11,011 matches
-
de moștenire istorică. Problema este dacă civilizația slavilor de răsărit are la origine elemente scandinave ale războinicilor nordici din secolele al IX-lea și al XI-lea, așa cum susține teoria normandă, sau dacă această civilizație se bazează exclusiv pe fundații slave. Teritoriile întinse ale Rusiei de azi au fost locuite între secolele al III-lea și al VI-lea de triburi diferite, cucerite, pe rând, de invadatori precum goții, hunii și avarii turcici. Sciții iranieni au populat stepele sudice, iar poporul
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
băștinașă. Dinastia varegă a durat mai multe secole, în care timp ei au stabilit legături trainice cu Imperiul Bizantin și biserica ortodoxă și și-au mutat capitala la Kiev, în 1169. În acest timp, populației varege și, prin extensie, celei slave care populau regiunea i se spunea "rhos", "rus", sau "rusi (iar mai târziu rusini)". Între secolele al al X-lea și al XI-lea, statul cunoscut ca Rusia Kieveană era cel mai întins din Europa, prosperitatea lui datorându-se comerțului
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
("українці", "ukrainți", etnonimele istorice "ruteni", "rusinii", "cazaci") este un popor european de ramura slavă, care în majoritatea lui trăiește în Ucraina, ei fiind a 6-a cea mai mare națiune din Europa. mai pot fi întâlniți și în Polonia (sud-estul țării), Belarus (extremul sud al țării), Republica Moldova (în nord, inclusiv în Transnistria), România (vezi
Ucraineni () [Corola-website/Science/297430_a_298759]
-
20 de milioane de oameni din afara Ucrainei se identifică având etnicitate ucraineană, cu toate acestea, datele oficiale ale țărilor respective calculate împreună nu arată mai mult de 10 milioane. Limba ucraineană (украї́нська мо́ва) aparține subgrupului limbilor slave de est a limbilor slave. Ea este singura limbă oficială a Ucrainei. În limba ucraineană scrisă se folosește alfabetul ucrainean, care are la bază alfabetul chirilic. Limba ucraineană are multe cuvinte comune cu alte limbi vorbite de slavi, cele mai
Ucraineni () [Corola-website/Science/297430_a_298759]
-
din afara Ucrainei se identifică având etnicitate ucraineană, cu toate acestea, datele oficiale ale țărilor respective calculate împreună nu arată mai mult de 10 milioane. Limba ucraineană (украї́нська мо́ва) aparține subgrupului limbilor slave de est a limbilor slave. Ea este singura limbă oficială a Ucrainei. În limba ucraineană scrisă se folosește alfabetul ucrainean, care are la bază alfabetul chirilic. Limba ucraineană are multe cuvinte comune cu alte limbi vorbite de slavi, cele mai notabile fiind bielorusa, poloneza, rusa
Ucraineni () [Corola-website/Science/297430_a_298759]
-
ucraineană scrisă se folosește alfabetul ucrainean, care are la bază alfabetul chirilic. Limba ucraineană are multe cuvinte comune cu alte limbi vorbite de slavi, cele mai notabile fiind bielorusa, poloneza, rusa și slovaca. Limba ucraineană își are originea din limba slavă veche vorbită în Rusia Kieveană. Ea mai este cunoscută ca limba ruteană. Ucraineana, împreună cu alte limbi slavone de est, descinde direct din limbajul colocvial folosit în Rusia Kieveană (secolul X-XIII). Conform recensământului din 2001 din Ucraina, 85,2% dintre etnicii
Ucraineni () [Corola-website/Science/297430_a_298759]
-
sau ud), iar rădăcina «моск-» poate avea sensul de «тёлка» sau «корова» (vacă). Altă versiune este că numele provine tot de la grupul de limbi fino-ugurice, mai bine spus din limba merianschii, de la cuvântul "маскá", care înseamnă «медведь» (urs).. După versiunea slavă rădăcina «моск-» înseamnă «вязкий, топкий» или «болото, сырость, влага, жидкость» (în traducere vâscos sau mlaștină, ud, umed, lichid). Mai există versiunea că numele provine de la denumirea baltică a râului. Prima referință este din 1147, când era un orășel obscur într-
Moscova () [Corola-website/Science/297431_a_298760]
-
era de 14,0%; adulților (15-59 ani) -72,4% și persoanele vârstnice (60+) alcătuiau 13,6%. După datele recensământului din anul 2004, majoritatea locuitorilor municipiului Bălți sunt moldoveni - 52,4 % (66 877 loc.), români - 1,8 % (2258 loc.). Dintre popoarele slave cei mai mulți sunt ucraineni - 24% (30 288 loc., în majoritate, vorbitori de limbă rusă), urmați de ruși - 19,2% (24 526 loc.) și bulgari - 0,2% (297 loc.). Ponderea găgăuzilor este foarte mică, de 0,2% (243 loc). Altor etnii aparțin
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
origine romano-bizantină a cuvântului “vlah”. Demonstrația se bazează în special pe scrierile lui Genesios și pe Lexiconul Suidas. Conform acestei opinii, cuvântul vlah a apărut prima dată în Imperiul Roman de Răsărit și s-a răspândit în lumea germanică și slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Roman de Răsărit La scurt timp după împărțirea Imperiului Roman, în Imperiul Bizantin, limba oficială a devenit greaca, iar în imperiu există puține înregistrări scrise despre alte limbi, iar pentru limba
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
cerință impulsivă, ventrală, în afară de logică, explicații sau motive. Antonescu declara la 7 martie 1941: "...„Principiul e că ce este român îl instalez în Bucovina: ce este străin, ucrainean etc. îl punem în lagăre și de acolo îl expediem în țările slave. " (...)"Domnilor, să aveți înaintea dumneavoastră necesitatea pentru acest neam de a profita - în acest dezastru - ca să se purifice, să devină omogen. Suntem fără milă. Nu mă gândesc la om; mă gândesc la interesele generale ale neamului românesc, care ne dictează
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
în limbile semitice și turcice, vezi Ağrı) de la orașul Hunedoara, compus din antroponimul Honod + magh. "vára" („cetatea lui”), vezi de ex. Timișoara posibil de la triburile numite "Iașii sau Iazygii" care locuiau temporar în regiune în secolul XII. denumire de origine slavă probabil compus din "Mara" (origine traco-dacică: "stâncă", înrudit cu „mal”) și "Mureș" (vezi mai jos) posibil de la maghiarul "méhed", prisacă, stupină. Pe vechea stemă a județului erau reprezentate mai multe albine. după râul Mureș, cunoscut încă pe vremea dacilor sub
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
încă pe vremea dacilor sub numele de "Maris" după orașul Piatra Neamț, "neamț" cu sensul de „german”, teutonii construind o fortificație în zonă după râul Olt, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de "Alutus". după râul Prahova, denumire de origine slavă: "prah"- însemnând cataractă de apă (înrudit cu cuvântul românesc prag) + sufix "-ova" Sătmar, de la numele "Zothmar", căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea din magh. Szilágy, compus din "szil" (ulm) + "ágy" (albie), adică Valea Ulmilor
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
fost remarcat pentru mănăstirile sale. Când sensul numelui nu a mai fost înțeles, el a pierdut prefixul "O". Numele Buteliu este menționat sub conducerea lui Radomir Gavrila (1014-1015), care are legătură cu cetatea vechiului oraș construită în 1015. Variantele moderne slave includ în macedoneană Bitola (Битола), Bitolj în sârbă (Битољ) și Bitolya în bulgară (Битоля). În perioada bizantină, numele a fost grecizat în Voutélion (Βουτέλιον) sau Vitólia (Βιτώλια), prin urmare, “Butella” a fost numită de William de Tyre, “Butili” de către geograful
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
bulgară (Битоля). În perioada bizantină, numele a fost grecizat în Voutélion (Βουτέλιον) sau Vitólia (Βιτώλια), prin urmare, “Butella” a fost numită de William de Tyre, “Butili” de către geograful arab al-Idrisi). Numele în aromână “Bituli” este, de asemenea, derivat din numele slave. Un alt nume grecesc sub care orașul era cunoscut și care este încă în uz, este "Monastiri" (Μοναστήρι), ceea ce înseamnă, de asemenea, "mănăstire". Numele turcesc "Manastir" (turca otomană: مناستر) este derivat din numele grecesc, așa cum este în albaneză "Manastiri". Bitola
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
de la episcopul orașului, a fost asediat din nou în 479 d.Hr. Acesta a fost restaurat la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea. La sfârșitul secolului al VI-lea a suferit atacuri succesive din partea triburilor slave și a fost treptat abandonat. În sec al VI-lea și al VII-lea d.Hr. regiunea din jurul Monastiri a cunoscut o schimbare demografică, mai multe triburi slave s-au stabilit în zonă. În locul teatrului pustiu, mai multe case au
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
La sfârșitul secolului al VI-lea a suferit atacuri succesive din partea triburilor slave și a fost treptat abandonat. În sec al VI-lea și al VII-lea d.Hr. regiunea din jurul Monastiri a cunoscut o schimbare demografică, mai multe triburi slave s-au stabilit în zonă. În locul teatrului pustiu, mai multe case au fost construite în acea perioadă. Slavii au construit de asemenea, o cetate de apărare în jurul așezării lor. Monastiri a fost cucerit și a rămas o parte din Primul
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
primit mai multe nume de-a lungul istoriei, totuși aproape toate se traduc că „orașul alb”. Numele sârb, "Beograd" este alcătuit din cuvintele "beo" („alb, luminos”) și "grad" („orășel, oraș”) iar etimologic corespunde altor nume de orașe, răspândite în lumea slavă: "Belgorod", "Białogard", "Biograd" etc. Belgrad este o unitate teritorială separată în Șerbia, cu un guvern propriu, autonom. Primarul actual (din 2014) este Siniša Mâli, politician independent susținut de Partidul Progresist Sârb. Cel dintâi primar care a fost ales în mod
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
la sud-vest, Marea Neagră și Marea Azov - la sud. Capitala Ucrainei este orașul Kiev. Suprafața Ucrainei fără Republica Crimeea și orașul Sevastopol este de 576.683 kilometri pătrați iar numărul locuitorilor de 46.044.000. Numele "" provine din termenul "ukraina" din slava veche răsăriteană, termen ce înseamnă "teritoriu de graniță" sau "în teren", "în țara". Este derivat din "u" ("lângă") și substantivul slav "krai" ("regat, ținut"). Teritoriul și-a primit acest nume fiindcă în momentul invaziei tătare din secolul al XIII-lea
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
Kieveană. În secolele al X-lea și al XI-lea, acest stat a devenit cel mai mare și mai puternic din Europa. În secolele care au urmat, acesta a pus bazele identității naționale a ucrainenilor, precum și ale identităților altor popoare slave răsăritene. Kiev, capitala Ucrainei moderne, a devenit cel mai important oraș al Rusiei. Conform "Cronicii lui Nestor", elita rusă era constituită, inițial, din varegii din Scandinavia. Varegii au fost, ulterior, asimilați de populația slavă locală și au devenit parte din
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
ucrainenilor, precum și ale identităților altor popoare slave răsăritene. Kiev, capitala Ucrainei moderne, a devenit cel mai important oraș al Rusiei. Conform "Cronicii lui Nestor", elita rusă era constituită, inițial, din varegii din Scandinavia. Varegii au fost, ulterior, asimilați de populația slavă locală și au devenit parte din prima dinastie rusă, dinastia Rurik. Rusia Kieveană era compusă din câteva cnezate (principate) guvernate de cnejii înrudiți din dinastia Rurik. Cnezatul Kievului, cel mai prestigios și influent din toate principatele, a devenit subiectul rivalităților
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
de azi a fost controlat de nobilii lituanieni rutenizați, în contextul apartenenței de Marele Ducat al Lituaniei. În acest moment, termenii de "Rutenia" și "ruteni" au devenit folosiți pe scară mai largă pentru a denumi regiunile marginei (ocraina în limba slavă) de Est a Poloniei (Ucraina nu exista ca stat) și oamenii ce le locuiau, ca versiuni latinizate ale cuvântului "rus'" (ex. "rusini"). După 1569, Uniunea de la Lublin a format Uniunea statală polono-lituaniană. Mulți membri ai claselor superioare rutene s-au
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
fiind (potrivit lui Kossuth) „moartea națiunii” și mijlocul de a impune țării „jugul intereselor străine.” Cu toate acestea, în cele din urmă s-a impus opinia conducătorului liberalilor, Ferenc Deák. El a argumentat că o Ungarie liberă, cu puternicele ei minorități slave și germane, ar fi fost în pericol să rămînă izolată și, în cele din urmă, să fie zdrobită între Imperiul German și Imperiul Rus. Din acest motiv, o alianță cu Austria slăbită de problema internă a naționalităților ar fi de
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
guvernelor Cisleithaniei. Unul dintre ultimele lui mijloace de a pune presiune asupra Ungariei rămânea amenințarea introducerii alegerilor generale și libere. Compromisul cu Ungaria, care i-a adus Ungariei o largă autonomie statală, a antrenat însă protestul altor naționalități, în special slave. Cereri concrete de realizare a unui compromis asemănător au fost făcute de către cehi pentru țările coroanei boeme (Boemia, Moravia, Silezia austriacă). Interesele neluate în seamă ale celorlalte naționalități și politica de maghiarizare au dus la tensiuni etnice și la apariția
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
mai purtase nici un război, să facă o declarație de război statului vecin din sud-est, ceea ce s-a și întâmplat în 28 iulie. Această decizie a determinat Rusia să anunțe mobilizarea generală, deoarece, în virtutea panslavismului, imperiul țarist se vedea ocrotitorul popoarelor slave și privea Balcanii drept propriul spațiu de influență. Imperiul Rus a declarat război Austro-Ungariei. Ca urmare, pentru Imperiul German s-au activat prevederile tratatului de alianță. Acesta a intrat în război de partea Austro-Ungariei. Cum Rusia era aliată cu A
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
mai reacționare state ale Europei. Transleithania a fost un "pretins stat național" deoarece, în ciuda compoziției sale naționale amestecate, era guvernată ca un stat național. În Cisleithania, jurisdicția și guvernarea au făcut dovadă de o atitudine considerabil mai justă față de naționalitățile slave și romanice, „chiar dacă politica de guvernământ a austriecilor față de sloveni în Stiria de Jos și, până puțin înainte de începerea războiului, de asemenea în Craina, precum și excesele partidului Alldeutsche Vereinigung în Boemia în particular ar putea fi prezentate drept multiple contraexemple
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]