11,065 matches
-
Verlag fondată în 1877 și confiscată de către regimul nazist în 1937, din cauza originii evreiești a proprietarilor. „Moștenind” de la predecesoarea sa și revista "Berliner Illustrirte Zeitung", Deutscher Verlag AG a inițiat "Signal" ca pe o ediție specială a ziarului, pentru a profita de notorietatea acestuia. Se pare că designul revistei "Signal" a fost inspirat după modelul revistei americane "Life" și al revistei franceze "Match". Numele propus inițial a fost „39”, dar, fiind considerat nereprezentativ, a fost repede abandonat în favoarea lui „Signal”, cuvânt
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
octombrie 2013, Robin and the Backstabbers a susținut un concert la clubul Control din capitală, la ora 7 dimineața. Concertul s-a bucurat de un succes deosebit în ciuda orei matinale, în public fiind cel puțin 400 de oameni. Formația a profitat de ocazie pentru a interpreta pentru prima dată piesele „Imperatrix” și „Harta lumii desenată din memorie”. O parte a concertului a fost difuzată la emisiunea „Neatza cu Răzvan și Dani” de la Antena 1. Pe 22 noiembrie, Robin and the Backstabbers
Robin and the Backstabbers () [Corola-website/Science/327326_a_328655]
-
să își amintească toate detaliile legate de prinț.Când regele află că fiica sa e îndrăgostită de un om, într-un exces de furie distruge grota în care sirenă ascunsese toate obiectele omenești. Ursula se decide că este momentul să profite, așa că îi trimite pe cei doi țipari credincioși, Flotsam și Jetsam să o aducă pe Ariel la ea. Ursula îi promite sirenei că o va transforma în om pentru trei zile. Dacă după acest interval Ariel va decide că vrea
Mica sirenă (film din 1989) () [Corola-website/Science/327384_a_328713]
-
armata de rezervă la 13 mai 1800 intervine Napoleon în cea de-a doua campanie din Italia declanșată de reocuparea orașului Milano de către austrieci. Trebuia să-i surprindă pe austriecii conduși de generalul Melas și să se năpustească asupra lor profitând de efectul de surpriză. Împreună cu armata de rezervă, el traversează pasul Grand Saint-Bernard, în timp ce corpul de armată al generalului Moncey trece prin pasul Saint-Gothard, iar corpul generalului Turreau se îndreaptă spre pasul Montgenèvre. La 18 mai, Bonaparte pleacă din Martigny
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
ca sursă de viață nu a fost unic. Această dependență a fost caracteristică mai multor regate antice, inclusiv celor din Mesopotamia care se bazau pe fluviile Tigru și Eufrat și civilizațiile din India care se bazau pe Indus. Egiptenii au profitat de sistemul ciclic de inundații ale Nilului. Deoarece inundațiile erau previzibile, egiptenii au reușit să-și dezvolte practicile lor agricole prin irigare. Nivelurile de apă ale fluviului creșteau între lunile iunie-septembrie, lăsând lunca și Delta sub 1,5 metri de
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]
-
L-a servit pe Filip al II-lea în calitate de guvernator al Țărilor de Jos între 1555 și 1559. În această calitate, el a condus invazia spaniolă din nordul Franței și a câștigat victoria la Saint Quentin în 1557. Emanuel a profitat de diversele certuri din Europa pentru a-și recupera încet teritoriul, atât de la francezi cât și de la spanioli, inclusiv orașul Torino. Acesta a mutat capitala ducatului de Chambéry la Torino. Secolul al XVII-lea a adus o deosebită dezvoltare economică
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
în Arhiepiscopia de Gniezno, începând negocierile pentru a obține coroana regală. El a stimulat revolta în curs de desfășurare în Saxonia, care l-a forțat pe Henric al IV-lea să se retragă în acea regiune, iar regele polonez a profitat de ocazie pentru a lansa o invazie împotriva vasalului lui Henric, Vratislav al II-lea de Boemia, alături de un aliat din partea Marelui Prinț Vladimir al II-lea Monomakh de la Kiev. Datorită sprijinului papal în Sfântul Imperiu Roman, Boleslav a câștigat
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
Szczecin. Conducătorul polonez a realizat că Szczecin era o fortăreață puternică, bine păzită de bariera naturală a râului Oder cât și a fortificațiilor bine construite. Singur modalitatea de a se apropia de ziduri era prin apa înghețată a unei mlaștini. Profitând de elementele surpriză, Boleslav a lansat atacul exact din acea direcție, și a preluat controlul asupra orașului. O mare parte din populație a fost ucisă, ceea ce motiva populația rămasă să se subordoneze monarhului polonez. În anii 1121-1122, Pomerania a devenit
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
lor nu s-a extins de-a lungul marilor orașe din Silezia, care au rămas sub conducerea lui Bolelsav al IV-lea cel Creț, Marele Duce al Ploniei în vremea aceea. Cei doi frați l-au recucerit în anul 1165, profitând de implicarea lui Boleslav într-o cruciadă împotriva prusacilor. Cu toate acestea, curând, Mieszko a început eforturile sale de a obține propriul ducat, poate în parte pentru că fratele său mai mare, Boleslav, a preluat toată guvernarea în mâinile sale și
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
de Landsberg, Margraf de Lusatia (cumnatul său), care l-a învins pe duce la Bătălia de la Lubusz. În cele din urmă, Henric I cel Bărbos, a reușit să preia regiunea Lubusz de la germani în campania din august 1210 - martie 1211, profitând de confuzia provocată după moartea lui Conrad al II-lea (6 mai 1210) și a disputei asupra moștenirii membrilor din Casa Wettin. Pierderea regiunii Kalisz si punerea ei în mâinile străinilor, a provocat nemulțumire profundă pentru Vladislav Odonic, care a
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
masculin, celălalt putea moșteni toate domeniile sale. Acest acord a afectat în mod clar interesele ducelui Vladislav Odonic, care era cea mai apropiată rudă de sex masculin a lui Vladislav al III-lea. În același an, Ducele Poloniei Mari a profitat de neutralitatea binevoitoare a lui Henric I cel Bărbos și a decis să rezolve conflictul cu Odonic, luând districtul nepotului său și forțându-l să fugă din țară. Alianța formată între Vladislav al III-lea și Henric I cel Bărbos
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
atacat și a reușit să cucerească orașul Ujscie, și după aceea, cartierul adiacent Nakło. Situația lui Vladislav al III-lea a devenit și mai complicată după pierderea regiunii Lubusz în 1225, regiune capturată de Ludoic al IV-lea, care a profitat de luptele constante dintre Ducele Poloniei Mari cu nepotul său, și a cucerit acest teritoriu important. Bătălia decisivă între unchi și nepot a avut loc în 1227. Vladislav al III-lea a trimis o armată sub comanda voievodului Dobrogost, însă
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
să fugă la curtea ducelui Cazimir I de Opole din Racibórz. Depoziția tânărului Boleslav al V-lea de unchiul său, a fost o scuză pentru Henric I de a-l ataca pe Ducele de Masovia. Vladislav al III-lea a profitat de acest lucru, și a reînoit alianța sa cu Ducele de Silezia, transferând formal toate drepturile sale peste Polonia Mică, lui Henric I. În primăvara anului 1231, Henric a făcut o ultimă expediție cu Vladislav al III-lea împotriva lui
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
al II-lea în conflictul său feroce cu Regele Rudolf al Germaniei în 1276, oferind mâncare și adăpost pentru trupele din Boemia. Când Ottokar a fost pus sub interdicție imperială, Ducele Boleslav al II-lea cel Pleșuv din Legnica a profitat de ocazie, l-a pus pe nepotul său să ocupe regiunea Jelcz și l-a închis în anul 1277. Din fericire pentru Henric, reacția închiderii sale a dus la indignare. Aliații lui Ottokar, Ducele Henric al III-lea de Głogów
Henric al IV-lea cel Drept () [Corola-website/Science/330655_a_331984]
-
acționat în numele lui Hernic al V-lea cel Gras, care voia să obțină coroana din Cracovia și titlul de Mare Duce, însă nu a existat nici o dovadă care să susțină acest lucru. Nu a existat nici o altă persoană care să profite de pe urma morții ducelui, și care să fie legata de condițiile morții acestuia. În martie 1280, Henric s-a căsătorit cu fiica ducelui Vladislav de Opole, numită probabil Constanța. După aproape șapte ani de căsătorie fără copii, ducele de Wroclaw a
Henric al IV-lea cel Drept () [Corola-website/Science/330655_a_331984]
-
-lea să schimbe alianța (voia să-și crească prezența în Pomerania de Vest), prin urmare, i-a propus lui Henric o tranzacție extraordinară: schimbul teritoriilor din Silezia Lubusz pentru regiunea Kalisz din Polonia Mare. Henric s-a bucurat și a profitat de acestă ofertă favorabilă, dar în curând acest lucru a dus la mai multe confuzii politice. Vladislav Odonic se aștepta să primească exact aceleași terenuri de la unchiul său, Vladislav al III-lea iar aceasta decizie l-a exclus. Odonic a
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
necizelat, care are o recompensă pusă pe capul lui de către Black Mask, un lord al crimei, care astfel atrage opt dintre cei mai buni asasini ai lumii în orașul Gotham, în ajunul Crăciunului. Ticăloși ca și Joker și Anarky vor profita de acest haos pentru a-și împlini propriile acțiuni nefaste în timp ce poliția din Gotham încearcă să-l aresteze pe Batman. Jocul are o perspectivă third-person concentrându-se în principal asupra abilităților de luptă și de stealth ale lui Batman, asupra
Batman: Arkham Origins () [Corola-website/Science/330668_a_331997]
-
batalion. Artileria ocupă poziția Borisovca și Lipcani având obiectiv podul și satul Parcani. Este trimis un detașament de o companie și jumătate și o secție de artilerie în direcția S-E de Bender, având misiunea de a alunga inamicul. Bolșevicii profită de dispersarea trupelor române și fiind bine informați, la 23 ianuarie, declanșează o puternică contraofensivă dinspre Tiraspol, folosind mașini militare blindate și tunuri pe care la trec cu ușurință peste podul rămas intact și nepăzit în mod corespunzător. Atacul surpriză
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
înceta nici o clipă să-l atace în ziarul său „Ben Hananya”. Confruntarea decisivă dintre cei doi s-a produs în 1863, după ce istoricul Heinrich Graetz a publicat un articol în care a pus la îndoială concepția mesianică tradițională. Hildesheimer a profitat de ocazie pentru a crea o nouă limită clară de separație între pozițiile reformiste ale școlii istorice-pozitive (promovate de Seminarul din Breslau al lui Zacharia Frenkel, Heinrich Graetz ș.a) și cele ale neo-ortodoxiei, și a recrutat semnăturile a sute
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
de război, unde aproximativ 1 milion de refugiați polonezi au fugit spre est, în spatele liniilor rusești. Deși ofensiva rusă din 1916 i-a luat prins surprindere pe germani și austrieci, comunicațiile și logistică slabă i-a împiedicat pe ruși să profite pe deplin de situația lor. Un total de 2 milioane de militari polonezi au luptat cu armatele celor trei puteri de ocupație, si circa 450.000 au murit. Câteva sute de mii de civili polonezi au fost mutați în lagăre
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
de război, unde aproximativ 1 milion de refugiați polonezi au fugit spre est, în spatele liniilor rusești. Deși ofensiva rusă din 1916 i-a luat prins surprindere pe germani și austrieci, comunicațiile și logistica slabă i-a impiedicat pe ruși să profite pe deplin de situația lor. Un total de 2 milioane de militari polonezi au luptat cu armatele celor trei puteri de ocupație, și circa 450.000 au murit. Câteva sute de mii de civili polonezi au fost mutați în lagăre
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
de mult ar putea fi constrâns regele. A rezultat o luptă pentru putere semi-permanentă, la care magnații și mica șleahtă au adăugat propriile manipulari constante iar certurile și autoritatea au erodat centrul guvernului. În cele din urmă, statele străine au profitat de acest vid și au înlocuit nobilimea din Comunitate, ca arbitru real al alegerilor regale și ca putere totală în Polonia și Lituania. În operațiunile periodice pentru a ocupa scaunul de domnie, șleahta a arătat o preferință pentru candidații străini
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
Rusia. În 1598, Sigismund a încercat să-l învingă pe Carol cu o armată mixtă din Suedia și Polonia, dar a fost învins în Bătălia de la Stångebro. În timp ce Țaratul Rusiei a trecut prin "Timpurile tulburi", Polonia nu a reușit să profite de situație. Campaniile militare desfășurate au adus Polonia la un pas de cucerire a Rusiei și a coastei Mării Baltice, dar povara militară impusă de rivalitate de-a lungul frontierelor, a împredicat ca acest lucru să fie realizat. După un război
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
și Imperiu Otoman. Liderul lor, Bogdan Hmelnițki, a învins armatele poloneze în 1648 și 1652, iar după ce cazacii au încheiat Tratatul de la Pereiaslav cu Rusia în 1654, Țarul Alexei a invadat toată partea de est a Comunității (Ucraina), în Lviv. Profitând de preocuparea Poloniei în partea de est și de slăbiciune națiunii, a intervenit și Carol al X-lea Gustav al Suediei. Cea mai mare parte a nobilimii poloneze, împreună cu vasalul polonez Frederick William de Brandenburg-Prusia, au fost deacord să-l
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
greco-ortodocși și greco-catolici. În urma abdicării regelui Ioan Cazimir Vasa și după sfârșitul Potopului, nobilimea poloneză, dezamagită de statutul monarhilor dinastiei Vasa, l-au ales pe Mihail Korybut Wiśniowiecki ca rege, în speranța că acesta nu era un străin care să profite de interesele polono-lituanienilor. El a fost primul domnitor de origine poloneză de când ultimul membru al dinastiei Jagiellonilor, Sigismund al II-lea August, a murit în 1572. Mihail a fost fiul popularului comandant militar Jeremi Wiśniowiecki, cunoscut pentru acțiunile sale în timpul
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]