12,372 matches
-
engl. storytelling) pentru punerea în scenă a informațiilor prezentate. Narațiunea devine forma preferată de prezentare a realității, oferind o cheie de lectură a lumii sociale. În consecință, posibilitățile diegetice ale unui eveniment devin prioritare în alegerea subiectelor tratate. Astfel, "potențialul narativ" al unui fapt este decisiv pentru felul în care este încadrat în știri. Alte două criterii care stau la baza redactării știrilor sunt simplitatea și accesibilitatea. Toți membrii audienței trebuie să înțeleagă subiectele prezentate, măcar la un prim nivel de
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
opinia anumitor autori o adevărată "contaminare" (Dubied, 2004, p. 327). Chiar dacă faptul divers este iremediabil legat de realitatea exterioară, uneori el se poate abate de la aceasta, decalajul creat ținând de resorturile ficțiunii. Faptul divers ca gen mediatic specific este eminamente narativ, având uneori mai multe episoade, legate între ele prin personaje sau fragmente-sinteză care servesc drept punte de legătură, drept "ciment-narativ" (Dubied, 2004, p. 328). Genul acesta mediatic este vast, cu forme și intrigi multiple, iar efectele potențiale sunt, de asemenea
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
din care face parte emitentul și a valorilor promovate în cadrul ei. Apartenența ideologică este transparentă la nivelul limbajului, iar elementele de noutate pot conduce la procedee de excludere a locutorului. "Fiecare ideologie se transpune în exterior prin crearea unei identități narative și simbolice care va interacționa cu alte identități realizate"63, acest fenomen imprimând limbajului ideologic un puternic caracter polemic. Pornind de la postulatul că dimensiunea ideologică este imanentă manifestării discursive, considerăm că orice limbaj poartă amprenta viziunii locutorului asupra realității, fiind
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
primește și rugăciunile noastre...!). La nivelul sintaxei, limbajul religios se remarcă prin elidarea consecventă a predicatului, prin acordarea apoziției cu regentul, prin construcții sintactice arhaice în care dativul are valoare posesivă, prin frecvența conjuncției și, care imprimă discursului un caracter narativ, prin cultivarea inversiunii, pentru crearea simetriei. Nota distinctivă a limbajului religios rămâne însă lexicul. Lucrările de specialitate semnalează prezența a numeroase cuvinte dispărute din uzul literar actual, a numărului mare de arhaisme lexicale, a împrumuturilor din slavă și neogreacă, păstrarea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
realității. La polul opus, complexitatea sintactică devine indicator pentru profilul intelectual al emitentului: dacă abundența subordonatelor este semnul unei cunoașteri bogate, coordonarea apare mai ales în discursurile "naive și primitive", în genul cronicilor medievale, și în descrieri, imprimând o notă narativă acestora. În limbajele totalitare, folosirea predilectă a raporturilor de coordonare, în detrimentul celor de subordonare, trădează nu numai nivelarea gândirii, ci și lipsa de substanță la nivelul conținuturilor. Topica limbajului politic, succesiunea semnelor verbale, reflectă focalizarea pe un element sau altul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
menite să le îmbogățească și să le nuanțeze. Așa se explică caracterul hibrid al limbajului jurnalistic eminescian: "în materia solidă a argumentării rațional-discursive, din care se clădește orice edificiu retoric, sunt încorporate, la Eminescu, materiale heteroclite, ținând fie de sfera narativă, fie de regimul poetic"231. În acest sens, lectura contrastivă a creației beletristice și a celei publicistice relevă o serie de mijloace comune și înclinația spre retorism, specifică întregului limbaj eminescian. Exegeza eminesciană consacră pagini numeroase recurenței unor teme, imagini
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fie prin depersonalizarea deciziei și deculpabilizarea actorilor politici, prin cultivarea fenomenelor de nominalizare și pasivizare. Lingvistica franceză introduce noțiunea de schemă textuală globală 376, aptă să asigure coerența textului ca întreg articulat și ierarhizat, și stabilește drept scheme textuale esențiale: narativul, descriptivul și argumentativul, fiecare dintre acestea impunând textelor dominante structurale specifice: * narativul discurs organizat secvențial, reprezentând acțiuni și evenimente, corelate prin relații cauzale, finale, temporale și actualizând un pattern global: schema de acțiune; * descriptivul discurs organizat spațial ca o constelație
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nominalizare și pasivizare. Lingvistica franceză introduce noțiunea de schemă textuală globală 376, aptă să asigure coerența textului ca întreg articulat și ierarhizat, și stabilește drept scheme textuale esențiale: narativul, descriptivul și argumentativul, fiecare dintre acestea impunând textelor dominante structurale specifice: * narativul discurs organizat secvențial, reprezentând acțiuni și evenimente, corelate prin relații cauzale, finale, temporale și actualizând un pattern global: schema de acțiune; * descriptivul discurs organizat spațial ca o constelație de atribute și specificări determinate de un pattern global de tipul frame
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de coeziune și coordonare precum paralelismul, parafraza, repetiția. Pattern-ul global este de tip plan și diferă de schemă prin faptul că locutorul evaluează elementele în termenii scopului vizat. Pe această linie de interpretare, sintagmatica discursivă eminesciană integrează o componentă narativă N (reprezentată de organizarea secvențială a referențialului politic al epocii), o componentă descriptivă D (constând în prezentarea evenimentelor vieții politice naționale și internaționale), o componentă teoretică T (introdusă pe cale inductivă, deductivă sau abductivă) și o componentă argumentativă A (vizând atingerea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mesajului publicistic, variantă a discursului social, potrivit lui P. Charaudeau 378, capacitatea acestuia de a amalgama cunoștințele și credințele ce definesc societatea secolului al XIX-lea, fără a exclude însă aluviunile memoriei și viziunea prospectivă a jurnalistului. Înregistrând o accentuată dimensiune narativă, care constă în prezentarea referențialului istoric, politic, social al epocii, și sugerând ierarhii ale problematicii sociale, limbajul publicistic eminescian prezintă și o componentă interpretativă, critică și evaluativă, de filtrare a referentului evenimențial prin grila de lectură a gazetarului. Publicistica presupune
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un neam de oameni lipit, prin tradiții, moravuri și limbă, de un petec de pământ, pe care, cu titluri netăgăduite, îl putem numi țara noastră"381. Pornind de la modelul actanțial elaborat de A.J. Greimas, pentru a explica logica structurilor narative prin intermediul unui factor transformator 382, propunem următorul model de formalizare a fenomenului de semie specific limbajului politic eminescian: Referențial politic [R1] Resemantizare [R2] Responsabilizare [R3] Dinamica celor trei R surprinde natura limbajului politic eminescian, care înzestrează cu sens evenimentele de pe
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
M. Bloch, in: G. Duby, L'Économie rurale et la Vie des campagnes dans l'Occident médiéval, Paris, Aubier, 1962, p.747-748. Acest document este o cartă provenită din abația de la Saint-Denis. Cartele constituie, alături de cronici și de alte texte narative, esențialul izvoarelor medievale. Acestea se supun în compoziția lor unor reguli imuabile, avînd la început o invocație pioasă și un salut adresat destinatarilor, urmate de o expunere de motive. Urmează apoi partea principală a actului, hotărîrea. Carta, care este autentificată
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Labiș este o erotică implicită. Tânărul numit de Vianu “veridic și brav” e prea orgolios pentru a compune o erotică manifestă. Ea există în scrieri de altă natură, în prima parte din Rapsodia pădurii. Vasta destăinuire, proiect cu suflu narativ, dramatic și filosofic, Rapsodia pădurii este construită din: Locuri și întâmplări, Descrierea chipurilor și Frământare intimă. Poemul a fost imaginat pentru a înfățișa esența unui spațiu geografic așezat în timpul istoric al copilăriei și adolescenței. Rapsodia pădurii verifică existența eroticii implicite
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
prin trei dimensiuni: O dimensiune lingvistică (cunoașterea și utilizarea aspectelor de ordin fonetic, lexical, morfologic, sintactic); O dimensiune textuală, care constă în cunoașterea și utilizarea regulilor și procedeelor de organizare generală a unui text - conexiunea între fraze, coerența, structura textuală narativă/descriptivă/argumentativivă/explicativă etc.; O dimensiune discursivă (cunoașterea și utilizarea regulilor care determină folosirea limbii în context - parametrii situației de comunicare, utilizarea registrelor limbii, a normelor de interacțiune verbală etc.); - Componenta cognitivă, care se referă la utilizarea operațiilor întelectuale în
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
comunica» 3. «a comunica pentru a învăța»”- a învăța despre comunicare - circumscrie demersurile orientate spre asimilarea conceptelor și noțiunilor a căror cunoaștere determină calitatea comunicării: cunoștințele metalingvistice (noțiuni de lexicologie, fonetică, vocabular, morfologie și sintaxă), metatextuale (cunoștințe despre structura textelor narative, descriptive, argumentative etc.) și metadiscursive (cunoștințe despre parametrii situației de comunicare, funcțiile limbajului etc.). - a comunica - se referă la actele de comunicare propriuzisă, în varianta ei orală sau scrisă, care pot fi orientate exclusiv asupra rafinării proceselor de comunicare (redactarea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
exprimare greoaie și artificială. Exercițiile de acest gen pot contribui la fixarea cunoștințelor din toate compartimentele limbii. De exemplu, utilizarea onomatopeelor, utilizarea vocativelor, a timputilor verbale, a unor expresii și locuțiuni etc. în funcție de fenomenul gramatical recomandat, aceste compuneri pot fi narative, descriptive sau dialogate. Compunerile gramaticale vizează două teme: una gramaticală, constând în valorificarea unui anume fapt de limbă și o alta de stilizare, care se referă la conținutul textului de redactat. Gradul de dificultate sporit al acestor exerciții impune respectarea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
numai cunoștințe, ci și aptitudini, adică posibilitatea de a înlănțui acțiuni într-un mod adaptat unui scop. Este cazul scripturilor (sau scenariilor) care reprezintă înșiruiri stereotipe de acțiuni. Cunoașterea lor este adesea indispensabilă pentru interpretarea textelor, mai ales a textelor narative, care nu explică toate relațiile dintre constituenții lor. Ca exemplu, să aruncăm o privire peste următorul rezumat de film: Abby, o tînără doctoriță veterinară cu un fizic obișnuit, animează o emisiune de radio. Unul din corespondenți, sedus de sfaturile sale
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
roman sentimental", "descriere", "polemică", "sonet", "povestire", "maximă", "săptămînal", "raport de stagiu", "mit", "felicitare" etc. Observăm că denumirea acestor genuri se bazează pe criterii foarte eterogene: "roman sentimental" trimite la un tip de conținut (sentimental), "povestire" la un mod de organizare narativ, "ziar" la caracterul periodic al publicației, "sonet" la o anumită dispunere a versurilor unui poem etc. Categoriile respective variază în funcție de utilizarea lor: astfel, categoriile de care dispune un cititor care caută o carte într-o librărie nu sînt identice cu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
la fel și pentru viitor: viitorul simplu și viitorul perifrastic. Resursele planului non-deictic sînt mult mai limitate în materie de paradigme: el utilizează mai ales prezentul, dar folosit cu o valoare non-deictică (de exemplu, proverbele sau definițiile) și în textele narative perfectul simplu, asociat cu imperfectul. În aceste narațiuni non-deictice nu poate fi vorba de un viitor adevărat, pentru că viitorul implică incertitudinea, se proiectează plecînd de la prezent; atunci cînd naratorul trebuie să arate că un fapt este posterior altuia, el recurge
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
la imperfect nu poate fi utilizată în mod izolat; ea trebuie să se sprijine pe un enunț la perfectul compus sau la perfectul simplu, sau chiar la prezent dacă este vorba de un prezent non-deictic (vezi infra 3). Două texte narative În fragmentul care urmează, narațiunea este la perfectul compus; este vorba, deci, de un text ambreiat, care nu introduce o ruptură față de situația de enunțare. Fapt perfect normal pentru un articol dintr-un cotidian regional care vizează să înscrie evenimentele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și care sînt plasate în prim plan; - circumstanțele care nu fac să progreseze acțiunea și care sînt la imperfect, în plan secund. Ele se sprijină pe acțiunile la perfect compus. Această complementaritate între episoade poate fi regăsită și în textele narative non-ambreiate, atunci cînd formele din primul plan sînt la perfectul simplu: În al doilea set, nemțoaica începu să o facă să ezite pe Hingins luînd inițiativa în schimburi și jucînd deci mai repede și mai puternic decît adversara sa. Elvețianca
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
așadar, să spunem de exemplu "Hier tu pris le train de Niort"24, pentru că în acest caz perfectul simplu este asociat cu deicticele tu și ieri, care sînt ancorate în situația de enunțare. Perfectul simplu este în general rezervat textelor narative; de obicei nu se utilizează în mod izolat un verb la perfectul simplu: evenimentele la perfectul simplu formează un șir de verbe prin care textul avansează către sfîrșitul său, ștergînd orice legătură cu situația de enunțare. Perfectul simplu nu poate
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
textul avansează către sfîrșitul său, ștergînd orice legătură cu situația de enunțare. Perfectul simplu nu poate fi utilizat pentru interacțiuni orale, unde există un schimb între un "eu" și un "tu" care își identifică enunțurile în raport cu situația de enunțare. Literatura narativă clasică privilegiază utilizarea perfectului simplu pentru că ea construiește ficțiuni autonome, separate de universul în care se mișcă cititorul. În textele de comunicare, utilizarea lor este foarte variabilă; îl găsim în special în reportajele sportive. Utilizînd perfectul simplu, enunțiatorul povestește niște
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
2-0. L'Équipe, 17 februarie 1997 Dacă acest text ar avea perfectul simplu ca paradigmă de bază, verbele "este", "conduc", "are (doi adversari)" ar fi puse la imperfect, pentru că este vorba de fapte care nu fac să progreseze acțiunea. Imperfectul narativ Putem găsi și exemple de texte narative non-ambreiate la imperfect 25, în special în articolele sportive: Face à une défence madrilène qui jouait très haut et utilisait au maximum son arme préférée, le hors-jeu, Finidi, l'ancien attaquant d'Ajax
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
acest text ar avea perfectul simplu ca paradigmă de bază, verbele "este", "conduc", "are (doi adversari)" ar fi puse la imperfect, pentru că este vorba de fapte care nu fac să progreseze acțiunea. Imperfectul narativ Putem găsi și exemple de texte narative non-ambreiate la imperfect 25, în special în articolele sportive: Face à une défence madrilène qui jouait très haut et utilisait au maximum son arme préférée, le hors-jeu, Finidi, l'ancien attaquant d'Ajax, trouvait la faille dès la 7e minute
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]