12,874 matches
-
pe-altcineva. Cineva nu foarte deștept, dar care să-i țină ocupați pe ceilalți. Un înlocuitor, un nume de lipit pe soclu.“ „Să-l găsească sau să-l inventeze. Uniunea e specializată în a bricola vedete, la fel de bine cum se pricepe să anuleze autori și cărți.“ „Ce zici, prietene...“, s-a ridicat iar Mihnea de pe scaun, amenințător, „Te scoatem din viață și te introducem în istorie? Sau ne spui cum ai combinat lucrurile de-am ajuns aici? Cine e tipul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
coteț ultracentral, în Zambaccian, cu centrală și termopan... Când vei împlini vârsta de pensionare, ți se va recorela indemnizația de cotcodăcit. Vei muri de moarte bună. Numai cu noi poți deveni o găină europeană! Ei, dar dacă n-o fi priceput moțata de vorba bună? Nu-i nimic, trecem la faza a doua: amenințările. Auzi, surato, chiar ți s-a urât cu binele? Chiar vrei să știi cum e sa stai pe farfurie în poziția pană? Dar de-o vulpe care
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Grigorie Ghica, din 1748 este relevator pentru înțelegerea funcției sociale atribuite școlii: "Scólele sunt ca o fŏntănă din care se adapă obștescul norod cu îndestularea învĕțăturii, și a înțelepcĭunei, care învĕțătură 'l face pe totŭ omulŭ a cunóșce Dumnezeirea, a pricepe legea cea pravoslavnică, a procopsi pe ómeni cu înfrumușețarea vorbiĭ, și practica cuvintelor, a învrednici a se face preoțĭ iscusițĭ, și dascălĭ învĕțați, de la care curge mult folos, atît bisericesc, cît și politicesc" (Uricariul, 1871, I, p. 62). Ce se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
împins în belea frate-meu. De mama n-am ce zice, e femeie bătrână, citește din viețile sfinților, șade cu babele și cum hotărăște frate-meu Senka, așa rămâne. Da’ el de ce nu mi-a dat de știre la timp? Pricepem noi! Ce-i drept, mă doborâse boala și nu mai înțelegeam nimic. Zice că s-a trimis o telegramă. Iar telegrama a ajuns la mătușă-mea. Mătușa mi-e văduvă de treizeci de ani și de dimineața până seara șade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în carouri, se gudură și n-ar fi de-a mirării ca ea să fi crezut că el sunt eu! „Vezi, îi zic eu de îndată ce-am ieșit, de-acuma nici să nu-ndrăznești măcar să calci pe-aici, ai priceput?“ Râde: „Dar tu de-acuma cum o să-i dai socoteală lui Semion Parfionâci?“ Ce-i drept, mă gândeam să mă înec fără să mai trec pe-acasă, dar mi-am zis: „De-acuma e totuna!“ și m-am întors acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
puține excepții, cei doi soți au trăit în bună înțelegere lungul răstimp de până la jubileul lor. Încă din anii fragedei tinereți, ca prințesă ereditară și ca ultimă mlădiță din stirpea ei, poate și datorită unor calități personale, generăleasa s-a priceput să-și găsească niște protectoare foarte sus-puse. Ulterior, datorită averii și importantei funcții deținute de soțul ei, începuse chiar să se deprindă cu această înaltă societate. În decursul anilor din urmă, toate cele trei fete ale generalului, Alexandra, Adelaida și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Toțki? Păi ăsta-i un fleac, mai ales în împrejurările cunoscute! „Nu-i așa, zice, că n-ați lăsa-o să se apropie de fiicele dumneavoastră?“ Na-ți-o bună! Ah, Nina Alexandrovna! Adică, se poate ca omul să nu priceapă, să nu-și înțeleagă... — Situația? îl ajută Ganea pe generalul aflat în dificultate. O înțelege, nu fiți supărat pe ea. De altminteri, i-am tras un perdaf chiar atunci, ca să nu-și mai bage nasul unde nu-i fierbe oala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu poate termina nici unul), iar Aglaia stă, nu face nimic. Nici eu nu prea am spor la lucru: nu-mi iese nimic. Ei, uite că am ajuns; luați loc, prințe, aici, lângă șemineu și povestiți. Vreau să văd cum vă pricepeți să povestiți. Vreau să mă conving pe deplin și, când o să mă văd cu prințesa Belokonskaia, bătrâna, o să-i spun totul despre dumneavoastră. Vreau ca toată lumea să se intereseze de dumneavoastră. Hai, începeți odată. — Maman, păi e foarte ciudat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din toate părțile i se acordă o atenție deosebită. — Eu n-aș povesti nimic dacă mi s-ar porunci așa, spuse Aglaia. — De ce? Ce-i ciudat în asta? De ce să nu povestească? Doar are limbă. Vreau să știu cum se pricepe să povestească. Orice. Povestiți-mi cum v-a plăcut Elveția, prima impresie. O să vedeți că o să înceapă curând și o să înceapă excelent. — Impresia a fost puternică... dădu prințul să înceapă. Uite, îl susținu nerăbdătoare Lizaveta Prokofievna, adresându-li-se fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spuse Adelaida. Nu-mi dau seama când o să ajungem și noi în străinătate. Sunt doi ani de când nu pot găsi un subiect pentru un tablou: Descrise-s Răsărit și Sud 17... — Prințe, găsiți-mi un subiect pentru tablou. — Nu mă pricep deloc la așa ceva. Mi se pare că-i de ajuns să privești și să pictezi. Nu știu să privesc. Ce-mi tot vorbiți în dodii? Nu pricep nimic! o întrerupse generăleasa. Cum, adică, nu știi să privești? Ai ochi, privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Răsărit și Sud 17... — Prințe, găsiți-mi un subiect pentru tablou. — Nu mă pricep deloc la așa ceva. Mi se pare că-i de ajuns să privești și să pictezi. Nu știu să privesc. Ce-mi tot vorbiți în dodii? Nu pricep nimic! o întrerupse generăleasa. Cum, adică, nu știi să privești? Ai ochi, privește. Nu știi să privești aici, nici în străinătate n-o să înveți. Mai bine, prințe, povestiți-ne ce-ați văzut acolo. — Asta ar fi mai bine, adăugă Adelaida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la fel de lăudabilă, ba încă ați rămâne și mulțumit. Așa chiar că se poate trăi mult și bine. Nu înțeleg de ce te tot înfurii, interveni generăleasa, care de mult urmărea expresiile de pe chipurile celor doi interlocutori. Și nici ce vorbiți nu pricep. Care deget și ce-i cu aiureala asta? Prințul vorbește excelent, doar puțin cam trist. De ce îl descurajezi? Când a început, râdea, iar acum e buimac de tot. Nu-i nimic, maman. Păcat, prințe, că n-ați văzut nici o execuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ce fel de copil sunt eu? Însă un lucru tot e adevărat în această privință: într-adevăr, nu-mi place printre adulți, printre oameni, printre cei mari - și am remarcat de mult acest lucru -, nu-mi place pentru că nu mă pricep. Și orice ar vorbi cu mine, oricât de buni ar fi cu mine, totuși, cine știe de ce, mi-e întotdeauna greu cu ei și mă bucur grozav când mă pot întoarce mai curând la tovarășii mei, iar tovarăși mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Dumneavoastră, Adelaida Ivanovna, aveți fața fericită, cea mai simpatică din toate trei. Pe lângă asta, sunteți foarte frumoasă, se uită omul la dumneavoastră și își zice: „Are chipul unei surioare bune“. Pe ceilalți îi tratați cu simplitate și veselie, însă vă pricepeți și inima s-o ghiciți de îndată. Așa cred că e fața dumneavoastră. Alexandra Ivanovna, fața vă e și ea minunată și foarte drăguță, dar, poate, aveți o tristețe tăinuită; fără nici o îndoială, sufletul vă e nespus de bun, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
suntem prieteni. Cel puțin eu cu el. Dumnezeu îi iubește pe oameni, pe cei buni, firește, iar de cei răi și capricioși n-are nevoie; mai ales de cei capricioși, care astăzi hotărăsc într-un fel, iar mâine spun altceva. Pricepi, Alexandra Ivanovna? Ele, prințe, spun că-s cam sucită, dar eu mă pricep să fac deosebirea. Pentru că importantă e inima, iar restul nu-s decât fleacuri. Și de minte e nevoie, desigur... poate că tocmai mintea e principalul. Nu râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cei buni, firește, iar de cei răi și capricioși n-are nevoie; mai ales de cei capricioși, care astăzi hotărăsc într-un fel, iar mâine spun altceva. Pricepi, Alexandra Ivanovna? Ele, prințe, spun că-s cam sucită, dar eu mă pricep să fac deosebirea. Pentru că importantă e inima, iar restul nu-s decât fleacuri. Și de minte e nevoie, desigur... poate că tocmai mintea e principalul. Nu râde, Adelaida, nu mă contrazice: proasta cu inimă și fără minte e la fel de năpăstuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
timpul am fost acolo; de fapt, nici nu a avut când s-o facă. — Da, poate că n-ați băgat ceva de seamă... O! Idiot blestemat! exclamă Ganea, ieșindu-și cu totul din fire. Nici să povestească ceva nu se pricepe! Începând o dată să vorbească urât și neîntâmpinând rezistență, Ganea își pierdea treptat toată stăpânirea de sine, cum se întâmplă adesea cu unii oameni. Încă puțin și poate ar fi început să împroaște cu scuipat, într-atât era de furios. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar fi început să împroaște cu scuipat, într-atât era de furios. Însă tocmai din cauza furiei orbise, altfel și-ar fi dat seama că acest „idiot“, pe care îl trata cu atâta dispreț, cam prea repede și cu finețe se pricepe uneori să înțeleagă și să redea totul extrem de satisfăcător. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. — Trebuie să vă atrag atenția, Gavrila Ardalionovici, spuse brusc prințul, că mai înainte am fost într-adevăr bolnav, încât chiar eram aproape idiot, însă acum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ea și musafirul lor de acum, Ivan Petrovici Ptițân. Acesta era destul de tânăr, n-avea nici treizeci de ani, modest, dar elegant îmbrăcat, cu maniere plăcute, însă parcă prea serioase. Bărbuța castanie indica un om cu ocupații libere. Se pricepea să discute inteligent și interesant, însă cel mai adesea era taciturn. În general, lăsa o impresie chiar plăcută. Se vedea că Varvara Ardalionovna nu-i e indiferentă și nu-și ascundea sentimentele. Varvara Ardalionovna se purta prietenește cu el, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
celălalt capăt al camerei. — Astăzi, Ganea? întrebă brusc Nina Alexandrovna. — Ce astăzi? tresări Ganea și, subit, se repezi la prinț. A, înțeleg, deci dumneavoastră și aici!... La urma urmei, ce-i asta, aveți vreo boală? Nu vă puteți stăpâni? Dar pricepeți odată, Luminăția Voastră... — Aici eu sunt vinovat, Ganea, nu altcineva, îl întrerupse Ptițân. Ganea privi întrebător spre el. — Păi e mai bine așa, Ganea, mai ales că, pe de o parte, afacerea e încheiată, mormăi Ptițân și, trăgându-se deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mințea în halul acesta, credeți-mă; mai înainte nu era decât un om cam prea exaltat, și iată ce a ajuns! Firește, băutura e de vină. Știți că întreține o amantă? Acum nu mai e doar un mincinos nevinovat. Nu pricep cum a răbdat mama atâta vreme. V-a povestit despre asediul de la Kars? Sau cum a început să vorbească omenește calul lui sur, lăturaș? Ajunge și într-un asemenea hal de decădere. Și pe Ganea îl umflă brusc râsul. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
închis. Fața îl trăda pe băiat ce greu îi era să i-l transmită. Prințul îl citi, se ridică și își luă pălăria. — E la doi pași de aici, bâigui Kolea rușinat. Stă acolo cu o sticlă în față. Nu pricep cum de a făcut să i se dea pe datorie. Prințe, dragul meu, vă rog să nu le spuneți mai târziu alor mei că v-am adus biletul! De-o mie de ori m-am jurat să nu mai transmit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se permite s-o facă pe măscăriciul. — Păi eu sunt primit și tolerat aici tocmai ca să vorbesc în felul ăsta! exclamă de îndată Ferdâșcenko. Spuneți și dumneavoastră, chiar e posibil ca oameni de teapa mea să fie primiți undeva? Doar pricep și eu chestia asta. Se poate ca eu, Ferdâșcenko, să fiu pus lângă un gentleman atât de subțire precum Afanasi Ivanovici? Fără să vreau, îmi ofer singura explicație posibilă: sunt pus alături de dumnealui, tocmai pentru că e imposibil de imaginat așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rând - doamna vioaie, bătrânelul, Ferdâșcenko, apoi și ceilalți. Toțki luă și el o cupă, sperând să armonizeze noul ton în curs de instaurare, conferindu-i pe cât posibil caracterul unei glume simpatice. Numai Ganea nu bea nimic. Și era greu de priceput ceva din ciudatele, uneori bruștele și rapidele ieșiri ale Nastasiei Filippovna, care luase și ea vin și declarase că în această seară va bea trei cupe, din râsul ei isteric și lipsit de obiect, care alterna brusc cu momente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe amândoi. — Încă unul l-a trișat pe Ferdâșcenko! Ah, cum l-a trișat! Da, chiar l-a trișat! strigă Ferdâșcenko cu voce plângăreață, înțelegând că poate și trebuie să strecoare o vorbă. Pe dumneata cine nu te lasă să pricepi cum stau lucrurile? Ia și învață de la oamenii deștepți! i-o reteză aproape triumfătoare Daria Alexeevna (o veche și fidelă amică și complice a lui Toțki). — Aveți dreptate, Afanasi Ivanovici, acest petit jeu e teribil de plicticos și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]