviciile de informații americane au observat, însă, că acestea au avut un impact limitat și că pozițiile defensive japoneze erau din ce în ce mai puternice. Marina americană a bombardat insula doar trei zile, deși pușcașii marini ceruseră zece zile de bombardament, sub motiv că trebuie economisită muniția pentru invazia insulelor Okinawa, în vreme ce a trimis portavioanele din Task Force 58 (TF 58) să bombardeze Japonia pentru a
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
insulei. Majoritatea soldaților japonezi au luptat până la moarte. Joe Rosenthal a fost cel care a realizat fotografia istorică „Înălțarea drapelului pe Iwo Jima” la 23 februarie 1945. Ea prezintă cinci pușcași marini și un membru ("corpsman") al personalului medical al Marinei înălțând drapelul Statelor Unite pe vârful Muntelui Suribachi. Fotografia a fost extrem de populară, fiind retipărită în mii de publicații. Ulterior, a devenit singura fotografie care a câștigat Premiul Pulitzer pentru Fotografie în același an în care a fost publicată, și a
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
ei printre deșeurile de pe vârful muntelui, au înălțat drapelul american pe Muntele Suribachi, primul drapel străin înălțat vreodată pe pământ japonez. Această primă înălțare a drapelului a fost imortalizată de fotograful Louis R. Lowery. Când drapelul tocmai era ridicat, secretarul Marinei James Forrestal tocmai debarca și el pe plaja de la poalele Muntelui Suribachi. El a hotărât să ia acel drapel ca amintire. Legenda populară spune că și colonelul Johnson dorea să păstreze acel drapel. De fapt, el credea că drapelul aparține
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
morți al japonezilor a depășit de trei ori pe cel al americanilor. Portavionul de escortă USS Bismarck Sea (CVE-95) a fost și el pierdut, scufundat de kamikaze la 21 februarie 1945, având ca rezultat moartea a 318 de militari ai Marinei SUA. "Bismarck Sea" avea să fie ultimul portavion american pierdut în al Doilea Război Mondial. Întrucât toți civilii fuseseră evacuați, nu a murit niciun civil la Iwo Jima, spre deosebire de bătăliile de la Saipan șu Okinawa. După ce Iwo Jima a fost declarată
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
uimitoare. Aceste evenimente l-au determinat pe Francisc al II-lea să garanteze constituția dar promulgarea ei a fost urmată de tulburări în Neapole și de demisia mai multor miniștri; Liborio Romano a devenit șef al guvernului. Dezintegrarea armatei și marinei a urmat rapid. Garibaldi, care a traversat strâmtoarea Messina, avansa spre nord și era primit pretutindeni de către oameni ca un "eliberator". După lungi ezitări și chiar un apel la Garibaldi și la sfatul lui Romano, Francisc al II-lea a
Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321121_a_322450]
-
dus la creșterea faimei lui Venizelos, care ar fi refuzat pe 20 februarie să se supună ordinului amiralilor occidentali de coborâre a drapelului și demobilizare a trupelor rebele. În ziarele din Grecia avea să se scrie că Venizelos a „sfidat marina militară a Europei”. Despre el s-a spus că, „în spatele diplomatului subțire de azi se află revoluționarul care i-a alungat pe turci din Creta și căpetenia sângeroasă care și-a ridicar tabăra alături de o mică bandă de rebeli pe
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
fost încheiată, o mare parte a armatei elene sub conducerea prințului moștenitor a fost redesfășurată în Epir și după bătălia de la Bizani, pozițiile otomanilor au fost depășite și orașul Ioannina a fost cucerit pe 22 februarie 1913. În același timp, marina elenă a ocupat insulele otomane aflate încă sub dominația otomană. După două lupte navale încununate de succes, flota grecilor a cucerit superioritatea navală în Marea Egee, împiedicându-i pe turci să-și aducă rezervele din Anatolia pe calea apelor în Balcani
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Pe de altă parte, inițiativa lui Venizelos a fost criticată în Grecia nu doar de opoziție dar și de membrii propriului partid care îi reprezentau pe refugiații din Turcia. Venizelos a fost acuzat că a făcut prea multe concesii în privința marinei militare din Marea Egee și a proprietăților grecilor expulzați din Turcia în conformitate cu prevederile Tratatului de la Lausanne. În 1929, guvernul lui Venizelos a încercat să introdus legea cunoscută sub numele „Idionymon” (Legea #4229), care era menită să evite reacțiile grecilor săraci ale
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
USS Nimitz (CVN-68) este un super-portavion al Marinei Statelor Unite, nava cea mai mare din clasa ei. Ea este una dintre cele mai mari nave de război din lume. A fost lansată și a comisionata sub denumirea CVAN-68, care a fost modificată în CVN-68 (portavion multi-misiune cu propulsie nucleară
USS Nimitz (CVN–68) () [Corola-website/Science/321211_a_322540]
-
cu propulsie nucleară) la 30 iunie 1975, ca parte a flotei refăcuta în acel an. Navă a fost numită după numele comandantului flotei Pacificului din Al Doilea Război Mondial, Chester W. Nimitz, care a fost ultimul amiral de flotă al marinei americane. Structura navei Nimitz a fost lansată la 22 iunie 1968 de Newport News Shipbuilding în Newport News, Virginia. A fost botezata în 1972 de Catherine Nimitz Lay, fiica amiralului Nimitz. USS Nimitz a fost livrat marinei în 1975, si
USS Nimitz (CVN–68) () [Corola-website/Science/321211_a_322540]
-
de flotă al marinei americane. Structura navei Nimitz a fost lansată la 22 iunie 1968 de Newport News Shipbuilding în Newport News, Virginia. A fost botezata în 1972 de Catherine Nimitz Lay, fiica amiralului Nimitz. USS Nimitz a fost livrat marinei în 1975, si a fost armat la Naval Station Norfolk pe 3 mai 1975, de către președintele Gerald Ford. USS Nimitz a fost trimis pentru prima dată în Marea Mediterana pe 7 iulie 1976 alături de USS South Carolina și USS California. În
USS Nimitz (CVN–68) () [Corola-website/Science/321211_a_322540]
-
ambasadei. Misiunea a fost anulată după ce un elicopter s-a prăbușit la punctul de realimentare din deșertul Iranian. Navă s-a întors acasă pe 26 mai 1980, după 144 de zile pe mare. Pe 26 mai 1981, un avion aparținând marinei, de tip EA-6B Prowler, s-a prăbușit pe puntea de zbor, omorând 14 membri ai echipajului și rănind alți 45. Avionul rămăsese fără combustibil după ce a ratat mai multe aterizări iar accidentul sau a declanșat foc și explozii ce au
USS Nimitz (CVN–68) () [Corola-website/Science/321211_a_322540]
-
se va căsători cu Carol al II-lea al României) și Irene. Prințul Filip, Duce de Edinburgh, viitorul soț al reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit, era verișorul ei primar. Când a fost botezată, membrii armatei și ai marinei grecești au devenit nașii ei. Copilăria timpurie a prințesei a fost profund marcată de Primul Război Mondial și de atitudinea amenințătoare a guvernelor Antantei față de părinții ei. Regina Sofia era sora kaiserului Wilhelm al II-lea al Germaniei iar regele
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
regulat familia regală italiană care a fost întotdeauna primitoare cu ele de-a lungul exilului. În 1934, Ecaterina împreună cu sora ei Irene și cu viitoarea regină Elisabeta a II-a a Regatului Unit au participat la nunta verișoarei lor Prințesa Marina a Greciei și Danemarcei cu Ducele de Kent.. Cele trei prințese grecești au încercat prin relațiile lor să găsească o soție pentru fratele lor, prințul Paul, în vârstă de 34 de ani încă celibatar. În 1935, au profitat de prezența
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
Prințului William o bucată din acest aur păstrat de familie de mulți ani". Spre deosebire de Middleton, Prințul William nu a purtat verighetă. Deși William servește ca locotenent de zbor în Royal Air Force și deține, de asemenea, echivalentul rangului de locotenent din Marina Regală și a celui de căpitan de armată, el a ales să poarte uniforma regimentului de gardă irlandez cu tunică roșie, butoni aurii, caschetă neagră și mănuși albe afișând un rang de colonel. William a avut dreptul să poarte această
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
pe 7 august 1942 și au ocupat aerodromul, care mai târziu a devenit Aeroportul Henderson Field. La acel moment armata japoneză construia aerodromul. Înainte de începerea bătăliei eșuaseră deja câteva încercări de recucerire a aerodromului ale Armatei Imperiale Japoneze și ale Marinei Imperiale Japoneze, care au folosit întăriri aduse la Guadalcanal pe mare. La începutul lunii noiembrie 1942, japonezii au organizat un convoi care să aducă 7.000 de infanteriști și echipamentul necesar acestora la Guadalcanal pentru a încerca încă o dată să
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
a aerodromului pe care japonezii îl construiau la Lunga Point pe Insula Guadalcanal (denumit mai târziu Henderson Field). Avioanele aliate care operau de pe Henderson au fost numite "Cactus Air Force" (CAF) după numele de cod pentru Guadalcanal. Pentru a proteja aerodromul, Marina Statelor Unite ale Americii a stabilit un perimetru de apărare în jurul acestuia. Trupele trimise în ajutor în următoarele două luni au mărit numărul de soldați care se aflau la Lunga Point la 20.000. Ca răspuns, Marele Cartier General Imperial a ordonat Armatei
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
victoria sa tactică să se transforme într-o înfrângere strategică. Aerodromul Henderson Field a rămas operațional, iar avioanele erau gata să atace navele de transport japoneze care se apropiau de insulă. Mai mult, japonezii au pierdut șansa de a alunga marina americană din zonă care, cu toate resursele sale, ar fi recuperat cu multă greutate poziția pierdută. Yamamoto, furios după unele relatări, i-a luat comanda lui Abe și, mai târziu, i-a ordonat să treacă în retragere. Totuși, pare că
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
urma ca executarea acesteia să întârzie câteva zile. În după amiaza zilei de 13 noiembrie, Tanaka și cele 11 nave de transport și-au reluat călătoria către Guadalcanal. Unei unități de crucișătoare și distrugătoare din cadrul Flotei a 8-a a Marinei Imperiale Japoneze, cu baza la Rabaul, desemnată inițial să asigure debarcarea în seara zilei de 13 noiembrie, i s-a ordonat să preia misiunea în care a eșuat Abe și să execute bombardamentul asupra aerodromului Henderson Field. Cuirasatul "Kirishima", după ce
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
de soldați au ajuns la Guadalcanal, iar cea mai mare parte din muniții și provizii a fost pierdută. Reacția lui Yamamoto cu privire la eșecul lui Kondo a fost mai blândă decât aceea provocată de retragerea lui Abe, poate și din cauza culturii marinei imperiale și din motive politice. Kondo, care deținea a doua poziție la comada Flotei Combinate, făcea parte din eșalonul superior aflat la conducerea Marinei Imperiale Japoneze, în timp ce Abe nu era decât un ofițer specialist în distrugătoare. Amiralul Kondo nu a
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
Kondo a fost mai blândă decât aceea provocată de retragerea lui Abe, poate și din cauza culturii marinei imperiale și din motive politice. Kondo, care deținea a doua poziție la comada Flotei Combinate, făcea parte din eșalonul superior aflat la conducerea Marinei Imperiale Japoneze, în timp ce Abe nu era decât un ofițer specialist în distrugătoare. Amiralul Kondo nu a fost mustrat sau mutat, dar a fost lăsat la comanda unei nave mari din flota cu baza în Insula Truk. Eșecul de a duce
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
cu baza în Insula Truk. Eșecul de a duce în Insula Guadalcanal cea mai mare parte a trupelor și a proviziilor din convoiul de transport a împiedicat Japonia să mai încerce o altă ofensivă pentru a cuceri aerodromul Henderson Field. Marina Imperială Japoneză nu a putut să livreze decât proviziile necesare pentru subzistență și un număr mic de soldați pentru înlocuirea celor de pe insulă. Din cauza amenințării continue pe care o reprezentau avioanele americane cu baza pe Henderson Field sau pe portavioane
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
erau suficiente penru a susține armata de pe insulă, care, până pe 7 decembrie, a pierdut zilnic câte 50 de soldați din cauza malnutriției, a bolilor și a rănilor cauzate de atacurile aeriene și de pe uscat executate de aliați. Pe 12 decembrie 1942, Marina Imperială Japoneză a propus abandonarea Insulei Guadalcanal. În ciuda opoziției inițiale manifestate de șefii Armatei Imperiale Japoneze, care încă sperau că mai pot recuceri insula, Statul Major General, cu aprobarea Împăratului Japoniei, a fost de acord, pe 31 decembrie, cu evacuarea
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
cu evacuarea tuturor forțelor de pe insulă și stabilirea unei noi linii de apărare pentru Insulele Solomon în Strâmtoarea Noua Georgie. Astfel, a fost ultima încercare importantă a japonezilor de a prelua controlul asupra mării din jur și de a recuceri insula. Marina Statelor Unite ale Americii a fost capabilă să aprovizioneze armata din Guadalcanal, inclusiv cu două divizii cu forțe proaspete, până la sfârșitul lunii decembrie 1942. Eșecul în neutralizarea aerodromului Henderson Field a afectat efortul Japoniei de a se opune cuceririi insulei de către aliați. Ultima
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]