14,124 matches
-
a diferenței (culturale) nu ar fi fost, până în ziua de astăzi, posibile. Ce trebuie să reținem din această lectură? Care este moștenirea simbolică a lui Ray McKerrow pentru fiecare dintre noi, cei preocupați de explorarea mediatoare și inovatoare a granițelor simbolice ale demersului critico-retoric, în profilul său actual? Cred că un răspuns posibil la această întrebare, răspuns care, cum însuși criticul ne avertiza, constituie, în același timp, un ne-răspuns sau o tăcere, este sugerat tot de către McKerrow în studiul său
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
etc. -, nu întotdeauna în armonie, adesea în tensiune și uneori în conflicte și tragedii, românii și evreii sunt o parte dintr-o istorie comună, au o patrie comună - deși sunt inevitabil definiți înainte de toate de experiențele proprii fiecăreia, de lumile simbolice în care trăiesc separat. Chiar dacă diversitatea României s-a pierdut în bună parte, risipită de istorie, ea mai poate fi recuperată încă în spațiul comun al memoriei. Cartea aceasta, menită în primul rând să readucă în sfera publică românească, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
să investească bani ca să renoveze toată casa. În a treia cameră puteam să fac ce vreau, iar cuferele au devenit pentru mine un fel de bibliotecă. Eu nu intram în fiecare zi acolo, nici nu le vedeam ca pe ceva simbolic. Cum nu se întâmpla nimic în privința plecării, destinația inițială a cuferelor se estompase întrucâtva. S.A.: Așa au ajuns ele un spațiu de depozitare, de parcă ar fi prins rădăcini, deși erau menite să călătorească. Am trăit și eu adesea cu valizele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
care începeau să apară în presă... S.A.: ...ân presa cotidiană? M.I.: Da. Începeau să apară în presa cotidiană articole în care eram acuzat de paricid, mă rog, tot felul de lucruri umflate. S.A.: În care tu erai prezentat drept fiul simbolic monstruos, care distruge statuia lui Scholem XE "Scholem, Gershom" ? M.I.: Da. Și asta era exagerat, totul era într-o notă foarte negativă. S.A.: A, mai mult decât că-l ucideai pe Scholem XE "Scholem, Gershom" , distrugeai de-acum toată învățătura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
limbă, ci și un decalaj de perspectivă. Putem vorbi de exact aceleași locuri, putem sta în aceleași locuri și nu vedem același lucru. S.A.: Sunt două topografii care nu au aproape nici o intersecție, pentru că sunt mai curând suprapuse. Două geografii simbolice într-un palimpsest, două hărți mentale cu puține atingeri... M.I.: Da. Asta a fost. De ce mi-a vorbit? A vrut să convingă, să vorbească cu mine, mi-a spus de Ierusalim. Nu știu dacă el a știut că sunt evreu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
să fie și bun, și rău. N-am spus asta ca să-l apăr pe Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" sau ca să-l atac pe Eliade XE "Eliade, Mircea" . Am constatat ceva structural. Dar dacă e adevărat, toată povestea cu paricidul simbolic al lui Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" , cu revolta sa, nu mai contează. Fiindcă vorbim de o diferență fundamentală... S.A.: ...ân sensul că nu este vorba de o evoluție, că nu contează atât de mult interacțiunile dintre maestru și discipol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
există o topografie interiorizată de mulți dintre intelectualii români, care se consideră ei înșiși inteligenți, dar cred în același timp că reprezintă excepții de la regulă, fiindcă în opinia lor există un fel de repartiție geografică inegală a inteligenței. O geografie simbolică „orientalistă” a producției intelectuale și a creativității culturale. M.I.: Asemenea lucruri nu contează deloc pentru mine. Eu nu citesc totul, dar vreau să citesc tot ce pot și mă uit după valoarea conținutului, nu după locul în care a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
e în fond totuna. Teroriștii, dacă încercăm să intrăm în “logica” lor, nu s-au mai lăsat pur și simplu copleșiți de superioritatea occidentală creatoare de stigmat, ci i-au răspuns violent, fie și pentru a obține doar o revanșă simbolică pe termen scurt. 11 septembrie a creat, în aceeași „logică”, un simbol de durată. M.I.: Așa este. Dar vreau să lămurim ceva. Eu cred că problema terorismului nu e una psihologică. Nu avem de-a face cu un asalt al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
noapte, Slavici (gazda poetului) nu-și punea problema dacă acesta este sau nu fericit. Era doar deranjat și îl suporta din prietenie. „Chinurile creației”, cum se mai vorbește la modul ironic despre dramatica zbatere a spiritului ce-și caută ființarea simbolică (în cuvânt, 19 sunet, culoare etc.), adică identitatea semnificativă în ordine universală, traduc un anume fel de fericire - aceea a conștiinței ce se întreabă asupra propriului rost, în perspectiva împlinirii absolute: „Unde vei găsi cuvântul / ce exprimă adevărul?” (Criticilor mei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de mahala, și versurile țărănești ce uzează de acel „umor gros”, pus în valoare și de Ion Creangă în cunoscutele (și reeditatele) povești scrise pentru „ulița mare” (Ionică cel Prost și Povestea poveștilor). 2. Premise teoretice Înțelegem prin model proiecția simbolică a existenței umane, expresie a unei tendințe prezente în toate culturile, de reducere a realului la paradigmă și arhetip, cum scria Mircea Eliade 1. Înainte de a analiza modelul feminin din poezia lui Eminescu, este necesar să reamintim câteva adevăruri la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
comparate, Ed. Institutul European, 2005. 25 cauție. Actul de cultură constă, în fond, în continua „recitire” la nivel individual. În al treilea rând, este esențial să ne îndreptăm atenția spre umanitatea din operă, adică să cercetăm personajele și ponderea lor simbolică. Elementele de decor (pădurea, codrul, lacul, marea, teiul etc.) sau bestiarul au importanța lor, dar privite în relație cu prezența umană. Constatăm că în special chipul femeii tinde să se structureze, prin recurență, în model uman determinant pentru întreaga construcție
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
efect al statornicei preocupări pentru științe. Vă veți întreba, presupun, de unde mi-a venit ideea definirii personalității lui M. Eminescu prin conștiință istorică și vocație metafizică? Vă amintesc faptul că în romanul de tinerețe, neterminat, Geniu Pustiu, apar două personaje simbolice: surorile de o angelică frumusețe, Sofia și Poesis, care, conform notelor marginale ale scriitorului, îl influențează decisiv pe tânărul Ioan, participant la luptele din Transilvania anului 1848 (Sofia = înțelepciune, în greaca veche; Poesis derivă din poein = a crea, a face
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
XVI, 1989, pag. 34) și „reflecțiune”, concepte corespunzătoare ochiului din afară și ochiului dinlăuntru („Iară ochiu-nchis afară înlăuntru se deșteaptă” - Scrisoarea a III-a). Așadar, poesis (poezia) recreează lumea sensibilă, iar sofia (înțelepciunea, reflecția) îl călăuzește spre lumea inteligibilă. Personajele simbolice imaginate de tânărul poet sunt oarecum simetrice și cu cele două concepte fundamentale din gândirea filosofică de la Platon la Kant: idee și lucru, numen și fenomen. După moartea (simbolică) a celor două surori din amintitul roman, Sofia și Poesis, Ioan
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sensibilă, iar sofia (înțelepciunea, reflecția) îl călăuzește spre lumea inteligibilă. Personajele simbolice imaginate de tânărul poet sunt oarecum simetrice și cu cele două concepte fundamentale din gândirea filosofică de la Platon la Kant: idee și lucru, numen și fenomen. După moartea (simbolică) a celor două surori din amintitul roman, Sofia și Poesis, Ioan „se aruncă întreg în curentul timpului”, adică intră într-un detașament românesc și moare în luptă, în anul 1848. Se înțelege de aici că poezia și meditația au ca
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
aparțin comunităților regionale din care se compune „neamul”. Și ar mai fi încă ceva foarte important: mântuirea nu se obține la grămadă, la nivel de „neam”, ci la scară individuală. Dacă se dorea ca noul edificiu să fie un monument simbolic al ortodoxiei românești, poate că și-ar fi avut locul mai curând în una din zonele de veche spiritualitate din Moldova, Oltenia sau din Ardeal, și mai puțin în vecinătatea palatului monstruos al lui N. Ceaușescu, unde se macină vorbe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
noapte, Slavici (gazda poetului) nu-și punea problema dacă acesta este sau nu fericit. Era doar deranjat și îl suporta din prietenie. „Chinurile creației”, cum se mai vorbește la modul ironic despre dramatica zbatere a spiritului ce-și caută ființarea simbolică (în cuvânt, 19 sunet, culoare etc.), adică identitatea semnificativă în ordine universală, traduc un anume fel de fericire - aceea a conștiinței ce se întreabă asupra propriului rost, în perspectiva împlinirii absolute: „Unde vei găsi cuvântul / ce exprimă adevărul?” (Criticilor mei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de mahala, și versurile țărănești ce uzează de acel „umor gros”, pus în valoare și de Ion Creangă în cunoscutele (și reeditatele) povești scrise pentru „ulița mare” (Ionică cel Prost și Povestea poveștilor). 2. Premise teoretice Înțelegem prin model proiecția simbolică a existenței umane, expresie a unei tendințe prezente în toate culturile, de reducere a realului la paradigmă și arhetip, cum scria Mircea Eliade 1. Înainte de a analiza modelul feminin din poezia lui Eminescu, este necesar să reamintim câteva adevăruri la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
comparate, Ed. Institutul European, 2005. 25 cauție. Actul de cultură constă, în fond, în continua „recitire” la nivel individual. În al treilea rând, este esențial să ne îndreptăm atenția spre umanitatea din operă, adică să cercetăm personajele și ponderea lor simbolică. Elementele de decor (pădurea, codrul, lacul, marea, teiul etc.) sau bestiarul au importanța lor, dar privite în relație cu prezența umană. Constatăm că în special chipul femeii tinde să se structureze, prin recurență, în model uman determinant pentru întreaga construcție
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
efect al statornicei preocupări pentru științe. Vă veți întreba, presupun, de unde mi-a venit ideea definirii personalității lui M. Eminescu prin conștiință istorică și vocație metafizică? Vă amintesc faptul că în romanul de tinerețe, neterminat, Geniu Pustiu, apar două personaje simbolice: surorile de o angelică frumusețe, Sofia și Poesis, care, conform notelor marginale ale scriitorului, îl influențează decisiv pe tânărul Ioan, participant la luptele din Transilvania anului 1848 (Sofia = înțelepciune, în greaca veche; Poesis derivă din poein = a crea, a face
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
XVI, 1989, pag. 34) și „reflecțiune”, concepte corespunzătoare ochiului din afară și ochiului dinlăuntru („Iară ochiu-nchis afară înlăuntru se deșteaptă” - Scrisoarea a III-a). Așadar, poesis (poezia) recreează lumea sensibilă, iar sofia (înțelepciunea, reflecția) îl călăuzește spre lumea inteligibilă. Personajele simbolice imaginate de tânărul poet sunt oarecum simetrice și cu cele două concepte fundamentale din gândirea filosofică de la Platon la Kant: idee și lucru, numen și fenomen. După moartea (simbolică) a celor două surori din amintitul roman, Sofia și Poesis, Ioan
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sensibilă, iar sofia (înțelepciunea, reflecția) îl călăuzește spre lumea inteligibilă. Personajele simbolice imaginate de tânărul poet sunt oarecum simetrice și cu cele două concepte fundamentale din gândirea filosofică de la Platon la Kant: idee și lucru, numen și fenomen. După moartea (simbolică) a celor două surori din amintitul roman, Sofia și Poesis, Ioan „se aruncă întreg în curentul timpului”, adică intră într-un detașament românesc și moare în luptă, în anul 1848. Se înțelege de aici că poezia și meditația au ca
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
aparțin comunităților regionale din care se compune „neamul”. Și ar mai fi încă ceva foarte important: mântuirea nu se obține la grămadă, la nivel de „neam”, ci la scară individuală. Dacă se dorea ca noul edificiu să fie un monument simbolic al ortodoxiei românești, poate că și-ar fi avut locul mai curând în una din zonele de veche spiritualitate din Moldova, Oltenia sau din Ardeal, și mai puțin în vecinătatea palatului monstruos al lui N. Ceaușescu, unde se macină vorbe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mai corect. Eu sunt președintele Camerei Deputaților, tu ești procurorul general al PNA - funcția aceea o dețineam atunci -, prin urmare, trebuie să mă suni. Trebuie să-mi dai datele pe care le cer. Deci, era categoric o modalitate de subordonare simbolică, o poziționare clară. Din moment ce spunea: Tu sună-mă pe mine. Era o poziționare clară, pe care n-am acceptat-o. Părea că avea exercițiu în asta, adică nu părea ceva singular, ceva ce a încercat doar cu mine. — Avea dosar
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
puteți urma oricând și voi.“ — Adică avertiza să nu creeze un precedent. — Să nu creeze un precedent. Asta era. M-a amuzat fraza: „Nu le permiteți procurorilor să intre în casele voastre.“ Cealaltă secvență care are, spun eu, o semnificație simbolică este imaginea cu ministrul justiției, Monica Macovei, în Parlament, aflată acolo pentru a cere ridicarea imunității. Ironia este că cercetările penale au început sub o guvernare care nu era dată de partidul lui Adrian Năstase, iar în final acesta este
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
adevărat tezaur de tradiții, port, suflet și bunăcuvință. Când fabricile s-au pus pe picioare, au construit mai întâi baia comunală cu cadă, dușuri și saună, unde fiecare om își permitea să se spele, după pofta inimii, în schimbul unei taxe simbolice. Apoi s-a construit în centru, vis-a-vis de primărie, clubul muncitoresc - așa s-a numit de la început (denumit de toți), „clubul” pe scurt. Era o casă de cultură impozantă, cu o sală de spectacole cu 300 de locuri, cu o
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]