10,721 matches
-
aperitive, a migrat dinspre bucătăria boierească spre cea târgoveață, înțelesul termenului s-a modificat reducționist, o parte a zacuscăi, și anume amestecul de vinete coapte, gogoșari, ceapă, roșii, usturoi etc., ajungând să monopolizeze sensul cuvântului, excluzând semantic toate celelalte bunătăți pomenite de Mihail Sadoveanu în pasajul prezentat anterior. Zacusca noastră, care ne-a parvenit pe o cale foarte ocolită (de la ruși, care au luat-o de la turci, probabil cam în aceeași vreme în care au importat și vânăta) este foarte cunoscută
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
vinete!) sau pindjur (cunoscut și de maghiari). Toate aceste preparate sunt inspirate de bucătăria turcească, dar au căpătat trăsături aparte datorită necesității, în țări aflate la latitudini mai nordice decât Turcia, de a conserva legumele peste iarnă. Elena Niculiță-Voronca mai pomenește o rețetă, din nefericire astăzi dispărută: „Vinograda se face din pui fript la frigare, apoi carnea se scarmănă și, așezând pe farfurie o dungă de carne, alta de albuș fiert tocat mărunt, alta iar de carne, a treia de altceva
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și bine gătite; cu toate acestea, principele obișnuia să mănânce totdeauna feluri gătite italienește și ținea în acest scop servitori italieni și francezi foarte iscusiți.“ Șapte decenii mai târziu, Paul de Alep (aflat în Muntenia între anii 1653 și 1656), pomenește ospețele domnești la care se servea mai ales vânat: mistreți, iepuri, cocori. Prezența din belșug a cărnii sălbatice la asemenea mese, mai ales până în vremea lui Brâncoveanu („Manuscrisul brâncovenesc“, care nu poate ocoli o influență orientală, nu cuprinde decât câteva
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
iepure, iar păsările sălbatice sunt menționate doar la capitolul consacrat sosurilor), este un element de clară departajare față de cultura culinară otomană, în care vânatul este absent (explicația este de ordin religios, turcii urmând exemplul Profetului, care nu iubea vânătoarea). Am pomenit sosurile... Iată o altă trăsătură apuseană a bucătăriei nobile românești. În 1646, misionarul Bandini, aflat în Moldova lui Vasile Lupu, pomenește „sosul de făină și oțet“, care era destinat zilelor importante, praznicelor. „Manuscrisul brâncovenesc“ consacră sosurilor (sub numele de „ostropiiale
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în care vânatul este absent (explicația este de ordin religios, turcii urmând exemplul Profetului, care nu iubea vânătoarea). Am pomenit sosurile... Iată o altă trăsătură apuseană a bucătăriei nobile românești. În 1646, misionarul Bandini, aflat în Moldova lui Vasile Lupu, pomenește „sosul de făină și oțet“, care era destinat zilelor importante, praznicelor. „Manuscrisul brâncovenesc“ consacră sosurilor (sub numele de „ostropiiale“) 11 rețete. Bucătăria turcească nu cunoștea sosurile în înțelesul lor de preparat culinar gătit separat și adăugat unei alte mâncări. Ioan
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ienicerii protestau împotriva Marelui Vizir și i doreau capul, ei răsturnau în mod simbolic oala de pilaf. Chiar și în Turcia modernă, expresia „a răsturna oala“ însemna rebeliune militară. Procedeul răsturnării oalelor era bine împământenit și la noi; el este pomenit de către Radu Rosetti în Amintiri din prima tinerețe: atunci când Carol I a fost primit la Căiuți, moșie a familiei Rosetti, a apărut o problemă culinară serioasă, pentru că „bucătarul țigan, supărându-se de niște certări cu care Neculai Lefter avu imprudența
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Nici nu este de mirare că localurile noastre se află în această dezastruoasă stare. Este suficient, pentru a înțelege una dintre cauze, să amintim disprețul manifestat față de practicanții artei culinare, recrutați, în familiile boierești, din rândul robilor țigani. Mai trebuie pomenit eclectismul culinar practicat încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea; iată, spre exemplu, reclama pe care și-o făcea restaurantul unui anume Rusescu, într-un număr din anul 1892 al ziarului Adeverul 36: „Eu într’o zi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ca ordonator al muncii monitorilor selecționați dintre cei mai avansați dintr-o sută de elevi, cît nu-mără fiecare clasă.146 În epocă, acest procedeu pare să reprezinte culmea progresului și a permeabilității bine intenționate față de cei dezmoșteniți, fără a mai pomeni de faptul că formula este foarte convenabilă. În realitate, dacă acest mod de învățare inovează efectiv în ceea ce privește lectura și scrisul, el posedă mai ales caracteristica de-a fi un sistem educațional cu rabat, rezervat păturilor inferioare ale societății și urmărind
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
putea spune despre legătura neclarificată ce există între națiunea spaniolă dată la rebut, și statul său central, teritoriul său și diversele sale naționalități, unele dintre ele mai mult sau mai puțin reale? Principiile Constituției ca și tratatele de autonomie nu pomenesc decît de naționalitățile particulare ale regiunilor, ca și cum națioalitatea spaniolă ca atare funcționază doar din punctul de vedere al comodității administrative! În consecință, constituanții au convenit ca alături de naționalitățile bască și catalană să figureze și altele, andaluză, aragoneză, murciană și, de ce
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
publicației, este evidentă legătura dintre activitatea politică a exilaților și acțiunea culturală, În care ei văd instrumentul de atingere a scopului Împărtășit de toți și care reflectă o suprapunere constantă Între cele două dimensiuni ale aceluiași fenomen. Excepția de care pomeneam este cea de-a doua revistă literară a exilului parizian din anii ’50, Caete de Dor. Metafizică și poezie, care a apărut la Paris Între 1951 și 1960 sub conducerea lui Virgil Ierunca. Acesta i-a propus lui Constantin Amăriuței
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Jackson-Vanik era o favoare acordată de România Statelor Unite” - p. 210). Este locul să amintim că, În 2003, atitudinea fermă a oficialilor americani față de perpetua problemă a corupției din România a fost primită cu unele reacții de genul: „nici noi nu pomenim despre cazul Enron”... Ultimii ani ai regimului comunist au cunoscut o proliferare a teoriilor conspiraționiste: „La Început, Ceaușescu a crezut că această situație [Întețirea protestelor americane] se datorează lipsei de informații și mașinațiunilor unor persoane ostile României, dar treptat a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
păpușă gonflabilă în diferite feluri. Copii au văzut astfel un adult lovind cu putere păpușa în cap, aruncând-o în aer, târând-o prin cameră dintr-un colț în altul sau atacând-o cu diferite obiecte. Atunci când copii s-au pomenit în fața aceleași păpuși, ei s-au comportat exact la fel precum adultul. S-ar putea obiecta că agresarea păpușii nu are nici o semnificație socială. Dar studiile arată că copii învață prin observarea (modeling) comportamentului celorlalți și a felului în care
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
umilire, amenințare, devalorizare, marginalizare, exigențe excesive, reguli contradictorii sau imposibil de respectat (Straus et al., 1993). Consecințele maltratării psihologice sunt mai degrabă descrise în termeni de "tulburări ale comportamentelor sociale", "tulburări ale emoțiilor" și "slaba stimă de sine". Copilul se pomenește în totalitate dezarmat, cu o personalitate slabă, pasiv și temător în fața amenințărilor. Un studiu realizat de Moran și Eckernrode (1992) arată că adolescenții maltratați din fragedă copilărie manifestă o stimă de sine mult mai scăzută decât cei a căror maltratare
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
zic: ce-ar fi zis un personaj de aceeasi condiție socială, de aceeași vârstă, în împrejurări asemănătoare, în franceză? Fiecare cuvânt are evoluția lui, o moștenire care există și influențează, chiar dacă vorbitorul nu este conștient de ea, fără a mai pomeni și polisemia, cu dezvoltările și ambiguitățile ei.” Prin strădania și devotamentul acestui scrupulos tălmăcitor multe scrieri ale literaturii române, cu deosebire contemporane au fost oferite lectorului francez într-o haină îngrijita. Transpunerile editate că volume nu spun însă totul, P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
19,39-40). Ziua îngropării constituia și prima din cele șapte zile de doliu (Semahot 12.1). Istoricul evreu din primul secol, Josephus Flavius, când vorbea despre moartea, îngroparea și funeraliile lui Irod cel Mare (mort în anul 4 î.C.) pomenește acest obicei: „Acum, Arhelau [fiul cel mai mare al lui Irod, care a supraviețuit] a ținut doliu șapte zile din respect pentru tatăl său - obiceiul țării prescria acest număr de zile - și apoi, după ce a dat de mâncare mulțimii și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lacrima, și hohotul de rîs. În Lada („Teatrul”, 1965), farsă cu elemente grotești, se înfruntă „viața” și „iluzia”, „realitatea” și „convenția”, în întruchiparea scenică. La o repetiție cu piesa Romeo și Julieta cei implicați în spectacolul ce se pregătește se pomenesc cu o ladă în care zac întinși, frumoși și reali, tinerii îndrăgostiți din tragedia shakespeariană. Dintr-un mesaj găsit în ciudatul cufăr, perplecșii martori ai întâmplării află că un alchimist din Evul Mediu a izbutit să conserve trupurile îndrăgostiților din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
autorul, pe numele său Dostoievski, s-a văzut nevoit să-i pună el punctul. Testamentul Pentru Marianne Véron și Herbert Lottman Pentru Laura și Thierry de Montalembert Pentru Jean-Christophe „(...) cu o plăcere copilărească și cu o profundă emoție, neputându-i pomeni pe atâția alții care au însemnat la fel de mult și prin care a dăinuit Franța, transcriu aici numele lor adevărat (...)” Marcel Proust Timpul regăsit „Oare siberianul o să-i pretindă cerului măslini sau provensalul răchițele?” Joseph de Maistre Serile din Sankt-Petersburg „L-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
diplomat, ea vorbea fără să-și descleșteze dinții și ofta de plictiseală deja înainte de a te asculta. Dar în fotografie deslușeam imediat efectul „petite pomme”. Îi vedeam nimbul pe chipul unei provinciale șterse, vreo mătușă anonimă, căreia nu i se pomenea numele decât când se vorbea despre femeile rămase fără soț după măcelul din ultimul război. Chiar și Glașa, singura țărancă din familia noastră, arbora, în puținele poze care ne rămăseseră de la ea, acel zâmbet miraculos. Mai era, în fine, un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înainte ca Avdotia să aibă curajul de a porni din nou la drum. În ziua aceea, am auzit câteva cuvinte pe care bunica i le adresa lăptăresei întinse pe jos în fericita ei uitare de sine. Cele două femei au pomenit de muncile câmpului, de recolta de hrișcă... Și am fost stupefiat ascultând-o pe Charlotte cum vorbea despre viața de țăran în deplină cunoștință de cauză. Dar mai ales rusa ei, întotdeauna pură, foarte subtilă, nu era deloc nepotrivită cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
incendiu înspăimântător încingea stepa, iar fumul avea să eclipseze în curând soarele... În cele din urmă, revoluția nu izbutise să facă decât o singură schimbare în colțul acela liniștit din Saranza. Biserica, situată la un capăt al curții, s-a pomenit fără cupolă. A fost înlăturată și catapeteasma și în locul ei a fost pus un pătrat mare de mătase albă - ecranul, făcut din perdelele rechiziționate într-unul dintre apartamentele burgheze din clădirea „decadentă”. Cinematograful Baricada era gata să-și primească primii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deputați! (Care, conform cronologiei noastre, doar cu câteva zile în urmă se duceau cu toții cu barca la sesiune...) Vocea bunicii, mereu liniștită și puțin visătoare, se colora în clipa aceea cu o ușoară vibrație dramatică: - Înțelegeți, două lumi s-au pomenit față în față. (Uitați-vă la fotografia asta. Păcat că ziarul a stat împăturit atâta timp...) Da, Țarul, monarhul absolut și reprezentanții poporului francez! Reprezentanții democrației... Înțelesul adânc al acelei confruntări ne scăpa, dar deslușeam acum, printre cele cinci sute
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe panta lunecoasă a malului, cădea pe burtă pe suprafața înghețată, înainta centimetru cu centimetru și își întindea deja mâna înroșită, atingându-le pe ale salvatorilor lui. Deodată, fără să se înțeleagă de ce, trupul îi tresărea și începea să alunece, pomenindu-se din nou în apa neagră. Curentul îl ducea puțin mai departe. Trebuia să ia toul de la capăt... Da, ca și bărbatul acela. Dar în după-amiaza aceea de vară, plină de lumină și de verdeață, doar sprinteneala le călăuzea gesturile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din filme, una dintre mătuși s-a îmbrăcat în alb, s-a lăsat înconjurată de rude adunate în jurul ei cu graba din cinematograful de epocă, pentru a se îndrepta în pas vioi și sacadat spre biserica în care s-a pomenit lângă un bărbat cu mustață, cu părul lins, dat cu briantină. Și aproape imediat - în memoria Charlottei nu au avut timp nici măcar să părăsească biserica - tânăra mireasă se înveșmânta în negru și nu-și mai putea ridica ochii grei de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trotuarului... Au intrat în tăcere. Fiodor și-a pus ranița pe un scăunel, a dat să vorbească, dar n-a spus nimic, doar a tușit ușor, ducându-și degetele la buze. Charlotte a început să pregătească de mâncare. S-a pomenit răspunzându-i la întrebări, răspunzând fără să se gândească (au vorbit despre pâine, despre cartele, despre viața din Saranza), oferindu-i ceai, zâmbind când el spunea că ar trebui „să ascută toate cuțitele din casa asta”. Da, luând parte la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
clipă, stând nemișcate în fața obiectivului. Fixând clipa aceea... Da, exista în viața lor o dimineață luminoasă...” Cuvântul acesta a făcut minuni. Căci, deodată, cu toate simțurile mele, am fost transpus în clipa suspendată de zâmbetul celor trei cochete. M-am pomenit în atmosfera aceea cu miresme de toamnă, nările mi-au fremătat, atât de pătrunzătoare era aroma amăruie a frunzelor. Am clipit din ochi în soarele care străbătea printre crengi. Am auzit zgomotul îndepărtat al unui faeton înaintând pe pavaj. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]