10,807 matches
-
unor articole din revista sovietică „Electricestvo", privind utilizarea logicii matematice clasice în studiul circuitelor de comutație. În felul acesta, academicianul Moisil a luat cunoștință, în jurul anilor 1950, cu cercetările sovietice (în special ale lui Șestakov și Gavrilov) privind aplicațiile logicii matematice în tehnică. a utilizat primul, pe plan mondial calculul implicațiilor la proiectarea circuitelor automate cu contacte și relee, în 1952. Leon Livovschi este și autorul unor metode de reprezentare prin grafuri a evoluției automatelor secvențiale, elaborând, în acest sens, și
Leon Livovschi () [Corola-website/Science/326819_a_328148]
-
în 1952. Leon Livovschi este și autorul unor metode de reprezentare prin grafuri a evoluției automatelor secvențiale, elaborând, în acest sens, și algoritmi de analiză și sinteză a automatelor secvențiale. Studiul automatelor discrete s-a făcut inițial prin utilizarea logicii matematice clasice.
Leon Livovschi () [Corola-website/Science/326819_a_328148]
-
este un asteroid din centura de asteroizi descoperit în 1850 de astronomul Annibale de Gasparis. Asteroidul a fost denumit așa de astronomul francez Urbain Le Verrier (ale cărui calcule matematice au permis descoperirea lui Neptun), la solicitatrea lui Annibale de Gasparis. Egeria era o zeiță (sau o nimfă, în funcție de sursă), patroană a nașterilor și izvoarelor, în mitologia romană. Egeria a fost și numele soției celui de-al doilea rege legendar
13 Egeria () [Corola-website/Science/326826_a_328155]
-
Este foarte înclinată în raport cu planul ecliptic și foarte excentrică (alungită, eliptică). Excentricitatea duce la faptul că se intersectează cu orbita lui Neptun. Cea mai recentă apariție a acestui fenomen a durat de la 7 februarie 1979 până la 11 februarie 1999. Calcule matematice indică faptul că apariția anterioară a acestui fenomen a durat 14 ani, de la 11 iulie 1735 până la 15 septembrie 1749. Aceleași calcule arată că Pluto a fost a opta planetă (pitică) de la Soare între 30 aprilie 1483 și 23 iulie
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
sistem fizic este echivalent cu legea conservării impulsului unghiular. A se vedea, de asemenea, invarianța de rotație. În fizică simetria are sensul general de invarianță față de o anumită transformare. O simetrie a unui sistem fizic este o caracteristică fizică sau matematică a sistemului (observată sau intrinsecă), care este conservată sau rămâne neschimbată sub acțiunea unei anumite transformări O familie de transformări poate fi continuă (cum ar fi rotația unui cerc) sau discretă (de exemplu, rotirea unui poligon regulat). Transformările continue, respectiv
Simetrie () [Corola-website/Science/325681_a_327010]
-
cerc) sau discretă (de exemplu, rotirea unui poligon regulat). Transformările continue, respectiv cele discrete dau naștere unor tipuri de simetrii corespunzătoare. Simetriile continue pot fi descrise de grupuri Lie în timp ce simetriile discrete sunt descrise de către grupuri finite Invarianță este descrisă matematic prin transformări care lasă unele proprietăți (mărimi) nemodificate. Această idee se poate aplica la observații simple din lumea reală. De exemplu, temperatura poate fi aceeași în întreaga încăpere. Deoarece temperatura nu depinde de poziția unui observator în cadrul camerei, spunem că
Simetrie () [Corola-website/Science/325681_a_327010]
-
Operatorul statistic, numit și operator densitate sau matrice densitate, este instrumentul matematic al mecanicii statistice cuantice. El reunește într-o tratare unitară o dublă statistică: descrierea statistică a stărilor microscopice ale unui sistem (proprie mecanicii cuantice) și statistica rezultată din cunoașterea incompletă a acestor stări (existentă și în mecanica statistică clasică). Conform
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]
-
care nu a fost deschisă poarta-test și nu a avut loc invazia jarților, iar Pavel Mirsky revine la începuturile universului pentru a asista la evenimentele interesante petrecute între acel moment și Mintea Supremă. Algoritmii Taylor sunt un set de algoritmi matematici ficționali care le permit programelor unei realități simulate să determine adevărata natură a mediului înconjurător, dându-le posibilitatea schimbării acestuia. Ei au fost introduși în ficțiune de Greg Bear cu prilejul acestui roman, precizându-se că au fost dezvoltați de
Eternitate (roman) () [Corola-website/Science/325846_a_327175]
-
câte un punct. 10 de caro (romb) și 2 de treflă care se numesc “văcuțe” = 2 puncte Cine are mai multe puncte a câștigat. Jocul este perfect de jucat pentru copii pentru că îi pune să calculeze și să facă combinări matematice cu cărțile (valorile acestora) și eventual să țină minte ce cărți s-au mai jucat astfel încât să știe ce cărți se pot pune pe masă.
Tabinet () [Corola-website/Science/325107_a_326436]
-
mulțime dată S cu n elemente este, de obicei, notat, în combinatorica elementară formulă 6 sau oricare dintre aceste moduri: formulă 7, sau formulă 8 (ultima formă constituie standardul folosit în România, Franța, Rusia, China). Același număr, totuși, apare în multe alte contexte matematice, unde este notat drept formulă 8; în mod notabil, apare drept coeficient în formula binomială, de acolo provenindu-i și numele de coeficient binomial. Putem defini formulă 8 pentru toate numerele natural "k" într-o singură expresie prin relația formulă 11 din care
Combinare () [Corola-website/Science/325247_a_326576]
-
săi au fost nevoiți s-o trimită la internatul „Kent School”. Începând cu anul 2004 Grant s-a mutat în New York și s-a înscris la cursurile Universității Fordham, loc în care a studiat metafizica și „demonstrarea pe o cale matematică a existenței lui Dumnezeu”. În același timp Elizabeth a început să scrie versuri și poezii, a fost influențată de muzică unor cântăreți precum Bob Dylan sau Leonard Cohen și s-a implicat adesea în programe de ajutorare a persoanelor dependente
Lana Del Rey () [Corola-website/Science/324525_a_325854]
-
O rețea neuronală este modelarea matematică a procesului învățare (sau memorare) al unei ființe care dispune de un minim de neuroni organizați într-un organ ce îi permite coordonarea funcțiilor vitale (creier). Referitor la ființe există două mari tipuri de rețele neuronale : În ultima jumătate de
Introducere în rețele neuronale (neurale) () [Corola-website/Science/324567_a_325896]
-
să modeleze procesul de învățare prezent la ființele superioare, folosind rețelele neuronale. Acestea se doresc a fi folosite (și sunt folosite) în domenii în care predictibilitatea unui eveniment sau răspunsul oportun la un eveniment nu poate fi rezolvată folosind funcții matematice. În continuare voi descrie procesul de învățare de către o ființă umană a modului în care se execută corect o operațiune nouă și modul de modelare a acesteia folosind rețelele neuronale. Un foarte bun specialist în domeniul IT și-a cumpărat
Introducere în rețele neuronale (neurale) () [Corola-website/Science/324567_a_325896]
-
cronometre marine, și cinci exemplare de "Sympiesometru", un fel de barometru fără mercur patentat de Alexander Adie și care îi plăcea lui FitzRoy pentru că dădea date precise, necesare la raportul pentru Amiralitate. A angajat un specialist în fabricarea de instrumente matematice pentru a îngriji cele 22 de cronometre ținute în cabina sa, și pe artistul/desenatorul Augustus Earle să călătorească drept simplu pasager. Cei trei localnici din Țara de Foc luați prizonieri în călătoria anterioară urmau să se întoarcă acasă pe
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
cursul de geografie devine obligatoriu pentru studenții Facultății de Științe, sarcina predării revenindu-i lui Ștefan Popescu care din 1908 fusese numit profesor suplinitor și apoi agregat la catedra de geografie a universității ieșene. El a predat lecții de Geografie matematică, Geografie fizică generală, Antropogeografie și Geografia continentelor. Nu a efectuat nici personal, nici cu studenții cercetări de teren, poate și datorită organismului său șubred. Munca intensă i-a vlăguit puterile și numai după trei ani de activitate, moare, tocmai când
Ștefan D. Popescu () [Corola-website/Science/324688_a_326017]
-
analitice, urmată de o serie de articole în revista ”Cultura Română”, și în final într-o broșură caută să fixeze jaloanele unei noi didactici a geografiei. O altă latură a activității sale se leagă, cum e și firesc, de Geografia matematică, spre care l-a îndemnat pregătirea lui universitară și de tinerețe. Așa se explica apariția remarcabilei sale lucrări ”Numărul în Geografie”, în care caută sa fixeze un temei strict științific acestei discipline. Nu s-a îndepărtat cu totul de studiul
Ștefan D. Popescu () [Corola-website/Science/324688_a_326017]
-
problema dacă un sistem axiomatic precum cel al lui Zermelo-Fraenkel este supus contradicțiilor și dacă este suficient de tare pentru a demonstra sau confirma orice prepoziție. Ulterior s-a constatat că acest tip de probleme nu sunt de natură pur matematică, ci mai degrabă de limbaj și de structură a matematicii. Astfel se naște o disciplină logico-matematică, numită "metamatematică", acesta reprezentând cel mai mare progres din domeniul epistemologiei datorat paradoxului lui Russell. Printre fondatorii acestui nou domeniu se pot enumera: David
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
o ornamentație vie tavanului, iar bolțile care se intersectează creează un model într-un zigzag dinamic pe lungimea catedralei. În timp ce Matthias din Arras a fost instruit în domeniul geometriei, punând astfel accent pe sistemele rigide de proporții și pe compozițiile matematice clare în designul său, Parler a fost pregătit ca sculptor și cioplitor în piatră. El a tratat arhitectura ca pe o sculptură, jucându-se cu formele structurale de piatră. În afară de bolțile sale destul de îndrăznețe, particularitățile muncii sale pot fi, de
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
(n. 22 octombrie 1884 - 1955) a fost un matematician român. A fost profesor la Catedra de analiză matematică, prodecan al Facultății de Electrotehnică din cadrul Universității Politehnice din Timișoara. La Timișoara există o stradă denumită Profesor Doctor Alaci (Somnului). S-a născut la Cacica, Suceava într-o familie săracă. După studiile primare și gimnaziale de la Vaslui, urmează, între anii
Valeriu Alaci () [Corola-website/Science/326053_a_327382]
-
de Științe din cadrul Universității din București. După absolvirea acesteia, este profesor de matematică la diferite licee din București și Iași și apoi la Școala Politehnică din Timișoara. Alături de Traian Lalescu, Vasile Cristescu, Gheorghe Buicliu, este ales printre membrii Comitetului Gazetei Matematice. Printre temele studiate, se numără: seriile trigonometrice, funcțiile pătratice, ecuațiile diferențiale și integrale. A dat ecuația unei figuri cu patru foi din patru semicercuri egale. A studiat soluția generală a ecuației diofantice de forma: unde formula 2 A publicat peste 110
Valeriu Alaci () [Corola-website/Science/326053_a_327382]
-
Dumitru V. Ionescu (n. 27 mai 1901 la București - d. 1985 la Cluj-Napoca) a fost un matematician român. Este considerat unul dintre creatorii de frunte ai școlii matematice românești. S-a născut la București ca fiu al unui negustor. Nu are o copilărie prea fericită, de mic rămâne orfan de tată. Mama s-a recăsătorit cu profesorul de matematică Gh. Nicolaevici. De la acesta a dobândit primele îndrumări, fiind
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
Întors în țară, intră ca profesor de matematici la liceul militar "Mănăstirea Dealu". În 1928 este numit conferențiar la Universitatea din Cluj la Catedra de Mecanică rațională și deține acestă funcție până în 1931, după care intră ca profesor de analiză matematică. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935. Între 1949 și 1955, deține conducerea Catedrei de Matematică la Politehnica din Cluj, ca apoi să treacă la Catedra de Ecuații diferențiale. De asemenea, mai
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
din cadrul Universității din Cluj. În 1971 s-a pensionat și și-a continuat activitatea ca profesor consultant. este continuatorul operelor lui Nicolae Abramescu, Aurel Angelescu, Theodor Angheluță, Gheorghe Bratu și Petru Sergescu. Cele mai multe din studiile sale sunt din domeniul analizei matematice: ecuații diferențiale liniare, ecuații cu derivate parțiale de ordin superior, ecuații integrale, calcul funcțional, analiză numerică și aplicații ale analizei matematice. A avut preocupări și în domeniul algebrei, mecanicii generale și analizei numerice. A studiat ecuațiile integrale de tip Fredholm
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
Nicolae Abramescu, Aurel Angelescu, Theodor Angheluță, Gheorghe Bratu și Petru Sergescu. Cele mai multe din studiile sale sunt din domeniul analizei matematice: ecuații diferențiale liniare, ecuații cu derivate parțiale de ordin superior, ecuații integrale, calcul funcțional, analiză numerică și aplicații ale analizei matematice. A avut preocupări și în domeniul algebrei, mecanicii generale și analizei numerice. A studiat ecuațiile integrale de tip Fredholm, a dat diferite extensiuni la ecuațiile diferențiale ordinare. A generalizat formula lui Taylor. A studiat ecuația cu derivate parțiale pentru propagarea
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
a dat examenul de capacitate la Iași, fiind numit profesor la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. În 1941 devine doctor în matematică, iar în 1943 este numit conferențiar la Școala Politehnică din Timișoara. În 1946 devine profesor de analiză matematică la Facultatea Electrotehnică. În perioada 1948 - 1962 este profesor la Institutul Pedagogic, apoi șef de catedră la cursul de matematici superioare la Institutul Politehnic din Timișoara. Contribuții în geometria diferențială proiectivă (studiul cuadricelor osculatoare unei suprafețe, proprietățile curbelor invariante în
Emanoil Arghiriade () [Corola-website/Science/326234_a_327563]