11,031 matches
-
divin (locuind esența fiecărei ființeă și consacrând în mod natural vindecarea. Emblema călăuzitoare a doctoriței Ionescu a fost întotdeauna principiul întâi al jurământului hipocratic, respectiv Non nocere!- Să nu faci rău, să nu lezezi! Cu harul său deosebit de vindecător, de susținător psihic al tuturor, de lucid igienist, de organizator inspirat, de mamă excepțională, pianist de talent, doctorița Elena Ionescu rămâne, prin energia uriașă depusă în slujba binelui oamenilor, a sănătății, a încrederii și a victoriei vieții, o personalitate fascinantă.
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
În Franța a existat o încercare semnificativă de a adapta principiile tradiționaliste la noua situație numită mișcarea catolico-liberală care era condusă de Lacordaire, Lamennais, Montalembert și Gerbert. Cu toate că revoluția din 1830 cauzase mișcări anticlericale, chiar în acel an, Lamennais și susținătorii săi au publicat un ziar la Paris L'Avenir, în care apărau ideea uniunii dintre religie și libertate. Potrivit lui Lamennais, "oamenii tremură în fața liberalismului: fă-l catolic și societatea va renaște"61. Cu doi ani înainte, el publicase Des progrès
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în perioada războiului). În timpul pastorației sale a încorporat în teritoriile diecezei de Iași parohiile din Basarabia 551 și a introdus noul calendar care a intrat în vigoare oficial doi ani mai târziu 552. Nu în ultimul rând, a fost un susținător declarat al presei catolice, conștientizând rolul acesteia în societatea modernă. După retragerea arhiepiscopului Raymund Netzhammer de la conducerea arhidiecezei de București (în luna iulie 1924), Cisar a fost transferat la București, în calitate de administrator diecezan. La 12 decembrie 1924 a fost numit
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
unde a hirotonit mai mulți preoți. La sfârșitul anului 1953 i s-a permis să se întoarcă la București, unde a decedat la data de 7 ianuarie 1954 și a fost înmormântat în capela catolică a cimitirului Belu554. A fost susținător activ al presei catolice și a colaborat la diferite publicații apărute în capitală, printre care și revista în limba germană Jugendfreund 555. Hildebrand Frollo. S-a născut la data de 28 noiembrie 1878, la București. A urmat cursurile seminariale la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
constituire al Institutului "Presa Bună" (27 februarie 1928), alături de Episcopul Mihai Robu și de preoții Dumitru Romila și Petru Pal. A făcut parte și din comitetul administrativ al Institutului, alături de preoții Gheorghe Peț și Bronislau Falewski 755. A fost un susținător activ al presei catolice; a publicat numeroase studii ce au vizat o tematică diversă, precum: prezentarea vieților unor sfinți, poezii, cronici literare, cronica vizitelor canonice ale episcopului Mihai Robu, relatări privind sfințirea de biserici și diferite alte corespondențe de actualitate
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
al epocii sau al realităților contemporane. Fondarea acestui cotidian a fost argumentată ca fiind un imperativ al timpului și al societății contemporane: "oricine simte și vede că atmosfera în care se formează tineretul nostru intelectual de azi, viitorii sprijinitori și susținători ai intereselor bisericii noastre, nu mai este același în care s-au crescut generațiile trecutului și cele prezente. Curente dușmănoase îi încolțesc de pretutindeni și indiferentismul relativ la religie și biserici cucerește în număr mare sufletele intelectualilor noștri de azi și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de autoritățile ecleziastice. În 1913, monseniorul Anton Gabor a început publicarea revistei Lumina creștinului, tot ca un proiect pilot, mai mult personal, care însă a reușit să se mențină și să se dezvolte ulterior; inițiatorul (unul dintre cei mai importanți susținători ai presei catolice din România) a vizat mai mult decât simpla editare a unei reviste; el a vrut să înființeze un Institut de Presă, cu rol activ în promovarea publicațiilor catolice din România. Contribuția sa a fost esențială pentru înființarea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
reprezentare națională și să fie un instrument pentru unificarea catolicismului românesc, dar și un centru cultural însemnat. Ziua de 19 februarie 1936 a reprezentat o zi tristă pentru "Presa Bună" din Iași, deoarece inițiatorul Institutului (și totodată cel mai important susținător al presei catolice din Moldova) a decedat 999. Faptul atrăgea după sine și o altă consecință, deoarece fusese desemnat să reprezinte (în primăvara anului în care acesta a murit) presa catolică din România, la Expoziția mondială a presei catolice de la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
că subdezvotarea este consecința relațiilor economice dintre țările dezvoltate (centru) și lumea subdezvoltată (periferia). În noua teorie a creșterii, cauzele principale ale subdezvoltării constau în slaba specializare în cercetare, în investițiile scăzute în perfecționarea capitalului uman și în progresul tehnologic. Susținătorii teoriei recomandă sprijinirea de către stat a cercetării, a capitalului uman și a tehnologiei moderne. Țările în dezvoltare trebuie să beneficieze de o economie deschisă, integrată în economia globală. Ideologii economice în România Concepțiile mercantiliste și fiziocrate asupra dezvoltării economice
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
flecăreală banală, incredibil de plicticoasă, se fac nenumărate pauze, eroii se sucesc, aruncă priviri ucigătoare, răsuflă greu, se ridică și se așează iar; cade cortina în final. Reacția criticii a fost amestecată. Unii n-au văzut nimic în piesă. Printre susținători, Alistair Macaulay de la Financial Times a fost cel mai uluit (și incoerent): "e poate important să spunem că a nu-l înțelege pe Pinter e o mare bucurie. A vedea cât de alunecos este înțelesul lui înseamnă de fapt a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au fost asimilați. În acest timp, puterea grecilor se concentrează la Atena a cărei strălucire avea să se întindă spre Crimeea, Pontul Euxin dobrogean și spre Gibraltar, ajungând la apogeu în secolul lui Pericle, (495 - 429 î.Chr.), strategul democrat, susținător al culturii și realizator al civilizației la zenit, încât secolul său i-a preluat numele. A fost un secol solar, cu școli de gândire acromatică, inițiatică, școli de arte, școli tehnologice patronate de zei, școli de științe conduse de matematicieni
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1653) care descriu vasele și ganglionii limfatici în același timp cu Jean Pecquet. O mare personalitate din rândurile opoziționiștilor la teoria circulației sanguine este Jean Baptiste van Helmont (1577 - 1644), chimist și naturalist, medic și chirurg belgian, laborios în toate, susținător al entităților vii (arheele medievale), descoperitor de corpuri simple. El opune teoriei harveyene ideea organismului ca sediu al proceselor chimice. Helmont descoperă CO2 în sânge și clorura de sodiu în urina diabeticilor. Introduce conceptul de „gaz“ și descrie șase feluri
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
industrială 4) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: În evul mediu ideea europeană este legată de utilizarea termenului: a) unitate b) independență c) creștinătate d) modernizare 5) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Un susținător al modernizării României după modelul occidental a fost: a) Titu Maiorescu b) Nechifor Crainic c) Dionisie Pop Marțian d) Lucian Blaga 6) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Ideea modernizării societății românești pe baza dezvoltării agriculturii a
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
profitat de atmosfera tensionată creată în jurul tablourilor lui Manet și a muzei lui, pentru a-l obliga pe baron să renunțe la relația cu ea. Victorine l-a cunoscut ulterior pe ducele Philippe de Lyon (în realitate, Charles-Auguste de Morny, susținător al domniei lui Napoleon al III-lea sau Ludovic-Napoleon, adus pe tron în 1851, printr-o lovitură de stat), complexat de faptul că este fiul nelegitim al contelui de Gabbary, erou militar din armata lui Napoleon. Sfătuită de prietenul ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Două curente se înfruntă, dovedind existența a două sisteme de reprezentare foarte diferite. Corneille, pentru care teatrul este o metaforă a lumii, se opune docților, partizani ai unui iluzionism mimetic, și merge uneori până acolo încât proslăvește, la fel cu susținătorii barocului, dreptul la neverosimil. Dornici să creeze la spectatori o iluzie de realitate maximă, docții consideră în schimb că acțiunea jucată trebuie să apară ca "adevărată", termen ce revine de nenumărate ori sub pana lui Chapelain și a lui d
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dimitrie (1835, Vezendiu, j. Satu Mare - 7.XI.1858, Oradea), poet. Fiu de țăran, S. învață la școli din Carei, Beiuș și Oradea, unde termină și teologia. În 1857 este numit profesor la Școala Normală (Preparandială) orădeană, fiind și unul din susținătorii „lepturiștilor” de aici. Moartea lui, prematură, va fi deplânsă de elevi, trezind ecouri în presa românească din Transilvania. În „Diorile (Zorile) Bihorului”, almanah beletristic „naciunal”, scos în 1854 de Societatea de Lectură, S. și-a publicat o parte din scrieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289660_a_290989]
-
amestecat În luptele politice de până atunci, fără rude sau protejați În noua țară, principele străin putea asigura ordinea și stabilitatea În conformitate cu principiile de guvernare caracteristice monarhiilor constituționale. Toate aceste concepte erau cunoscute În Epoca Unirii și erau folosite de susținătorii lor În favoarea instalării dinastiei străine pe tronul noului stat. Felul acesta de a gândi lucrurile, concretizat Într-un adevărat program politic, a produs un puternic curent de opinie În societatea românească, curent temperat de unele mari puteri europene, Îngrijorate de
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
de Janeiro. Contribuie, tot acolo, la editarea revistei „Înșir’te mărgărite”. Câțiva ani mai târziu, mutându-se la Paris, înființează o nouă secție a Editurii Dacia, la Madrid (director Nicolae Roșca). Devine totodată coeditor și unul dintre principalii redactori și susținători financiari ai revistei „Carpații” și ai editurii acesteia. Până în 1979, este funcționar în Ministerul de Finanțe francez. În afara articolelor de doctrină și polemică legionară, în care se lansează în publicistica românească a exilului, B. este prezent și cu o serie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
din Iași timp de un an și ceva, Iorga și-a prezentat teza (sub îndrumarea lui Xenopol) asupra politicii lui Mihai Viteazul. Doi dintre profesori s-au opus acordării titlului, considerîndu-l prea tînăr. În ciuda intrigilor din toate părțile, Iorga și susținătorii lui au reușit să asigure absolvirea lui triumfătoare în decembrie 1889. S-a organizat un banchet în cinstea cuiva pe care cercurile intelectuale din Iași îl numeau "fenomenul Iorga"48. Deoarece nu mai avea bursă, veșnicele lui dificultăți financiare și-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
român pe baza celor mai vechi documente antropologice pînă la cele actuale, utilizînd în mod strălucit cele 50 000 de documente descoperite de el, deoarece: "Istoricul nu trebuie să obosească niciodată să le amintească oamenilor de tradițiile lor, devenind astfel susținătorul cauzei solidarității naționale"60. Este posibil (așa cum susținea el) ca Iorga să fi fost motivat de dorința de a nu "deveni dezertor și trădător", dar nu era făcut pentru politică. Oricine îi examinează cu atenție viața nu poate să nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
comandat o istorie a bisericii din România. Nefiind în mod deosebit interesat de subiect, suma de bani implicată l-a impulsionat 196. Subscripțiile publice și ajutorul acordat de prieteni au completat diferența, așa că Iorga a înființat o editură la Văleni. Susținătorii lui au devenit acționari. Cei care îl ajutaseră la fondarea "Neamului românesc" au suportat costurile utilajului și ale construcției, iar sătenii și-au adus contribuția prin munca lor entuziastă. Toți cei implicați au participat la inaugurarea din primăvara lui 1908197
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cele austro-ungară și rusească. Serbia ar accepta-o pe linia păstrării tradițiilor româno-venețiene. Iorga nu avea prea multă simpatie față de aspirațiile croaților, față de caracterul croat al Dalmației sau de intențiile italienilor în această privință. Chiar și după ce Mussolini a devenit susținător al revizionismului maghiar, Iorga a continuat să cultive noțiunea cooperării româno-italiene. Dar Italia era slabă și nu prezenta garanții: se pare că Iorga nu a prea pus la inimă descrierile tipurilor politice italiene ale lui Gregorovius: Machiavelli, Cesare Borgia și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și condotierii. Cît privește Războaiele Balcanice din 1912 și 1913, Iorga nu fusese de acord cu invadarea Libiei de către Italia, cum nu fusese nici opinia publică românească. Iorga era un partizan înflăcărat al sîrbilor 233 (și un și mai înflăcărat susținător al muntenegrenilor, pe care îi considera un popor războinic). Atunci cînd Conrad von Hötzendorf, Șeful Statului Major al Imperiului Austro-Ungar a vizitat în 1912 Bucureștiul. Iorga a considerat că acest lucru nu putea însemna decît că "Hotzendorf (a venit) să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
A organizat ajutorarea prizonierilor români (ai armatei austriece) aflați acum în Rusia. Scriindu-și editorialele, Iorga avertiza mereu împotriva demonstrațiilor, a violenței și nerăbdării. Jurnalistica sa avea un ton surprinzător de moderat, dar lipsită de echivoc. Iorga era un fervent susținător al Franței și (cum spunea el) al "superbei" Serbii. A condamnat violentul bombardament al artileriei împotriva Belgradului, făcîndu-l răspunzător pe Tisza pentru aceasta. În iarna lui 1914, atunci cînd armata sîrbă și-a eliberat țara de ocupanți, Iorga remarca: "și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga se plîngea întruna de uzurpare, mai ales de "uzurparea Partidului în Basarabia" practicată de Cuza și de Ion Zelea Codreanu; "atitudinile provocatoare" ale lor etc.14 Era esențial ca Iorga să caute sprijin în interiorul Partidului și să-și regrupeze susținătorii în vederea unei discuții lămuritoare, cu alte cuvinte, să reorganizeze Partidul pentru noua eră. Aceasta cu atît mai mult cu cît declarase că Partidul său este "un partid democrat de stînga", cerînd o reformă radicală a pămîntului, vot universal etc. Dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]