11,078 matches
-
sabie care este de fapt un indiciu pentru găsirea comorii. Finn și Tess, ghidați de acest indiciu, ajung la o biserică veche și descoperă un jurnal care descrie locul comorii. Bigg Bunny și acoliții săi îi urmăresc și îi iau prizonieri pe Finn și Tess. Bigg Bunny o forțează pe Tess să-l ajute în căutarea comorii într-un gheizer maritim, acesta fiind locul revelat în jurnal. Tess găsește comoara într-o peșteră aflată sub acest gheizer. Între timp, Finn și
Aurul nebunilor () [Corola-website/Science/328423_a_329752]
-
Finn sare pe pontonul hidroavionului în timp ce acesta decolează. În timp ce Bigg Bunny încearcă să-l împuște pe Finn, Tess își revine și-i face vânt lui Bigg Bunny din avion, aruncându-l în ocean. Apoi omul lui Bigg Bunny este luat prizonier de Moe, după ce Moe fusese împușcat în picior cu un harpon. Finn și Tess se împacă și găsesc comoara împreună. Se recăsătoresc și Tess apare ca fiind gravidă. În cele din urmă Finn, Tess, Nigel, Gemma, Moe și toți cei
Aurul nebunilor () [Corola-website/Science/328423_a_329752]
-
Reginald s-a aflat în tabăra învinsă, însă a fost unul dintre ultimii care s-au predat și a refuzat să se supună lui Filip August. Pământurile sale au fost confiscate și acordate lui Filip Hurepel. Renaud a fost ținut prizonier la Péronne pentru tot restul vieții sale, care s-a terminat prin a se sinucide. Fiica sa Matilda de Dammartin a fost căsătorită cu Filip Hurepel. Ulterior, ea se va recăsători cu infantele Afonso al Portugaliei.
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
să îi atace pe asediatori. În lupta care a urmat, fratele vitreg al reginei Maud și totodată comandantul trupelor acesteia, Robert de Gloucester, a fost capturat. Cele două Matilde au căzut apoi de acord să recurgă la un schimb de prizonieri, iar Ștefan a revenit la conducerea regatului. Matilda a murit de febră în castelul Hedingham din Essex și a fost înmormântată în abația Faversham, care fusese întemeiată de către ea și soțul ei. Ștefan și Matilda au avut trei fii: Ei
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
au atacat Hainaut și Zeeland, având sprijinul celor nemulțumiți din rândul populației din regiune. Guy de Dampierre l-a înfrânt pe fiul lui Ioan, Guillaume, într-o bătălia desfășurată pe insula Duiveland, iar episcopul Guy de Utrecht a fost luat prizonier. Guy de Namur și ducele Ioan al II-lea de Brabant au cucerit cea mai mare parte a teritoriului episcopatului de Utrecht, al Olandei și Zeelandei. Guy de Namur a fost în cele din urmă înfrânt în 1304 de către flota
Ioan al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328483_a_329812]
-
d'Avesnes s-ar fi aflat în spatele crimei, finanțând-o. În 4 iulie 1253, Ioan a înfrânt armatele Margaretei și pe ale celui de al doilea fiu din familia Dampierre al acesteia, Guy, în bătălia de la West-Capelle. Guy a căzut prizonier, iar Margareta a căzut de acord să vândă drepturile asupra Hainaut lui Carol de Anjou, în cazul în care acesta ar fi putut recuceri comitatul de la Ioan. Cumnatul lui Ioan, contele Willem al II-lea de Olanda, care fusese ales
Ioan I d'Avesnes () [Corola-website/Science/328481_a_329810]
-
Godefroi I (numit Prizonierul sau Captivul, uneori cel Bătrân) (d. 1002) a fost conte de Bidgau și Methingau începând din 959 și conte de Verdun de la 963 până la moarte. De asemenea, în 969, el a obținut Marca de Anvers și Ename, iar între 974
Godefroi I de Verdun () [Corola-website/Science/328500_a_329829]
-
și pe Arnold la Mons în 976, unde cel Godefroi este capturat. După eliberare, el se află de partea împăratului Otto al II-lea în lupta împotriva regelui Lothar al Franței de la Verdun din 985, însă este din nou luat prizonier și deținut vreme de câțiva ani de zile. Godefroi este eliberat în 987 de către Hugo Capet, față de care familia lui Godefroi era aliată: Adalberon, fratele lui Godefroi, îl încoronase pe Hugo ca rege al Franței, iar Godefroi era adversar al
Godefroi I de Verdun () [Corola-website/Science/328500_a_329829]
-
Capet, față de care familia lui Godefroi era aliată: Adalberon, fratele lui Godefroi, îl încoronase pe Hugo ca rege al Franței, iar Godefroi era adversar al ducelui Carol de Lotharingia, rivalul carolingian al lu Hugo. În 989, el a fost făcut prizonier pentru a treia oară, de această dată de către Herbert al III-lea de Vermandois. A fost eliberat înainte de 995, an în care ca fiind prezent la un sinod la Mousson. În 998, el a pierdut porțiunea din Hainaut (comitatul de
Godefroi I de Verdun () [Corola-website/Science/328500_a_329829]
-
încercare a eșuat și majoritatea acestor libanezi au fost, în cele din urmă, eliberați în anul 2000. Durani și Obeid au fost menținuți în continuare vreme de alți patru ani în închisoare în Israel, până la încheierea acordului de schimb de prizonieri din 2004. În august 1988 Hezbollah a anunțat că Ron Arad se află în mâinile sale. După uciderea în februarie 1992 a conducătorului Hezbollah, șeicul Abbas Mussawi, această organizație a anunțat că l-a executat pe Arad,însă alte surse
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
care, în schimbul unui semn de viață de la Ron Arad, Israelul a eliberat 40 palestineni și 12 libanezi. În iulie 2001 ziaristul sirian Nizar Nayuf, care a fost eliberat dintr-o închisoare siriană, a susținut că l-a văzut acolo pe prizonierul israelian în august 1993. „La 7 august 1993 era viu” a spus Nayuf săptămânalului parizian „Le Point” ." În acea zi a fost luat de niște oameni și dus la camera de baie pentru a se spăla. Dup[ afirmatiile lui Nayuf
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
din Gărzile Revoluției iraniene, care a fugit din Iran. După un raport al CIA Asgari a afirmat ca nu are nici un fel de informații în legătură cu soarta lui Ron Arad. La 11 iulie 2008 în cadrul unui nou acord de schimb de prizonieri, Israelul a obținut de la Hezbollah două fotografii ale lui Ron Arad, în care el arăta rănit, un jurnal al său din primii doi ani de prizonierat și un raport al Hezbollah, cuprinzând 80 de pagini în arabă, în care sunt
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
să traverseze Rurul pe 23 februarie, alte forțe aliate se apropiau de malul vestic al Rinului. Diviziile lui von Rundstedt care rămăseseră pe malul vestic la Rinului au fost înfrânte una câte una și 280.000 de militari au căzut prizonieri. După pierderea unui număr atât de mare de prizonieri, rezistența germană împotriva atacului german din februarie-martie 1945 a fost foarte costisitoare. Pierderile germane totale s-au ridicat la aproximativ 400.000 de oameni. Aliații au traversat Rinul în patru puncte
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
se apropiau de malul vestic al Rinului. Diviziile lui von Rundstedt care rămăseseră pe malul vestic la Rinului au fost înfrânte una câte una și 280.000 de militari au căzut prizonieri. După pierderea unui număr atât de mare de prizonieri, rezistența germană împotriva atacului german din februarie-martie 1945 a fost foarte costisitoare. Pierderile germane totale s-au ridicat la aproximativ 400.000 de oameni. Aliații au traversat Rinul în patru puncte: După traversarea Rinului, aliații au înaintat rapid spre interiorul
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
a ars înainte de a ajunge la "Admirable", astfel că Delaval și-a condus bărcile și a abordat-o. Căpitanul ei, Beaujeu, și echipajul au fost forțați să o abandoneze, dar aproximativ 40 oameni din echipaj, majoritatea răniți, au fost luați prizonieri; nava a fost incendiată, împreună cu cele 2 fregate și o navă incendiară care erau cu ea. Delaval a obținut un succes clar cu puține victime, iar mai târziu în acea după-amiază a pornit pe mare pentru a se reuni cu
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
de soldați germani au murit în prima zi de lupte. Luptele grele au continuat pentru încă două zile. Până în dimineața zilei de 24 iunie 1941 muriseră peste 380 de germni, iar peste 4.000 de soldați ai Armatei Roșii căzuseră prizonieri. Pe 25 iunie 1941, germanii luptau să elimine focarele locale de rezistență din citadelă. Până pe 26 iunie, cea mai mare parte a fortificațiie Kobrin (cu excepția fortului răsăritean) fusese cucerită. Comandantul Diviziei a 45-a germane, generalul Fritz Schlieper, a notat
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
fost secondat la comandă de comisarul politic Efim Fomin. Pe 26 iunie, o mică unitate sovietică a încercat să spargă încercuirea, dar a fost respinsă cu pierderi grele. Se crede că în această zi Zubaciov și Fomin au fost luați prizonieri. Zubaciov a fost trimis în lagărul de prizonieri din Hammelburg, unde a murit, cel mai probabil de tuberculoză. Fomin a fost executat imediat după capturare datorită faptului că era comisar și evreu. R. Gschöpf a notat: Raportul diviziei făcut după
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
Fomin. Pe 26 iunie, o mică unitate sovietică a încercat să spargă încercuirea, dar a fost respinsă cu pierderi grele. Se crede că în această zi Zubaciov și Fomin au fost luați prizonieri. Zubaciov a fost trimis în lagărul de prizonieri din Hammelburg, unde a murit, cel mai probabil de tuberculoză. Fomin a fost executat imediat după capturare datorită faptului că era comisar și evreu. R. Gschöpf a notat: Raportul diviziei făcut după încheierea atacului menționează că, în timpul luptelor pentru cucerirea
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
Fomin a fost executat imediat după capturare datorită faptului că era comisar și evreu. R. Gschöpf a notat: Raportul diviziei făcut după încheierea atacului menționează că, în timpul luptelor pentru cucerirea orașului și a fortăreței, au fost luați 7.000 de prizonieri, dintre care 100 de ofițeri, iar din rândul germanilor au căzut în luptă 482 de militari, dintre care 32 de ofițeri. De asemenea, peste 1.000 de germani au fost răniți. Amploarea pierderilor suferite de germani la Brest poate fi
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
Efim Moiseevici Fomin (în ), (), a fost un comisar politic sovietic. El a devenit cunoscut pentru rolul jucat în apărarea Fortăreței Brest din iunie 1941. Fomin a fost luat prizonier și a fost executat imediat, dat fiind statutul său de comisar. Fomin s-a născut într-o familie modestă evreiască (tatăl era fierar, iar mama croitoreasă) în Kolîșki, în nordul Belarusiei, în 1909. După moartea părinților, a trecut în grija
Efim Fomin () [Corola-website/Science/330008_a_331337]
-
oameni și materiale. În condițiile în care o parte a fortăreței fusese deja cucerită de Wehrmacht, Fomin a preluat conducerea unui grup de soldați sovietici care apărau Poarta Holm. Luptătorii sovietici au rezistat până pe 26 iunie. Fomin a fost luat prizonier și a fost identificat ca evreu și comisar politic. În conformitate cu ordinul emis de Adolf Hitler încă din martie 1941 (așa numitul „Ordin al Comisarilor”), Fomin a fost executat imediat după capturare, cel mai probabil pe 26 iuie în fața Porții Holm
Efim Fomin () [Corola-website/Science/330008_a_331337]
-
für die Behandlung politischer Kommissare"), cunoscut și ca Ordinul Comisarului ("Kommissarbefehl"), a fost un ordin emis de Adolf Hitler în martie 1941, în perioada de pregătire a Operațiunii Barbarossa. Acest ordin prevedea ca toți comisarii politici sovietici identificați în rândul prizonierilor să fie executați pe loc pentru rolul jucat în răspândirea comunismului și întărirea rolului Partidului Comunist în rândurile armatei. Acest ordin prevedea ca toți acei prizonieri identificați ca fiind „complet bolșevizați sau reprezentanți activi ai ideologiei bolșevice” să fie uciși
Directivă pentru tratamentul comisarilor politici () [Corola-website/Science/330011_a_331340]
-
a Operațiunii Barbarossa. Acest ordin prevedea ca toți comisarii politici sovietici identificați în rândul prizonierilor să fie executați pe loc pentru rolul jucat în răspândirea comunismului și întărirea rolului Partidului Comunist în rândurile armatei. Acest ordin prevedea ca toți acei prizonieri identificați ca fiind „complet bolșevizați sau reprezentanți activi ai ideologiei bolșevice” să fie uciși. Hitler a emis acest ordin la o întâlnire a principalilor comandanți militari în martie 1941. Hitler a susținut că războiul împotriva Uniunii Sovietice „nu poate fi
Directivă pentru tratamentul comisarilor politici () [Corola-website/Science/330011_a_331340]
-
prin care se cerea menținerea disciplinei ca și până atunci. Prim versiune a Ordinului Comisarului a fost emisă de generalul Eugen Müller pe 6 mai 1941 și cerea împușcarea tuturor comisarilor pentru a-i împiedica să ajungă în lagărele de prizonieri din Germania. Istoricul german Hans-Adolf Jacobsen a notat: „Nu a existat vreodată vreun dubiu în mințile comandanților armatei germane că ordinul nu lua în considerație în mod deliberat dreptul internațional; acest lucru este susținut de numărul neobișnuit de mic de
Directivă pentru tratamentul comisarilor politici () [Corola-website/Science/330011_a_331340]
-
1940 o diplomă de inginer electrician. După terminarea facultății, se angajează ca inginer la uzinele de armament din cadrul Uzinei Mecanice Mârșa (județul Sibiu). În anul 1943 este încorporat și pleacă pe frontul celui de al doilea război mondial unde cade prizonier până la sfârșitul acestuia. Revine în țară și anul 1947 îl găsește pe în postura de Inginer șef la SETA SA Sibiu, ulterior la IRE Sibiu și Cluj (1948) după care se transferă ca inginer șef la Electromontaj București. În anul
Liviu Mănduc () [Corola-website/Science/330018_a_331347]