11,656 matches
-
căscată spusele acestui tânăr ofițer care n-avea militar în el decât uniforma și, deși nu înțelegea mare lucru, fu vrăjit. Domnule locotenent, îl aștept pe învățător care vine să mănânce la noi astă-seară. Nu vrei să vii și dumneata? Nevastă-mea ar fi încântată să te cunoască. Locotenentul surâse stânjenit. Educația pe care o primise îi interzicea să primească o invitație care ar fi putut-o pune în încurcătură pe doamna casei, dar, pe de altă parte, nu voia să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
anunță de la început învățătorul, știind că Grigore ar fi putut să se îngrijoreze, dar concertul a început cu întârziere. Constantin și Nel s-au dus direct acasă, ne așteaptă acolo imediat ce Panaiota se odihnește un pic." Ușurat că-și văzuse nevasta nevătămată, Grigore se repezi să-i scuture de zăpadă și să-i ajute să-și scoată paltoanele: Sper că a fost reușit concertul." Ah, da, Nicolae a fost foarte aplaudat, spuse Panaiota. Era obosită și, după câteva înghițituri de ceai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
I-am promis că o să mai adaug o sumă mică de sărbători, căci speram să-mi dea o primă la sfârșitul anului. Dar uite că n-a așteptat. Pe celălalt îl cunoșteam mai puțin, dar știu că i-a murit nevasta de curând și preotul a acceptat să facă înmormântarea pe gratis, că n-avea un ban. Ca spioni, nu erau prea grozav plătiți flăcăii ăștia. Locotenentul mai rămase o clipă să-și asculte prietenii care nu conteneau să deplângă situația
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu îndatoririle tale copleșitoare. Dar comisarul nu fu de acord: "Stai, stai, pot să vin cu voi. Datoriile nu-mi interzic o clipă de destindere, chiar e necesară, ca să mi le îndeplinesc bine. Doar că trebuie s-o anunț pe nevastă-mea." "Dar nevastă-ta știe că datoria te reclamă zi și noapte..." Învățătorul interveni: Nu, nu, trebuie s-o anunțe, altfel o să-și închipuie că-și face datoria pe lângă Marivana." Ia ascultă, glumețule, nu-ți ajunge un ochi învinețit? Nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
copleșitoare. Dar comisarul nu fu de acord: "Stai, stai, pot să vin cu voi. Datoriile nu-mi interzic o clipă de destindere, chiar e necesară, ca să mi le îndeplinesc bine. Doar că trebuie s-o anunț pe nevastă-mea." "Dar nevastă-ta știe că datoria te reclamă zi și noapte..." Învățătorul interveni: Nu, nu, trebuie s-o anunțe, altfel o să-și închipuie că-și face datoria pe lângă Marivana." Ia ascultă, glumețule, nu-ți ajunge un ochi învinețit? Nu cumva vrei acum
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ochi învinețit? Nu cumva vrei acum să ataci Școala ca un bosiac vulgar?" Pentru că un bosiac ți-a pocit așa moaca! Șeful de gară încercă să curme escalada: "Hai, mergem sau nu mai mergem?" Dar trebuie s-o anunț pe nevastă-mea. Unde sunt bosiacii care erau pe aici adineauri? Ar fi putut să-și miște curul și să se ducă s-o anunțe. Au șters-o bandiții, nu-i așa, Grig? Restauratorul ridică din umeri: era evident, nu? Învățătorul îi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înapoi sub amenințarea unui sucitor de patiserie! Șeful de gară reuși să pună grupul în mișcare înainte ca învățătorul și comisarul să se încaiere. Și, deși nu se făcuse nicio referire la vameș, acesta se consideră, și el, invitat. Nici nevastă, nici obligații familiale, în cazul lui, invitația se înțelegea de la sine. Obișnuită ca, iarna, plimbarea bărbatului ei să se soldeze aproape în fiecare zi cu câteva tacâmuri în plus, soția șefului de gară a fost cu atât mai puțin surprinsă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și puțină liniște, după agitația Crăciunului. Căci asta era regula, tot Bugazul făcea Crăciunul la șeful de gară. Și asta însemna lume și zgomot. Afară de obișnuiți, Panaiota, Grig și învățătorul, fuseseră prezenți comisarul, poștașul, preotul și căpitanul portului, toți cu nevestele și copiii. De asemenea vameșul, firește, care făcuse eforturi să-i fie pe plac lui Lillișu. "Să mai vedem!", susură Caterina. Tânăra fată izbucni în râs și roși foarte tare. Ceruse din pivnița tatălui ei vin cămășuit, altfel spus, un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
telefonul. Se repezi într-acolo: "Vă trimitem o locomotivă cu două vagoane de vite, luați ce puteți și plecați fără să mai așteptați..." Constantin cu familia lui și Panaiota se instalară în primul vagon, poștașul cu familia și comisarul cu nevasta, în al doilea. Înștiințat că sovieticii aveau ce-aveau mai ales cu "forțele de represiune a poporului", acesta din urmă, originar din Basarabia, abandona tot, casă, animale, atelaje, vie, și pleca doar cu niște valize. Grigore rămăsese provizoriu, ca să se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
el, dar el nu avea timp de pierdut. Se desfăcu oarecum brutal: "Mă grăbesc. Căpitanul a murit azi noapte într-un schimb de focuri și sunt însărcinat să-i expediez cadavrul." "A murit căpitanul Marinescu! țipă năucit Grigore. Și biata nevastă-sa, care acum câteva zile s-a dus să nască la părinți..." " Hai să telefonăm, spuse locotenentul, să vedem dacă nu mai pot trimite încă un tren." Au intrat toți trei în biroul șefului de gară. Acarul telefonă la direcția
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
urechi cu ecoul bătăilor în ușa celeilalte gări. Caterina era în corespondență cu Panaiota, care, neștiind să scrie românește, se încredința, pentru această sarcină, penei verișoarei ei, Stela. Constantin aducea scrisorile, depuse de poștaș, și aștepta, trist și răbdător, ca nevastă-sa să le deschidă. Știrile erau invariabil aceleași. Panaiota îi anunța că nu avea noutăți. Nici din Basarabia, nici din Creta. Într-o zi, Constantin s-a întors cu un plic deja deschis, ceea ce însemna că de data aceasta destinatarul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o mutră nevinovată și concomitent absorbită, privind-o pe deasupra ziarului: "Ce?" Și observând, oripilat, dezastrul: "Oh! Poate că eu... Dar fără să vreau!" "Trebuie să ai curajul faptelor tale!", îi replică pe un ton ascuțit demnitatea vexată. Are cui semăna nevastă-sa. Îi răspunde agasat: "Ți-am spus că am făcut-o fără să vreau!" Ea îi întoarce spatele și se precipită în baie ca să repare stricăciunile. Bereta și mănușile sunt cu siguranță opera ei, realizată cu resurse locale după vreo
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spune pe un ton neglijent, fără a-i întinde mâna colegului care, la rândul lui, afectează un aer firesc. "Cum îți merge? Pari în formă." Istvan răspunde cu un zâmbet nesigur: "Și tu?" "Ah, eu, știi că am necazuri cu nevastă-mea..." " Ce e cu soția ta, nu-i merge bine?" "Ba da, îi merge bine, dar în direcția opusă!" Tăcere uimită la Istvan. "Nu înțelegi? Atunci să-ți explic. Mergea până de curând într-o direcție, și apoi, deodată, a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
decor patriotic, scăldat în vapori de alcool și damfuri de bucătărie, responsabili mărunți iau masa cu persoane de sex opus. Pe o estradă mică, o cântăreață în costum folcloric tocmai interpretează o melodie populară. Pe sub brazi, pe sub arini / C-o nevastă din vecini. Parcă ar fi plătită să incite la adulter! Oare nimeni nu-i controlează repertoriul? Găsesc nu ușor o masă. "O țuiculiță ca să ne încălzim", zice el, frecându-și mâinile pentru a-și arăta nerăbdarea. Vai, lupta contra alcoolismului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Totuși, ce?" Nu, nimic, nimic." Fiica lor se pregătește să plece. "Unde te duci, Natașenca?" Mă cheamă Natalia." "Ah, de când?" "Natalia" se debarasează de el cu o mișcare de umăr, moștenită de la mama ei, și iese trântind ușa. "Ce are?" Nevastă-sa, care ieșise din cameră, mănâncă în bucătărie. În picioare, tot cu bereta roșie pe cap. S-a săturat de diminutivul rusesc!", țipă prin ușa întredeschisă. "S-a săturat de un diminutiv tolstoian?" "Mai lasă-mă în pace cu titanul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Mă întorc repede." Și pleacă, dus de vântul care învârtejește zăpada moale. În fața lui, chipul sfrijit al lunii aleargă printre nori, cu expresia înțepată a soacră-sii; în spate, pe străduța pustie, răsună imediat niște pași grăbiți. "Așteaptă-mă!", strigă nevastă-sa. Împins de vânt, nu-și încetinește mersul. Ea ajunge totuși la un pas în urma lui, și începe să-i vorbească, voce fără chip, adusă de vânt din adâncurile unui univers familiar sau din străfundurile lui însuși. O ocazie nesperată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Da, dar e vorba de viitorul nostru, al fetei noastre. Profesorii se miră de prenumele ei..." O ia înapoi spre casă fără s-o mai aștepte. Nu telefonase nimeni cât lipsiseră. Tot mai are arsuri. Cere un ceai de tei. Nevastă-sa, sperând să-i influențeze decizia, e plină de atenții față de el: Tocmai am un ceai de tei foarte bun. Ce-ai mâncat la prânz?" Ia un aer sfidător: Am mâncat cu o..." Telefonul îl întrerupe. Nevastă-sa îi azvârle
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ceai de tei. Nevastă-sa, sperând să-i influențeze decizia, e plină de atenții față de el: Tocmai am un ceai de tei foarte bun. Ce-ai mâncat la prânz?" Ia un aer sfidător: Am mâncat cu o..." Telefonul îl întrerupe. Nevastă-sa îi azvârle o privire pătrunzătoare și ridică receptorul. E pentru... Natalia. El îi smulge telefonul din mână și îl trântește în furcă: "Asta-i oră de dat telefoane? Ce-și închipuie golanii ăștia? Că aici e moară?" Fiică-sa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ar fi putut refuza să se ducă să studieze la Moscova! Revirimentul patriotic al cultului personalității deja îl costase scump. Când s-au întors, nici măcar nu li s-a dat un apartament decent, cât despre cariere, să nu mai vorbim! Nevastă-sa muncește de ani de zile, pe brânci, la Agenția Română de Presă, în coada ierarhiei, ca traducătoare de rusă, iar el a trecut prin toate dificultățile de pe lume până să ajungă conferențiar, în vreme ce colegii lui de generație sunt profesori
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să-i mărturisească, a hotărât deja să amâne problemele personale pentru după. Ea se enervează: "Să aștepți ce? Să-și aducă pe lume bastardul? Ori îți iei catrafusele în clipa asta, ori o rupi definitiv cu târfa ta!" Înghesuit între nevastă-sa și Iulian, care îl amenință cu represalii, mai ales că timpul trece, iar Nebunul ar fi în stare să-și pună în aplicare teoria cu o filosofie unică, sacrifică, cu moartea în suflet, carierei iubirea. Bereta roșie, care are
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care petrecuse până atunci. Aici, unul din grup propune o stațiune la Pisica albă. Toată lumea aprobă. Dar Michel își aduce aminte de ceva și strigă: — Imposibil! E ora 8 și trebuie să mă duc acasă. Azi e Sfânta Maria, ziua nevestei mele, și am mosafiri la masă. Toți izbucnesc în hohote. — Sfânta Maria a fost ieri, îi strigară toți. Michel chefuia de 48 de ore și pierduse noțiunea timpului. La deschiderea Camerelor - 15 noiembrie 1881 - Dumitru Brătianu este ales președinte. Însă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
mâncau pământul, iar după ei câteva mii de oameni din popor îi goneau de foc. Goana s-a sfârșit tocmai în șoseaua Kiseleff, unde lumea s-a risipit. Conflictul izbucnise de la o femeie. Unul din macedoneni „s-a legat“ de nevasta unui cizmar, și de aci iurușul. în anul 1882 apare ziarul umoristic Scaiul, proprietatea câtorva ziariști, anume: Nicolae Ghițescu, D. Roco etc. Spre a asigura succesul ziarului, direcțiunea este oferită unui advocat cocoșat, numit Ion Athanasiade. Athanasiade era o figură
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
scene. Titu Maiorescu a răspuns personal iscălind un articol de apărare. Pe vremea aceea Caragiale [se] număra la Junimea literară din Iași. Piesa este jucată magistral cu următoarea distribuție: Chiristigiul, dacă nu mă înșel, Ion Petrescu; Ipingescu, ipistatul, Ștefan Iulian; nevasta chiristigiului, Dăneasca; Zița, sora ei, Maria Ciueurescu; tejghetarul, Grigore Manoleseu; Chiriac, Aristizza Romanescu în travesti, poetul... Direcția lui Ion Ghica vede și apogeul lui Vasile Alecsandri ca autor dramatic, cu Fântâna Blanduziei mai întâi și cu Ovidiu după aceea. Este
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ne-a predat rușilor. Conștiința mea de român îmi poruncește să mă reîntorc în țară și să sufăr cu compatrioții mei, încercînd să le ușurez calvarul. Mi-ar fi așa de ușor să rămîn la Paris, cînd am alături de mine nevasta și copiii". "Eu aleg, conștient de toate riscurile, lupta printre români, pentru libertatea lor. Resping eroismul prin procură dată altora." Nimeni nu a fost în stare să aprecieze valoarea gestului lui în 1946, deoarece cei care se găseau refugiați în
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Prințul Mihai - n.n.) a intrat ieri la tine-n cameră și a întrebat de mai multe ori «Unde e tata ?»”. Regina Maria, la rândul ei, îi atrăgea atenția lui Carol asupra copilului, dojenindu-l cu asprime: „În toate scrisorile către nevastă-ta și către maică-ta n-ai o vorbă bună pentru el, nici măcar nu-i trimiți o sărutare. Îl părăsești, îl izgonești din viața ta și împreună cu el, nevasta... Nici un cuvânt prin care să ne ceri să veghem asupra lor
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]