11,710 matches
-
lirică ce se apropie de reflexivul Ion Mureșan, un tragism senzual care sînt convins că va convinge pe toți! Madi e un prieten aparte, cred că și viețile noastre cam nenorocite ne apropie! Și nu știu de ce am simțit că singurătatea ei actuală avea nevoie de mine, lucru împărtășit și de ea. Îți trimisese cartea. Pentru alți cinci ieșeni le-a trimis prin mine! Sper că Liviu (Antonesei n. red.) a primit pachetul în acest sens!? M-am mai văzut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Ne putem găsi echilibrul numai în dragoste. Eu unul nu mă mai pot echilibra altfel. Poate că Tudorița, cu tot anonimatul farmecului ei, cu farmecu-i pe care numai eu l-am găsit, singuri, va îndrepta legile cărnii mele și legile singurătății mele. Tot ce ni se-ntîmplă e normal. Ieri, într-o duminică de neuitat, gura ei s-a învățat cu moartea, cu nebunia, cu bucuria. Părea beată, rea, frumoasă, drăcească, mută ca un zid e greu de priceput. De aceea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ce-mi tulbură poemele de multe luni. Aș vrea să nu o pot ucide, să-mi scape printre degete, dar să rămînă de partea mea, să înțeleagă chiar fără cuvînt. Nu te supăra că-ți vorbesc așa mult despre tentațiile singurătății, de micile și marile ei spasme, de această Tess în care umilința și perversitatea n-au jucat zaruri. Dar nu oricui pot să-i spun despre micile bucurii pe care nu le trăiesc decît foarte rar. Mă confesez din teama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pune în situația de a da cel puțin două dintre ele în toamnă, ceea ce, desigur, n-ar fi deloc o plăcere. Văd eu ce mai fac. Mă obosește tot mai mult filistinismul Borcăi. Și cred că sînt prea obosit de singurătatea în care adorm și mă trezesc. Ar fi mai ușor de suportat dacă n-ar avea atîta imaginație... Am fost cîteva zile la P. Neamț, invitat la niște "colocvii teatrale", ocazie cu care am văzut și patru piese. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
meu Lucian! Cred că tot timpul cît voi trăi voi simți aceeași mare bucurie atunci cînd îi scriu unui om la care țin mult. M-am întrebat uneori dacă limbuția-mi din momentele cînd sînt cu voi e doar reflexul singurătății în care trăiesc. Știu foarte bine că vorbesc mult și pentru că vă iubesc. Sînt o grămadă de oameni cu care nu pot decît să tac. Micile gafe ale causeurilor sînt semn de naturalețe, de sinceritate. N-aș putea crede pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Neamț. O radioscopie și o veste total neplăcută: ulcer duodenal, cu nișă localizată bazal, apoi unele modificări funcționale ale duodenului etc. Ceva mai trist nu-ți puteam comunica. Un ulcer apărut numai din cauza căderilor psihice din ultimele luni. T., editura, singurătatea. Sînt destul de mîhnit. Dar nu mi-am pierdut simțul umorului. O să supraviețuiesc! Regimul alimentar (absolut insipid și greu de respectat) trebuie să fie neapărat urmat. Ulcerul nu se tratează ușor, știu bine că e o boală cronică, de durată. Voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în neîncredere. Și, de la întrebare pleacă alcătuirea fiecărui OM. Numesc (uneori) bărbat hipermateria fulgerată, iar femeie hipermateria mirată. Dar nu pronunț cuvîntul OM pentru a-l oferi astfel hazardului. Spun OM pentru a nu fi niciodată singur. Vezi, Luciane dragule, singurătatea e întotdeauna poetică, dar nu e bună întotdeauna. Zic "bună" și știu că prin "bună" înțeleg împlinire. M-am gîndit în ultimul timp dacă am fost și sînt subalternul cuiva, al unui individ. Nu sînt. Sigur, am trăit destule convenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ce învăța. Minus pentru franceză! Toate cele bune, dragul meu! La fel, Iolandei! Te îmbrățișez cu aceleași gînduri fraterne! Aurel Borca, 18 martie 1984 dans la nuit Bună, dragul meu Lucian! Îți scriu la o oră sinilie, prostit, iată, de singurătatea aceasta deprimantă cel puțin așa a fost azi! Am zile cînd nu trăiesc, cînd nu știu al cărui tărîm sînt. E o vreme totalmente infectă. Vînt puternic cu ninsoare abundentă. Sper că numai acesta a fost a fost motivul pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a fost fain cu acele gale ale AMFI TEATRU-lui! Mi-ar fi plăcut să fiu și eu pe acolo! Mă bate tot mai mult gîndul să plec de aici la toamnă! Măcar la P. Neamț. A început să mă doară singurătatea. Trăiesc împotriva ei, dar deseori îmi dau seama că mă irosesc în încrîncenări mărunte. Păcat că scriu puțin de multe luni! Aștept "începerea" Campionatului european! M-a cam sîcîit și stomacul în ultima săptămînă, dureros chiar! Mai spune-mi tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cuțit în viața mea! Îmi place dezordinea acestei vieți, a mea, chiar dacă mă și plîng. Ce mult mi-a plăcut o vorbă a lui Paler, cîndva! Zicea că n-a iubit niciodată furnicile, pentru că ele nu rămîn singure, nu știu ce e singurătatea trăind în mușuroi. S-a înnorat. Bate vînt. Mama prășește pe ogor. Eu am plivit căpșunii. Și ascult "Beatles". Am mai scris cîte ceva! Ne vedem la Tg. Neamț! Toate cele bune pentru tine, Luiza și Iolanda! Al tău, Aurel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
măgarii. Daniel (Corbu n. red.) greșește evident chemînd nulități (în principiu el zice că nu i-a chemat!), în loc să insiste la porțile serioase. M-a bucurat cunoștința cu Achim (George n. red.). Am debutat împreună în TRIBUNA, în același colț. Singurătatea mă face infidel în relațiile cu femeile. Elisabeta Vartic n-o să mă poată interna la Spitalul de psihiatrie din Tulgheș. Sînt tot mai hotărît să mor singur. Ieri și alaltăieri am fost la P. Neamț. Nu am reușit să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Nu-mi pot Închipui ceva mai bun decât să-mi aștept În sihăstrie sfârșitul zilelor. Ca pustnic al cărui nume nimeni nu-l cunoaște.... XIII Zilele care au urmat au fost pentru Adelheid o agonie dureroasă. Eglord nu mai apăru. Singurătatea Îi era tul burată doar de slujitorul mut cu fața Împietrită, care-i aducea o tavă cu de-ale gurii, o punea pe masă și o lua pe cea din ziua precedentă. Apoi dispărea ca și cum ar fi părăsit o odaie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
18 copii? Tatăl meu fusese al nouălea din seria de optsprezece. Așa că, pe bună dreptate, bunicii i s-a acrit să mai vadă picior de plod în fața ei. Voia și avea tot dreptul să respire ceva mai slobod, în deplină singurătate. Dar să revenim. M-am trezit cu un retevei în mâini, care avea cam lungimea a două făcălețe puse cap la cap. Era un băț zdravăn de corn, plin de noduri, având oarecum conformația unei bâte de baseball. În timp ce eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-l continui tu singură la 1 noaptea, în altă cușetă de patru paturi, în alt tren, care o să te ducă spre București. Mai vorbim și mâine...(zâmbește discret). Când stingem lumina și închid ochii, sunt iar singură cu mine. Singură. Singurătatea, cred, e un lucru foarte frumos, ca moartea, fiindcă nu e materială și... n-o simți. (Mai 2014, în tren, Satu Mare / București) Norman Manea Pentru un al treilea exil m-aș simți prea în vârstă, fără resursele de energie necesare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ei critici ("literari"), mi se par niște oameni întâmplători, dacă nu chiar impostori în domeniu. Nu se prea găsesc voluntari care să-și plătească titlul de critic literar cu o muncă de obicei ingrată, cu nervi, cu prietenii avariate, cu singurătate, cu relații încordate în mediul nu atât literar, cât... scribo-gășcar. Și tot la ,,astăzi" referindu-mă, consider că supralicitarea hodoronc-tronc a unor noțiuni vagi, gen textualism, postmodernism, critica literară ajunsă ea însăși literatură (sui generis) etc. a dus, de fapt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
unii dintre ei o știi prea bine/ Bunule Sfinte Terapont chiar/ din unealta supliciului bahic și-au făcut/ pahar pentru candelă/ reîntorcându-se la psalmii poeziei care/ în egală măsură merg spre zeu și/ spre om efemer acesta/ stârpitor de singurătate prin harul ctitoritului/ oarecum mai norocos decât zeii noștri de tranziție la/ ei înșiși/ nepreocupați de evoluție ci de/ statornicie cică preocupați drept clișeu multiplicat la/ xeroxul albastru al Cerului. Auzi-mi ruga/ și iartă-mă pre mine maculatul că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lui Pindar și ale lui Rilke ar fi diferențe ca de la roabă la rachetă. De scris, se scrie mult și bine. Facebook-ul e o invenție postmodernă care incită milioane de oameni la superficia lizare. E o minciună despre Prietenie și Singurătate. E de-ajuns ca omul să fie alfabetizat și se trezește scriind texte pe care le numește fulgerător poezii, asta chiar fără a ști definiția poeziei, fără a fi aflat vreodată de împărăția metaforei, de blestemul și sfîșierile poetului adevărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tău drept carne și îi vor spune copilului că orice poveste este o lume ce se închide de îndată ce a fost atinsă dar lumea văzută de cel care pleacă nu este decât un fel de a nu vedea lucrurile ce rămân: singurătățile tuturor zbătându-se în însingurarea fiecăruia eu nu pot vedea pentru că doar o femeie bătrână închisă într-o femeie tânără una prin cealaltă privind fără să se uite la mine femeile tinere și femeile bătrâne s-au înțeles întotdeauna la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fiind celebrii triburilor profane din Cetate! Pentru mine, a scrie și a face cercetare de sine e o terapie din ce în ce mai sigură pentru a deveni. Trebuie să ai o mare trufie să crezi că imaginea îți poate salva opera, așteptările și singurătatea! În lumea noastră de triburi și talibani, încerc să mă salvez departe de ideologii de serviciu ai succesului social, literar și artistic. A.B. Ce reprezintă proiectul "Scriitori pe Calea Regală"? O ieșire fastuoasă a scriitorului român într-o cetate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
prin cele trei stări ale Lumii de dincolo. Infernul, Purgatoriu și Paradisul. Să-l acceptăm pe Dante și vom avea astfel un răspuns. Paulina Popa Literatura noastră cea de toate zilele este cea care m-a salvat în orele de singurătate, este cea care nu m-a decepționat niciodată. Poemul este bărbatul puternic, este tatăl, fratele, iubitul. Poemul este sfâșierea, urletul dragostei. Mă simt bine atunci când evadez din propria viață, invadând spațiul poetic, ori poate atunci când poemul îmi invadează viață și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
doresc un an de poezie. Paulina Emia? Da, Emia este creația mea, timp din timpul meu... A.B.Două Doamne discutând calm despre literatură, poezie... Literatură noastră cea de toate zilele este cea care m-a salvat în orele de singurătate, este cea care nu m-a decepționat niciodată. Literatură și nu miile de pagini de maculatură care se scriu, din păcate din ce în ce mai des, cu toate că sperăm într-o limpezire a apelor, într-o construcție pertinentă a scării valorilor. Aici și noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bună dreptate, că adevărata libertate nu există decât în activitatea creatoare. Nu există, într-adevăr, un limbaj al fericirii în afară libertății că instinct universal. Scriem pentru că rezonam acestei impulsiuni și pentru că altfel nu putem... Dumnezeu însuși, săturat probabil de singurătate și inerție, a făcut lumea jucându-se liber, adică scriind-o în voie, când mai bine, când mai rău. Prin scris toți căutăm o utopie salvatoare, o răsplată a sacrificiului vieții care se trece prea repede. ..." Există !...Fii tu însuți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scrierile prozatorului ungur ne este întotdeauna cunoscut, este fratele geamăn al cititorului, cu spaimele și bucuriile lui, care-și împacă, prin dragoste, trupul răzvrătit cu sufletul avid de frumusețe și miracol. Pentru că există o forță necunoscută care răscumpără emoția și singurătatea, spaimele și împlinirile, ce fac din individ izvorul prozei lumii" trage concluzionează Deaconescu. Scriitorul nu trebuie să explice nimic, opera își trăiește viață proprie după ce a fost publicată. Este sarcina cititorului și a criticului de a interpreta textele. A.B.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Neculai Popa l-a întâlnit pe Cornel Pop în Zarca Gherlei, deși nu îi cunoștea traseul în demascări. Bănuia după îmbrăcăminte că face parte dintre oamenii lui Țurcanu, dar îl descrie ca pe un om tăcut și care căuta mereu singurătatea. Observase că Popa nu mânca și, într-o zi, i-a adus o bucată de halva, dar a fost refuzat de acesta, care nu suporta halvaua. Cornel Pop a plecat fără să scoată o vorbă, 'dar părea rănit până în adâncul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Tocmai. O să îmi permit să citez dezbaterea dintre personajul individualist, profesorul de filosofie grec, și Iisus Hristos din piesă : „CHERINTOS cu răceală : Omul e singur, deosebit de ceilalți. ISUS : Da, și iubirea ta e aceea a unui om care ține la singurătate. Iubirea care ne va mântui trebuie să fie altfel, trebuie să fie o iubire în care singurătĂțile să se piardă, așa cum s-a pierdut sin‑ gurătatea lui Dumnezeu atunci când, din iubire, a creat omul“ (p. 81). Nu doar că sună
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]