10,861 matches
-
stând pe frontonul templului, inspirat după spitalul din Santo Spirito in Sassia din Roma: diavolul îl provoacă pe Isus să sară, așteptând ca îngerii să îl salveze. În dreapta Isus îl aruncă pe diavol de pe o stâncă. Prim-planul înfățișează un ritual de sacrificiu ce a fost identificat ca fiind cel executat de leprosul însănătoșit de Isus. Înaltul preot îl simbolizează pe Moise care transmite Legea iar tânărul îl simbolizează pe Isus care, conform Evangheliilor, a fost sacrificat pentru salvarea omenirii.
Ispitirea lui Isus (Botticelli) () [Corola-website/Science/329195_a_330524]
-
Cererea în căsătorie este evenimentul din cadrul unei relații în care o persoană cere mâna celeilalte persoane ca simbol al căsătoriei. Dacă cererea este acceptată atunci se marchează începutul logodnei. De cele mai multe ori are calitate de ritual, uneori implicând oferirea unui inel de logodnă și punerea unei întrebări formale, cum ar fi: „Te căsătorești cu mine?”. În multe dintre culturile occidentale, tradiția spune că bărbatul trebuie să ceară femeia în căsătorie. În Regatul Unit și Irlanda, se
Cerere în căsătorie () [Corola-website/Science/329250_a_330579]
-
fâșii), flori din grădină, de obicei „barghinoc” (rozmarin), iar „stegașii” (băieții de onoare) aduc: „bota”‚ „zurgălauăle” („țurgalauă”) - clopoței, verdeață și câteva cuie. Din rândul drujbelor, mireasa desemnează „drujba cea mare”, iar mirele pe „stegașul cel mare”. Ei vor conduce întreg ritualul nunții: cusutul steagului, mersul după nănași, ducerea miresei la biserică etc. Se lucrează colectiv atât la casa miresei cât și la casa mirelui: vinerea (în ajunul nunții), după masă, drujbele se adună la casa miresei și își pregătesc podoabele pentru
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
numai 35 de kilometri sud-vest de Baltimore, a fost făcută capitală în 1800. Potrivit lui Gottmann, capitala "va tinde să creeze pentru și în jurul scaunului puterii un anumit tip de mediu construit, deosebit de dotat, de exemplu, cu monumentalitate, subliniind statutul și ritual, o trăsătură care va crește cu timpul". Infrastructura de telecomunicații și de transport pe care capitala a mandatat-o de asemenea, s-a extins în restul benzii. În plus, apropierea de Europa, precum și proeminența de Ellis Island ca un centru
BosWash () [Corola-website/Science/329339_a_330668]
-
se adună pentru a se ruga, pentru a medita și pentru a-și da seama de dimensiunea sacră a vieții lor. Lewinsohn Aceștia rostesc rugăciuni rituale, participă la sesiuni de "dhikr" în care se amintește numele lui Dumnezeu. Meditația include ritualul de "sama`" în timpul căruia se ascultă muzică persană sufită și discursuri ale maestrului Javad Nurbakhsh sau ale maestrului Alireza Nurbakhsh. În cazul în care participă și derviși iranieni se cântă muzică persană. Calea discipolului spre inițiere este supravegheată de un
Nimatullahi () [Corola-website/Science/329363_a_330692]
-
Insula Sfântă a Avalonului de Marea Preoteasă Viviane, mătușa ei pe linie maternă, pentru a deveni preoteasă a Zeiței Mamă, asistând la creșterea tensiunilor dintre vechiul păgânism și noua religie creștină. În adolescență, ea este oferită unui tânăr în timpul unui ritual al fertilității, tânăr despre care va afla mai târziu că era chiar fratele ei, Arthur. Morgaine va da naștere copilului lor, fără știrea lui Arthur, copil pe care îl va numi Gwydion și care va ajunge cunoscut sub numele de
Negurile (roman) () [Corola-website/Science/328541_a_329870]
-
în Slovacia contemporană și în regiunile din vecinătate în așa-numitul „orizont Blatnica-Mikulčice” obiecte metalice care combină elemente ale culturilor avare și carolingiene din secolul al VIII-lea. De asemenea, a crescut numărul cazurilor de înhumare sub influența atât a ritualurilor de înmormântare avare și carolingiene. Au fost descoperite săbii în mormintele „Blatnica-Mikulčice”, ceea ce demonstrează o schimbare a tacticilor militare caracteristice popoarelor nomade cu cele ale cavaleriei de tip occidental. Au fost descoperite ruinele unor fortificații datate în jurul anului 800, cu
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
de asemenea peste 90 de așezări, mai mult de 40 de cimitire și 18 fortificații care au fost datate în perioada 800 - 1100. Cele mai multe cimitire transilvănene de secol IX aparțin așa-numitului „grup Mediaș” . Aceste necropole sunt caracterizate prin predominanța ritualurilor de incinerare (Brateiu, Dăbâca, Șeica Mică. Mormintele de înhumare din aceleași cimitire pot fi cauzate de diferențele etnice, religioase, sociale sau cronologice. Totuși, acestea sunt puține în comparație cu cele de incinerare: 89% dintre cele 135 de morminte de descoperite la Ocna
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Mică. Mormintele de înhumare din aceleași cimitire pot fi cauzate de diferențele etnice, religioase, sociale sau cronologice. Totuși, acestea sunt puține în comparație cu cele de incinerare: 89% dintre cele 135 de morminte de descoperite la Ocna Sibiului de exemplu sunt ale ritualurilor de incinerare. În norD-vestul Transilvaniei, necropolele „grupului Nușfalau-Someșeni” aparțin de asemenea ritualului incinerării, dar aici cenușa este îngropată sub tumuli în loc să fie depozitate în urne funerare. Există un al treilea tip de necropolă din a doua jumătate a secolului al
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Bătrân, cu petreceri dezlănțuite, focuri de artificii subacvatice realizate cu ajutorul anghilelor electrice, farandole din mijlocul cărora nu mai poți scăpa, orgii și banchete. David este un colecționar bătrân care vine în Orașul Oracolelor pentru a fi întinerit de Madonele Juneții. Ritualul are efectul scontat, dar duce la moartea Madonei, ceea ce atrage furia locuitorilor orașului. David este pe cale de a fi linșat, dar este salvat de Sirce, o femeie care vede în el împlinirea unei profeții vechi a Maeștrilor Vorbelor. Conform acesteia
Carnavalul de fier () [Corola-website/Science/328692_a_330021]
-
ul este o manifestare a unui sentiment de iubire, prietenie, compasiune, respect, recunoștință, subordonare sau ca urmare a unui impuls erotic. În unele societăți, sărutul are rol ritual sau de politețe, folosit ca o formă de salut, în acest caz poate să nu includă nici o manifestare emoțională. ul, practic, înseamnă atingerea cu buzele, a buzelor altei persoane, a mâinii, feței, a oricărei alte părți ale trupului, a unei
Sărut () [Corola-website/Science/328731_a_330060]
-
al organismului și generează o serie de stimuli electrici în terminațiile nervoase ale buzelor. Datorită efectelor fizice pe care le produce sărutul este considerat un element al preludiului sexual. Din punct de vedere cultural, sărutul poate fi privit ca un ritual romantic, care arată sentimentele de iubire și legătura emoțională ce unește acele două persoane. Expresie a afecțiunii și grijii Un sărut poate simboliza iubirea care nu provine dintr-o stimulare sexuală, ci doar din afecțiune și ocrotire. Sărutul fără intenții
Sărut () [Corola-website/Science/328731_a_330060]
-
ce primește sărutul. În aceste cazuri se săruta mâna, bijuteriile, hainele sau picioarele. În unele țări sau culturi sărutul este doar o formă de salut între persoanele apropiate sau mai puțin apropiate. Tipurile de săruturi ca formă de salut sunt: Ritual religios Sărutul poate fi folosit ca element ritual în diferite practici religioase, și în general reflectă respectul, adorația, subordonarea, admirația sau iubirea către o persoană, relicvă, obiect sau către zeitatea pe care aceștia o mijlocesc sau simbolizează. Unele practici religioase
Sărut () [Corola-website/Science/328731_a_330060]
-
ordine rituală, recitându-se binecuvantări, cu convingerea că sărbătoarea va apropia oamenii și lumea de perfecțiunea divină. În Israelul modern a renăscut acest obicei, și numeroși evrei, religioși sau laici, îl cultivă, uneori folosind cărți speciale de rugăciune sau de ritual după modelul Hagadei de Pesah. În unele comunități hasidice chitre rămase de la sărbătoarea Sukot sunt zaharisite sau murate pentru a fi consumate de Tu Bishvat. La Tu Bishvat în anul 1890, rabinul Zeev Yavetz, unul din fondatorii mișcării religioase naționale
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
Morții au fost îngropați la marginea orașului în sicrie metalice, deoarece lemnul se dovedea prea fragil la presiunea oaselor care creșteau și după moarte. În cele din urmă a apărut salvatorul, în persoana preotului Don Bartolomeo Da Xanto. În cadrul unor ritualuri sângeroase, acesta a sacrificat sute de câini, tăindu-le limba și coada și lăsându-i să rătăcească astfel pe câmpul din jurul orașului, pentru a atrage poftele Doctorului Schelet. Pe locul în care a căzut fiecare câine s-a ridicat un
Doctorul Schelet () [Corola-website/Science/328845_a_330174]
-
începuturile Epocii Moderne în Europa pentru a uni două persoane de același sex (în special bărbați). Cuvântul "adelfopoiesis" (tradus ‘a înfrăți’) provine din limba greacă de la cuvintele ἀδελφός (adelphos): ‘frate’, și ποιῶ (poio): ‘fac’. Prima informație modernă care există despre ritualul "adelphopoiesis" (în slavonă "pobratimstvo" = înfrățire) este din 1914, când teologul rus Pavel Florenski (Павел Александрович Флоренский) relatează elementele fundamentale ale acestui ritual: Una dintre rugăciunile citite este: În cazul bisericii catolice, preoții rar participaseră la acest ritual până în epoca modernă
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
din limba greacă de la cuvintele ἀδελφός (adelphos): ‘frate’, și ποιῶ (poio): ‘fac’. Prima informație modernă care există despre ritualul "adelphopoiesis" (în slavonă "pobratimstvo" = înfrățire) este din 1914, când teologul rus Pavel Florenski (Павел Александрович Флоренский) relatează elementele fundamentale ale acestui ritual: Una dintre rugăciunile citite este: În cazul bisericii catolice, preoții rar participaseră la acest ritual până în epoca modernă, când a fost introdusă la Conciliul Tridentin. Cu toate acestea, practicarea ritualului s-a produs mai târziu în multe dintre țările apusene
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
care există despre ritualul "adelphopoiesis" (în slavonă "pobratimstvo" = înfrățire) este din 1914, când teologul rus Pavel Florenski (Павел Александрович Флоренский) relatează elementele fundamentale ale acestui ritual: Una dintre rugăciunile citite este: În cazul bisericii catolice, preoții rar participaseră la acest ritual până în epoca modernă, când a fost introdusă la Conciliul Tridentin. Cu toate acestea, practicarea ritualului s-a produs mai târziu în multe dintre țările apusene și nu a fost un ritual des întâlnit. Totuși, Biserica Vetero-Catolică încă îl practică. Chiar
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
Pavel Florenski (Павел Александрович Флоренский) relatează elementele fundamentale ale acestui ritual: Una dintre rugăciunile citite este: În cazul bisericii catolice, preoții rar participaseră la acest ritual până în epoca modernă, când a fost introdusă la Conciliul Tridentin. Cu toate acestea, practicarea ritualului s-a produs mai târziu în multe dintre țările apusene și nu a fost un ritual des întâlnit. Totuși, Biserica Vetero-Catolică încă îl practică. Chiar și în cazul când legământul nu se făcea în fața unui preot care să celebreze o
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
În cazul bisericii catolice, preoții rar participaseră la acest ritual până în epoca modernă, când a fost introdusă la Conciliul Tridentin. Cu toate acestea, practicarea ritualului s-a produs mai târziu în multe dintre țările apusene și nu a fost un ritual des întâlnit. Totuși, Biserica Vetero-Catolică încă îl practică. Chiar și în cazul când legământul nu se făcea în fața unui preot care să celebreze o slujbă, jurământul se depunea în fața altarului și se destăinuiau comunității în poarta bisericii. În afară de acel jurământ
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
doi bărbați iar inscripțiile sunt adesea o mostră de iubire, un exemplu de această inscripție este: «Iubirea i-a unit în această viață, pământul să-i unească în moarte». Una dintre sursele cele mai timpurii în care s-a descris ritualul în Europa Apuseană latină este o scriere cu rol propagandistic anti-irlandez în care este reflectat în mod exagerat și satiric și în care se atribuie irlandezilor această practică care îmbină elementele creștine cu cele păgâne. Acestea au fost scrise între
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
această practică care îmbină elementele creștine cu cele păgâne. Acestea au fost scrise între anii 1146-1223 de către Giraldus Cambrensis (Gerallt Gymro în galeză), s-a numit "Topographica Hibernica" și zicea așa: După 200 de ani de la polemica lui Geraldus despre ritualurile de înfrățire irlandeze, se găsește următorul text în cronica oficială a anilor de război civil despre prima întâlnire al regelui Eduard al II-lea al Angliei cu Piers Gaveston: Aceste înfrățiri aveau un exemplu biblic, legământul de frăție între David
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
face referire la Evanghelia după Matei, unde Iisus Hristos consfințește indivizibilitatea căsătoriei cu cuvintele: "Ce a unit Dumnezeu, omul să nu separe!". (Evanghelia după Matei. Cap. 19) În unele zone din România, a existat și încă se mai păstrează un ritual de unire între persoane de același sex. Aceștia se pot numi frați de cruce sau frați de sânge, iar în cazul fetelor, se zice că se însurățesc. Ritualul înfrățirii sau însurățirii are rădăcini traco-ilirice și este din ce în ce mai rar răspândit azi
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
unele zone din România, a existat și încă se mai păstrează un ritual de unire între persoane de același sex. Aceștia se pot numi frați de cruce sau frați de sânge, iar în cazul fetelor, se zice că se însurățesc. Ritualul înfrățirii sau însurățirii are rădăcini traco-ilirice și este din ce în ce mai rar răspândit azi. Aceste ritualuri se țin în zorii zilei de Dragobete, ziua iubirii la români. Ritualul constă în crestarea unei cruci pe mână care va sângera, după care semnele scrijelite
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
unire între persoane de același sex. Aceștia se pot numi frați de cruce sau frați de sânge, iar în cazul fetelor, se zice că se însurățesc. Ritualul înfrățirii sau însurățirii are rădăcini traco-ilirice și este din ce în ce mai rar răspândit azi. Aceste ritualuri se țin în zorii zilei de Dragobete, ziua iubirii la români. Ritualul constă în crestarea unei cruci pe mână care va sângera, după care semnele scrijelite pe piele trebuie suprapuse sau, în funcție de zona geografică, cei doi care se vor înfrăți
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]