KorAP: Find »[drukola/base=râs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...422 423 424 ...569 >

14,215 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

și mi-am luat brațul de pe ea, apoi m-am ridicat și mi-am îndreptat spatele, oftând în același timp ca să-mi maschez jena. — Bine, am căscat eu, e vremea să mă duc înapoi acasă. Adică, ceea ce numesc eu în râs acasă. Cu toată sinceritatea, asta se voise a fi o glumă, dar clar lovise una din corzile materne ale mamei lui Stacey, care avea să fie catalizatorul noii treceri din viața mea spre o etapă neașteptată și teribil de minunată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
m-am eschivat eu, asta ar putea fi o problemă. Mă tem că nu am la mine un carnet de cecuri și... — Am nevoie de numărul de cont. — Domnul Benson e acolo? — Cine? Domnul Benson - managerul. Jur că urmase un râs înfundat la celălalt capăt al firului. Nu e nici un domn Benson aici - aceasta este o facilitate de comunicare centralizată și informare. Unde lucrează acest domn Benson? —La bancă, firește. Unde sun eu. Managerul. Începusem să mă enervez; îmi luase paisprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
vreau să se-ntoarcă. Dar nu-l urăsc de-adevăratelea, Ben, sinceră să fiu, aproape că îmi pare rău pentru el - am fi râs amândoi de genul acesta de situație: casierița grasă și proastă și bărbatul care se face de râs din cauza ei, adică... Iar acum persoana cu care vreau să vorbesc despre asta este fix cea care are această problemă. Incredibil, chiar așa e. Zilele trecute am primit o scrisoare pentru el - de la birou, așa că m-am gândit c-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
în oraș sau undeva, atunci poți face așa și tu. Zi-mi Cris. — Oh, nu - nu m-aș jena, a răspuns Stacey, privindu-l și cuibărindu-se încă pe lângă el. Io cre’ că-i așa dulce. Doar că-i de râs, atâta tot. Și de ce nu mi-ai zis? — Ce? Adică numele meu adevărat? Iubito, tocmai ce ți-am zis, io nu... — Nu - nu la asta mă refer. Vreau să știu de ce dracu’ nu mi-ai zis că ești băiat? De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Ei bine, am semnat Crystal și am pus numele acesta alături de adresă pe plic, fiindcă - ei bine, fiindcă așa mă cheamă, cred. Adică, acesta e acum așa de mult numele meu că nu mi se pare niciodată că-i de râs sau ciudat sau cumva - așa că nu m-am gândit niciodată ce părere o să ai. Citeam deja de multă vreme scrisorile tale când mi-am dat seama că tu crezi că și io-s fată. Și cre’ că dup-aia n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Charlie crede în îngerii mei, da’ tu, iubito? a spus Crystal zâmbitor. Am continuat să-l ignor, iar el s-a răsucit și i-a șoptit ceva în ureche, apoi ea s-a aplecat spre el și-a izbucnit în râs, mai tare și mai aspru decât o auzisem vreodată. I-a șoptit și ea ceva, apoi au mai râs amândoi, enervant și neliniștitor, zgâlțâindu-se pe canapea din cauza istericalelor copilărești. După o vreme și după mulți „vai de mine!“ și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
doi centimetri în jos pe față. Ca un mulaj din lut care se topește. Și-a schimbat și culoarea și tot - s-a făcut un mov închis-cenușiu oribil. Credeam că moare sau ceva, pe Dumnezeu. Atunci m-am oprit din râs oricum și am încercat să par serioasă și tristă pentru el. Că vedeam că-i dezamăgit, știți. — Hai, Charlie, am zis io, doar nu credeai că-i al tău, nu? Fii serios. Am făcut-o decât o dată - ooh, scuze, mami

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

pe cineva care s-o iubească macar pe jumătate cât o iubea Russell? Că a tot așteptat să simtă pentru Russell ceea ce toți credeau că simte, dar că până acum nu s-a întâmplat lucrul ăsta? Ha-ha. Să mori de râs, își zise în sinea ei. N-ar crede asta nici o clipă. Adriana încerca să se gândească la altceva — la vreme, la excursia pe care urma s-o facă, la faptul că părinții ei luau în calcul posibilitatea de a se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Dar nu e nimic amuzant când e vorba de o piatră rotundă, de cinci carate, într-o montură placată cu aur de la Harry Winston. Chiar nu e nimic amuzant. Da, dar acum e, spuse Emmy în timp ce Leigh se strica de râs. Adriana logodită? E greu de imaginat. — Nu mai greu de imaginat decât o monogama convinsă care se dă la orice străin îi iese în cale, replică Adriana. Leigh își sterse o lacrimă, având grijă să nu tragă pielea delicată de sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
atât de negativiste, fetelor! fredonă Adriana. Ne bronzăm frumos. O să întâlnim niște olandezi mișto. Pauză. Olandezii sunt mișto? — Olandezii? Nu știam că sunt olandezi în Jamaica! țipă Leigh într-un fel care nu-i stătea în fire. Adriana pufni în râs și cele două bătură palmele. Tâmplele lui Emmy pulsau de durere și simțea că îi ia pielea foc. Reveniți-vă, oameni buni. Trebuie să plecăm de aici. Problemele au început când fetele au debarcat în Curaçao ușor amețite, dar perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
reveni repede. A naibii să fie dacă o s-o lase pe femeia asta s-o trateze de sus. Îi aruncă cel mai strălucitor zâmbet și întinse mâna s-o atingă pe femeie pe braț. — Prima dată? întrebă Adriana cu un râs amuzat. Aș vrea eu. Am fost puțin surprinsă deoarece credeam că mergem la Bulgari. Ah, făcu femeia care se vedea că nu crede. Mă tem că azi nu aveți încotro decât să rămâneți deocamdată aici, nu-i așa? În mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
din mână, apoi smulse telecomanda de la Leigh. Închise televizorul, apoi spuse: — Vă rog să-mi acordați toată atenția. Leigh oftă. — Te-ai logodit? Te rog nu-mi spune că deja te măriți cu tipul ăsta. Adriana și Leigh izbucniră în râs. — Vreau să știți că — Emmy ridică în sus un deget — unu, am făcut sex absolut întâmplător, fără obligații, cu cineva cu care n-o să mă mai văd niciodată. Mulțumită să vadă că a reușit cu asta să atragă atenția celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
toți copiii evrei din America și am avut învățătoare o femeie extrem de grasă care, pe lângă rugăciuni, ne-a învățat o mulțime de cuvinte despre mâncare. Ce cuvinte mai știi? — Hmm, să mă gândesc. Știu m’ tzi-tzah. Rafi a izbucnit în râs și a aproape că a scuipat mâncarea din gură. — Învățătoarea ta de la școala evreiască v-a învățat cum se zice la felație? Nu, pe asta o știu de la Max Rosenstein. Emmy a sorbit din cocteilul de fructe. Cum de vorbești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
nu-ți placă să călătorești peste tot în lume, să stai la hoteluri frumoase și să ai aventuri cu străini? — Nu fac chestia asta! a protestat Emmy. — Acum tu ești mincinoasă. — Nu toate hotelurile sunt frumoase... Rafi a râs, un râs sănătos, bărbătesc și a înghiontit-o din nou. — Ei, nu mă plâng. Sunt onorat să fiu tipul cu numărul șase sute doisprezece sau la cât ai ajuns tu. Mai degrabă șase, și-a zis Emmy în sinea ei. Ceea ce, având în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Doar ai grijă, bine? Nu trebuie să te culci cu fiecare tip pe care îl cunoști. Chiar ai spus tu așa ceva? Ce naiba ai vrut să spui cu asta? Chiar trebuie să-ți amintesc că— Adriana a întrerupt-o cu un râs cântat. — Trebuie să fug, querida! Distracție plăcută diseară și la mulți ani! Vorbim anul viitor! Conversația a făcut-o pe Emmy să simtă ciudat, puțin descumpănită, așa cum se simțea în liceu când le vedea pe prietenele ei că fură rujuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
ea singură a creat-o, într-un mod rezonabil și matur, ea preferă să se încurce cu un tip cu care lucrează. Cu cineva însurat! Cu asta distrugându-și cariera și viața amoroasă dintr-o singură lovitură. Ar fi de râs dacă n-ar fi atât de patetic. — Nu e patetic, spuse Emmy automat. — Vorbesc despre mine la persoana a treia. Ce nu ți se pare patetic? — Oh, scumpo, oftă Emmy. Îmi pare rău. Chiar nu știam că e atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
să țină telefonul la ureche. Dacă nu zicea ceva mai repede, avea să-l întrebe direct dacă s-a logodit, așa că, printr-o manevră pur defensivă, spuse primul lucru care îi veni în minte. — De când ai numărul ascuns? El râse. Râsul acela al lui Duncan amuzat-dar-nu-chiar-înamorat. — N-am mai vorbit de luni de zile și asta e tot ce ai de spus? — Te așteptai la altceva? — Nu, cred că nu. Uite, știu că abia ai ajuns acasă și poate ai treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
sub coapsă. Adriana se simți prost; probabil că Emmy nu știa că Leigh îi returnase inelul lui Russell cu o seară înainte. — E bună, nu? Am inventat-o chiar acum. Dar sună frumos... ha! Glumeam și eu! Emmy izbucni în râs. — Scuze, m-am gândit că dacă — Chelnerița tuși și privi în jos. Adriana interveni: — Nu, noi ne cerem scuze. De fapt, chiar sărbătorim... ziua ei de naștere, împlinește treizeci de ani. Și după cum vezi, ne certăm. —Treizeci? Pe bune? Arăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
ca să-ți urez drum bun? întrebă Jesse care părea obosit, dar fericit. — Aș zice că ești un mare mincinos și că ar trebui să-mi spui adevărul. El râse și Leigh se pomeni zâmbind. Era de ajuns să-i audă râsul și se simțea cuprinsă de bucurie. — Ei bine, în cazul ăsta, probabil că știi deja că n-am dormit toată noaptea. Pur și simplu am stat și am așteptat să te sun pe tine. — Te cred că ai stat treaz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

nu păru să nu-l recunoască. Atenția lui se Îndreptase spre cei doi băieți și intrase cu abilitate În golul din viața lor. Din paginile unui ziar chinezesc, confecționă o serie de animale de hîrtie, chicotind cînd băieții scoaseră un rîs slab. Ca un scamator depravat, Își strecură mîinile În buzunarele pantalonilor lor de școală și În haine, căutînd ceva ce i-ar fi putut fi de ajutor. Jim Îl privi, fără resentimente. El și cu Basie colaboraseră la centrul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
că le va duce apa și vor Împărți această rație neașteptată. Cu grijă, Jim șterse sticla de mîneca hainei. O ridică la buze, bău Încet, Încercînd să nu se Înece, făcu o pauză și termină ultimele picături. Japonezii izbucniră În rîs, hohotind unul spre celălalt foarte amuzați. Jim rîse și el, conștient că doar el, dintre toți deținuții britanici, apreciase gluma. Basie Încercă un zîmbet silit, dar doctorul Ransome părea uluit. Caporalul luă sticla de Coca-Cola de la Jim și o umplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
să-l găsească acolo, dar acum Își dădea seama cît de mult se schimbase domnul Maxted. Ochii lui căutau mereu chiștoacele de țigară aruncate de paznicii japonezi, dar numai Jim era destul de iute ca să le culeagă. Jim Îl lua În rîs din cauza asta, dar Îl ajuta pe domnul Maxted din nostalgie pentru visul lui din copilărie de a ajunge să fie, Într-o bună zi, ca el. Autoturismul Studebaker și fetele de după-amiază din cazinouri Îl pregătiseră prost pe domnul Maxted

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Ransome Îl aranjase În iarna precedentă. Echipele de prizonieri flămînziți (sute de studenți În anul doi la Lunghua) se Împleticiseră pe terenul de adunare, Într-o parodie grotescă a jocului de rugby, prea extenuați să paseze mingea și luați În rîs de o mulțime de prizonieri, excluși din joc pentru că nu Învățaseră niciodată regulile lui. Jim trecu pe lîngă casa paznicilor, cercetînd cu privirea Întinderea lagărului. Un grup de prizonieri se adunase la porți, așteptînd camionul militar de la Shanghai. Nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

ușa de la balcon. Ca să te oftici. Că tu nu ai vioară. Pleacă mereu Într-o tabără vara. Îl duce cu o mașină mică. Tatăl lui este activist la Regiune, iar mama lui este din Uniunea Sovietică. Ady are, așa, un râs de șocâte și nu vrea altceva decât să te oftici. Și te oftici, te oftici, până Într-o zi când taică-su nu mai are mașină, maică-sa vorbește cu toată lumea pe la cozi și el vine să se joace pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
lecția de istorie și auzi că Soliman a căzut și el În mocirlă și și-a pierdut dinții. Îți vine din nou să râzi și râzi pentru că ești deja dat afară din clasă. E rușine pentru un pionier, dar, de râs, râzi. Rușine. Șoferul a pus petecul cald, a umflat cauciucul cu pompa de mână și porniți din nou la drum. La Giurgiu plouă. Plouă peste Dunăre, plouă peste Podul Prieteniei. Podul Prieteniei este din fier și beton și are două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]