11,179 matches
-
sub codul LMI: . Satul Ribița este consemnat în documente în anul 1439, sub numele de „Ribicza”. În centrul localității, pe o colină scundă, se înalță o altă ctitorie cnezială hunedoreană, asemănătoare din punct de vedere arhitectural, cu lăcașurile de cult medievale din Crișcior, Leșnic și Hălmagiu: biserica-monument istoric „Sfântul Ierarh Nicolae”. Construit din blocuri de piatră fățuite la muchii, edificiul este alcătuit dintr-un altar rectangular decroșat, boltit în semicilindru, o navă cu pereți masivi și un turn-clopotniță, precedat de un
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
secolele VI-VIII d.Chr. Bibliografie: Benea 1996b, p. 288; Mare 2004, p. 203. 3. Movile de pământ. a) În hotar sunt semnalate mai multe „dâmburi” care par a fi naturale. Bibliografie: Medeleț și Bugilan 1987, p. 164. 4. Vestigii medievale. a) În secolul XIX se mai vedea, către Cerneteaz, o cetate de pământ, dublă. Cele două incinte rotunde erau legate între ele cu șanțuri și val. Bibliografie: Rădulescu 1999-2001, p. 48-49. 5. Descoperiri monetare. a) Pe teritoriul localității se semnalează
Sânandrei, Timiș () [Corola-website/Science/324661_a_325990]
-
conducător să preia titlul celui cucerit a fost un element unicat. De asemenea, Carol s-a aliat foarte strâns de Biserică, devenind protectorul efectiv al acesteia. Recunoașterea de către el a autorității temporale papale în Italia centrală a însemnat întemeierea puterii medievale a papilor, Statul papal consolidându-se sub aspect temporal. Declinul statului longobard a fost unul rapid, iar modificările aduse de cucerirea francă în Italia au fost majore. De asemenea, ducatele din Langobardia Minor (la acea vreme, Benevento și Spoleto) au
Asediul Paviei () [Corola-website/Science/324682_a_326011]
-
în școala ce poartă numele meu din Bâlteni pentru totdeauna”" (din toate acestea, câte se vor mai fi găsind azi!). Găsim menționate, printre altele, medaliile regale cu care a fost răsplătit, dar și numeroase piese de tezaure monetare antice și medievale, monede de aramă, argint, bronz (unele existente în familia sa de demult, atestând stăpânirea romană în arealul Gorjului încă din sec. I e.n.), precum și vestigii preistorice de animale, roci minerifere, cochilii de melc, scoici decorative, giuvaericale, piese de mobilier și
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
Marca (sau markgrafatul sau marchizatul) de Toscana sau Tuscia a fost un teritoriu de frontieră (marcă) din Italia centrală medievală, care se mărginea cu Statul papal la sud și la răsărit, cu Marea Ligurică la apus și cu formațiunile desprinse din Regatul Italiei medievale la nord. Statul a constituit o creație a carolingienilor, ca succesoare a Ducatului de Tuscia al
Marca de Toscana () [Corola-website/Science/324747_a_326076]
-
sau marchizatul) de Toscana sau Tuscia a fost un teritoriu de frontieră (marcă) din Italia centrală medievală, care se mărginea cu Statul papal la sud și la răsărit, cu Marea Ligurică la apus și cu formațiunile desprinse din Regatul Italiei medievale la nord. Statul a constituit o creație a carolingienilor, ca succesoare a Ducatului de Tuscia al longobarzilor. includea o serie de formațiuni statale mai mici, axate de o parte și de alte a văii râului Arno, concentrate în jurul comitatului de
Marca de Toscana () [Corola-website/Science/324747_a_326076]
-
în cadrul Luptei pentru învestitură dintre papalitate și Imperiu. După moartea Matildei în 1115, nu a mai fost numit niciun markgraf de Toscana, dându-se frâu liber constituirii orașelor-stat din Italia de nord și centrală, a republicilor maritime și a comunelor medievale.
Marca de Toscana () [Corola-website/Science/324747_a_326076]
-
utilizate. Din acest motiv, producția modernă de sare de mare este aproape în întregime găsită în Marea Mediterană și alte climate calde, uscate. Aceste locuri sunt numite astăzi ""fabrică de sare"", în loc de vechiul cuvânt în engleză, "salină" . O salină antică sau medievală a putut fi stabilită în cazul în care acolo a fost: În acest fel, diverse ateliere de meșteșugărie sau de preparare a alimentelor cu sare se ajută reciproc din punct de vedere economic. Acest lucru a fost model în timpul perioadelor
Sare de mare () [Corola-website/Science/324787_a_326116]
-
stabilită în cazul în care acolo a fost: În acest fel, diverse ateliere de meșteșugărie sau de preparare a alimentelor cu sare se ajută reciproc din punct de vedere economic. Acest lucru a fost model în timpul perioadelor de romane și medievale, în estul Angliei. Acolo, mareea adus saramură, iar extragerea sării a fost amplă. Zonele care produc sare de mare de specialitate includ: Apa de mare este în principal compusă din următorii ioni de sare , enumerate în ordinea descrescătoare a abundenței
Sare de mare () [Corola-website/Science/324787_a_326116]
-
și Aquileia a fost marcă (district de frontieră) situată în regiunea de nord-est a Regatului medieval al Italiei, axată pe orașele Verona și Aquileia. Exceptând teritoriul Veneției, marca de Verona includea teritoriile actualelor regiuni italiene Veneto și Friuli-Veneția Giulia, precum și Istria și Trentino până la valea râului Adige. a fost o provincie importantă din punct de vedere
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
Palatului Pârcălabului. În interiorul curții a treia se găsește Statuia Sf. Gheorghe, realizată în anul 1373 de către doi meșteri din Cluj, la comanda împăratului Carol al IV-lea. Monumentul este prima statuie ecvestră de for public realizată din bronz în perioada medievală. Cartierul din jurul Cetății Pragăi este denumit Hradčany. Cetatea Pragăi este locul unde are loc acțiunea nivelului doi al jocului video "Indiana Jones and the Emperor's Tomb". El este menționat, de asemenea, în jocul video "Assassin's Creed IV Black
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
de altă parte, nu există nicio indicație explicită, nici în evanghelii, nici în tradițiile timpurii că genealogia ar fi a Mariei. După aceea susținerea lui Ioan Damaschinul că Luca ar reda genealogia Mariei este menționată într-un singur text occidental medieval, în care pseudo-Ilarie îl citează drept opinia multora, dar nu și a lui. Această susținere a fost resuscitată de Annius de Viterbo în 1498 devenind repede populară după aceea. Cercetătorii moderni resping această abordare: Raymond E. Brown a numit-o
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
Bunăvestire” din Râmnicu Vâlcea 1946), apoi la biserică ,Banu” din Iași (1946-1975), asistent la Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1948-1949). Participant la congrese istorice Internaționale. Prin studiile sale istorice, a adus o contribuție importantă ladescoperirea și studierea surselor medievale ale istoriei naționale, fiind cel dintâi cercetător român al arhivei metocului Sf. Mormânt din Istanbul (Constantinopol). Multe din documentele inedite pe care le-a descoperit și publicat că și unele manuscrise și obiecte de artă le-a dăruit Bibliotecii Academiei Române
Paul Mihail () [Corola-website/Science/326018_a_327347]
-
(în germană: Krimhild sau și Kriemhild, în norvegiană: Guðrún, Gudrun) este un personaj din literatură medievală germanică. În epopeea „Cântecul Nibelungilor” este sora regelui burgund Gunther. Este cucerită de eroismul lui Siegfried, învingător în luptele cu danezii și saxonii, și cei doi se căsătoresc. Între și Brunhilda, regina Islandei și soția lui Gunther, apare un conflict
Crimhilda () [Corola-website/Science/326122_a_327451]
-
Albert de Saxonia (în latină: "Albertus de Saxonia", "Albertus Parvus"), cunoscut și ca Albert din Helmstadt sau Albert von Rickmersdorf, (c. 1320 - d. 8 iulie 1390, Helmstadt) a fost un filozof german, reprezentant al scolasticii medievale, cunoscut pentru contribuțiile din domeniul logicii și fizicii. Este considerat unul din precursorii concepției identității dintre legile mecanicii terestre cu acela al mecanicii cerești. A fost un adept al teoriei impetuosului și a susținut că un corp lăsat să cadă
Albert de Saxa () [Corola-website/Science/326129_a_327458]
-
piatră, dar și cu o pictură decorativă exterioară. Din inventarele domeniului, întocmite în perioada 1640 și 1713, reiese că inelul bastionar de fortificație realizat între 1552 și 1582, îmbunătățit și în secolul următor cuprindea un turn de locuință de origine medievală și un conac construit după anul 1629. Primul dintre acestea, Turnul, constituia locuința proprietarilor: într-una dintre încăperile sale a văzut lumina zilei în 1580 Gabriel, fiul lui Farkas Bethlen, viitorul principe al Transilvaniei (1613-1629). Locul nașterii principelui a fost
Bastionul Roșu din Ilia () [Corola-website/Science/326126_a_327455]
-
Baltă Mata - Rădeanu. Există aviziere și panouri de informare. Localitățile limitrofe parcului posedă unele resurse arheologice și istorice. Există vestigii ce datează din paleoliticul final și urme ale diverselor culturi (Monteoru, Gumelnița, Folțesti- Usatovo) precum și vestigii sau biserici din perioada medievală, modernă și contemporană. Majoritatea bisericilor construite în localitățile din proximitatea Parcului au fost ridicate după unirea Moldovei cu Țara Românească din 1859 și până la 1918. Cea mai veche biserică este cea din Comănești - comună Cavadinești - datata 1796. O altă biserică
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
mic pe raza comunelor Cătina și a satelor Sibiciu, precum și a orașului Nehoiu. În total sunt aproximativ 30 de astfel de amenajări actual identificate. Deși majoritatea acestor construcții cu dispunere izolată par să fi fost săpate în rocă în perioada medievală, cercetările arheologice au evidențiat uneori o serie de urme de locuire care merg până în epoca bronzului - cultura Monteoru sau începutul primei epoci a fierului (Hallstatt). Primele atestări documentare ale acestor construcții au apărut de abia în secolul XVI, moment în
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
că unele dintre aceste situri au servit drept sanctuare dacice. Alături de funcția cultică, locațiile au folosit și pentru refugiu, fiecare dintre cele două destinații fiind susținută atât de dispunerea izolată și de existența unor inscripții, cât și de mențiuni documentare medievale. În mod indirect, bisericile rupestre de aici au influențat dinamica așezărilor umane. Apariția unor pustnici izolați a determinat existența unor mici schituri și, ulterior a unei comunități monahale înfloritoare în timpul perioadei feudale. Organizarea inițială de tip anahoretic a fost înlocuită
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
cu calul. Există câteva persoane care pot face serviciul de călăuză. În cea mai mare parte lipsesc traseele turistice marcate și omologate, însemnările, indicatoarele și promovarea profesională a acestor locuri. Bisericile sunt un complex de vestigii rupestre - cu origine preponderentă medievală, localizate în zona Munților Buzăului împreună cu zona subcarpatică respectivă pe o lungime de peste 80 km, mai ales în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, și Brăești (Satul Ruginoasa). Alte amenajări similare mai sunt atestate și pe raza comunelor Cozieni, Cătina și Sibiciu
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
arheologi. Intre anii 1346-1371 s-a făcut simțită în Țara Românească influența isihasmului atonit și sinait, generat de sfinții Grigore Palamas și Grigore Sinaitul de la Mănăstirea Paroria cu ucenicii săi Dionisie și Teodosie, egumenii Mănăstirii Kilifarevo din Munții Balcani. Etapa medievală a schiturilor de piatră Alunișu - Nucu a început în intervalul iradierii isihaste de la Kilifarevo, deși este posibil ca funcția lor de lăcașuri de cult să fie mult mai veche. Mai târziu, În acest context, explozia demografică și saltul cultural realizate
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
evidențiază la "Aluniș", "Agatonul Nou", "Piatra Îngăurită" și "Fundătura". Deasemeni alte indicii cum ar fi apariția simbolului "ichtys" (peștele paleocreștin) și a altor simboluri sau reprezentări graffitate pe pereți, sugerează aceeași ipoteză. Este de menționat că Pavel Chihaia postulând existența medievală a schiturilor în perioada iradierii isihaste de la Kilifarevo (1346-1371), a scos în evidență faptul că toponimele locale relevă că funcția lor de cult este mult mai veche. Bălan la rândul lui a susținut că apariția vieții monahale în nordul Buzăului
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Nucului, se întâlnesc izvorașe minerale ("ciuciure" în limbajul localnicilor), de o mare varietate coloristica, olfactiva și gustativa. În Poiana Cozanei, poteca ce urmărește peretele sud-estic al stâncii, întâlnește câteva izvoare sulfuroase. Brăești: Sulfuroase și feruginoase Este format din vestigii rupestre medievale, aflate mai ales în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești, în zona Aluniș - Nucu - Fișici - Rugionasa. Amenajările au servit atât că spații de locuit cât și ca locuri de cult, cel mai probabil începând cu sec. III - IV d.
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
și s-au maghiarizat, luându-și numele de Nakó, Kristóf și Cziril. Aceștia au cumpărat domeniul de la Sânnicolau la o licitație, în anul 1781, pe care în 1864 s-a început construcția castelului. Clădirea, străjuită de un turn în stil medieval, are 99 de încăperi. Pe vremea sa de maximă prosperitate, în castel se afla o bibliotecă cu 5 000 de volume, picturi, statui, mobilă sculptată, porțelanuri rare, scrisori de la Deák Ferenc, Franz Liszt și Richard Wagner. Valorile din castelul conților
Castelul Nakó () [Corola-website/Science/326187_a_327516]
-
considerate dovezi ale modului de gândire predominant într-o epocă hotărâtoare pentru dezvoltarea creștinismului. Ele sunt importante atât din această perspectivă istorică, cât și din aceea a influenței puternice avute asupra literaturii și artei creștine în general și a celei medievale în special. Originile literaturii și mișcărilor apocaliptice au constituit obiect de controversă. Unii cercetători le caută în grupurile aflate la periferia socială în perioada restaurării (de după exilul babilonian) ce a dat avânt tradițiilor profetice. Situată pe o poziție complet diferită
Apocalipse apocrife ale Noului Testament () [Corola-website/Science/326225_a_327554]